Ziua absolvirii e una din cele mai asteptate zile, dar totusi nu simt nimic. Nu am fluturi in stomac de emotie, nu am niciun fior de nerabdare... nimic! Tot ce imi doresc e sa se termine si sa plec. Sa plec la facultate, la Londra. Imi doream sa iau totul de la inceput, sa imi fac noi prieteni, sa-l inlocuiesc definitiv pe Harry.

      L-am urat. Si inca il urasc! De ce? Pentru ca m-a lasat la greu, a plecat sa-si urmeze visul, apoi m-a uitat. Un amarat de telefon, un e-mail, un SMS... nimic!

Mi-am trantit geanta pe umar si am plecat spre scoala. Absolvirea s-a terminat repede, iar majoritatea erau incantati, bucurosi... Pe mina ma durea in fund. Tot ce imi doream era sa plec. Nici la petrecere nu m-am mai dus... La ce bun sa te duci la banchet cand oricum nu stii pe nimeni.

     Am ajuns acasa si m-am trantit pe pat. Imi era lene si somn, dar m-am dus totusi sa imi termin valiza. Am inghesuit tot ce imi mai ramasese, apoi am aruncat valiza de pe scari si am urmarito cum se rostogolea pana in sufragerie.

- Aria! Ce naiba e cu tine? a zis tata, uitandu-se urat la mine.

- Tata, stii ca am avion. Plec la Londra, ai uitat?

      Chipul tatalui meu a stralucit pentru un minut, apoi a oftat si mi-a zis zambind.

     - Nu draga mea, cum sa uit.  a zis imbratisandu-ma si intinzandu-mi o cutiuta. E o bratara cu zale. De fiecare data cand ai sa te duci undeva frumos, sa iti iei ceva sa-ti agati de ea. Si mama ta a avut una si a iubit-o mult, scumpete, mi-a zis tata, pupandu-ma pe frunte.

   - Multumesc. i-am zis, simtind cum imi aluneca o lacrima. Te iubesc! Trebuie sa plec, tata! Pierd avionul.

   - O sa te duca fratele tau, mi-a zis mangaindu-ma pe cap.

     - Bine, am zis eu pupandu-l pe obraz, apoi am ridicat valiza si am tarait-o in curte.

      - Drum bun! a strigat in urma mea, in timp ce eu ma urcam in masina fratelui meu.

      - Esti sigura ca vrei sa pleci sa faci facultatea la Londra? m-a intrebat Mike....Stii, ai putea da peste Harry. mi-a zis el plecandu-si privirea.

      Stia cat de buni prieteni fusese eu si Harry si ii era teama sa nu-l iau cumva la pumni acum cand il vad...mai ales ca a ajuns si faimos. Dar trebuie sa recunosc ca are o formatie belea.

      - Poate ca n-ar fi asa rau daca l-as vedea. am zis, dandu-mi o suvita rebela pe spate si lingandu-mi buzele. Baietii din trupa lui sunt chiar hot. am zis facandu-mi cu ochiul in oglinda si facandu-l pe Mike sa bufneasca in ras.

     - Come on, Aria! Sunt vedete nu marionete. Sper ca iti dai seama ca nici unul din tipii aia nu e de incredere si ca nici nu te-as primi acasa cu un papitoi de ala. mi-a zis Mike.

    - Stii ca glumeam, nu, fratioare? l-am intrebat dandu-i un cot si izbucnind in ras. Numai gandul ca ar trebui sa vorbesc cu ei ma face sa borasc! i-am zis continuand sa rad.

   - Ok, dar sa nu zici ca nu te-am avertizat. Hai, acum coboara ca am ajuns la aeroport, mi-a zis aplecandu-se si pupandu-ma pe frunte. O sa imi lipsesti.

   - Si tu mie, i-am raspuns imbratisandu-l. Si nu uita, daca ai nevoie de ceva, suna-ma. Londra nu e asa departe cum crezi tu, i-am zis, apoi am coborat, trantind portiera.

***

    " Adio, U.S.A!" mi-am zis in gand, in timp ce avionul decola. Am aruncat o privire pe fereastra si am vazut aeroportul facandu-se tot mai mic, pana ce a disparut complet. Ne aflam deasupra norilor " Sunt cu capu-nori" am inceput eu sa fredonez o melodie pe care o compusesem cu fratele meu cand eram mici. Frumoase momente! Cu toate ca eu eram cu doi ani mai mare ca Mike, ne intelegeam foarte bine si aveam multe amintiri frumoase impreuna. El cred ca fusese singurul meu prieten apropiat dupa plecarea lui Harry. Noi doi aveam multe secrete; de exeplu, el era singurul care stia ca am voce si ca ma pricep la dans si ca urasc contabilitatea, cu toate ca asta urma sa fac in viitor.

***

      - Shit! am strigat cand am fost improscata de o masina care deraiase in viteza. Abea ajunsesem la Londra si deja avusesem parte de una din frumoasele lor ploi, insotite de fulgere si tunete.

        Stateam ca o proasta in mijlocul drumului cu doua valize mari in mana si o geanta, udata din cap pana in picioare si pierduta... ma ratacisem in labirintul de strazi cenusii. Am auzit un cloxon in spatele meu si am vazut o masina oprindu-se langa mine.

     - Hei, papusa, ai nevoie de ajutor? m-a intrebat tipul din masina coborand geamul.

      - WTF! am murmurat, ramanand socata. Un tip cret cu ochi verzi isi scosese capul pe geamul masinii, zambindu-mi pervers. Am ramas holbandu-ma la el.

     Imi inchipuiam ca o sa ne revedem la un momentdat, dar nu ma gandeam ca va fi asa curand si cu atat mai putin asa penibil.

    - Deci urci sau nu? a intrebat cretul.

    - Harry Styles esti cel mai mare nesimtit din lume! am zis intorcandu-i spatele si incepand sa merg incotro vedeam cu ochii.

      Harry' s P.O.V.

     Tipa aceea.... Jur ca o stiu de undeva. Pot sa jur ca am mai vazut-o, ca o cunosc chiar foarte bine. Are ceva din.... Aria.  Dar stiu bine ca nu poate fi ea. Aria ma uraste mai mult ca sigur si nu ar avea de ce veni aici.

     Aria's P.O.V.

     Heyy....dupa cum vedeti m-am apucat de un nou Fan fic. Astept pareri si va iubesc pufoseniilor :*