Aria's P.O.V.

      - P...P....Poftim? Ce? Nu! Nu se poate! Asta e mama mea. A mea! am strigat la Niall.

     M-am prabusit pe pat langa el si i-am smuls poza din mana. Dintr-un impuls de nervozitate, l-am impins pe Niall de pe pat, apoi m-am intins si am inceput sa plang cu fata in perna. Simpla idee ca mama mea ar putea fi si mama lui ma daduse cu totul peste cap. Nu voiam sa accept asta pentru ca pur si simplu nu avea cum. Sau avea?

         Niall era doar cu un an mai mare ca mine, ceea ce insemna ca intreaga situatie era posibila din punct de vedere biologic. Dar moral era totul in regula? Asta ar fi insemnat ca mama fusese mai intai cu tatal lui Niall, pe care il parasise mai apoi ca sa se casatoreasca cu tata, pe care il parasise la randul sau pentru a reveni la tatal lui Niall.

        " Fuck! Asta nu poate fi adevarat! "

       Si totusi, daca toate astea ar fi fost adevarate, asta ar fi insemnat ca eu mi-am sarutat fratele?

        " Nu pot sa cred ca tocmai i-am zis lui Niall frate."

          M-am strambat a dezgust apoi m-am ridicat in fund. Niall statuse in tot acest timp pe covor, uitandu-se cand la mine cand la poza cu mama de pe pat.

        - Nu pot sa cred ca nu mi-am dat seama mai devreme. a zis el cu o voce calma, privind in gol. Trebuia sa fi stiut. a murmurat parca mai mult pentru el.

       M-am uitat la el incercand parca sa inteleg ce zicea. Toate sunetele treceau pur si simplu pe langa mine, singurul lucru pe care il stiam in momentul de fata fiind ca Niall era fratele meu. Fratele meu mai mare.

          - Aria? Esti ok? m-a intrebat blondul, vazand ca am ramas ca o statuie si ca nu mai spun nimic.

         - Tocmai am aflat ca mama mea, care ne-a parasit pe mine si pe familia mea s-a refugiat la alt barbat cu care mai avusese deja un copil si tu ma intrebi daca-s ok? m-am trezit strigand la el.

          A parut putin speriat de reactia mea, dar nu s-a chinuit prea tare sa ma faca sa vorbesc mai incet. In schimb, s-a ridicat pur si simplu de pe covor si mi-a intins mana.

         - Hai sa coboram sa le zicem si celorlalti. Cred ca ar trebui sa stie si ei. mi-a zis, incercand sa para in continuare calm.

       M-am uitat urat la el, dar i-am prins totusi mana si l-am lasata sa ma traga din pat si sa ma taraie pana in sufragerie, unde erau doar Liam cu Harry, uitandu-se la Tv.

      - Adunare de urgenta. Cheama-i pe toti. i-a zis Niall lui Liam, apoi s-a trantit pe un fotoliu, tragandu-ma la el in brate.

         Liam nu a comentat nimic ci doar a urcat, plecand sa ii anunte si pe restu sa coboare.

         Harry s-a uitat suspicios la noi si parca i-am putut deslusi si niste urme de gelozie. De fapt, eram sigura ca era gelos acum.

          Dupa ce au reusit cu totii sa se stranga in sufragerie si sa se aseze pe canapele, m-am simtit brusc sufocata. Cinci perechi de ochi ne fixau pe mine si pe Niall, asteptand nerabdatori sa auda ce aveam de zis.          - Eu... Adica noi... am inceput eu sa ma balbai. Eu... Ãăă... Eu tocmai am descoperit ca...

         - Sa nu imi spui ce esti insarcinata cu Niall! a sarit Perrie, cascand mari ochii.

        Inainte sa apuc sa neg si sa spun ca nici nu se pune problema de vre-un bebelus, au inceput cu totii sa vorbeasca si sa puna tot felul de intrebari. Harry era mai mult decat gelos. Era de-a dreptul furios, ceea ce ma amuza oarecum. Pentru o secunda m-am gandit sa-l las sa creada asta, apoi mi-am adus aminte de Louis. El statea tacut pe canapea, uitandu-se cu dezamagire si tristete la mine. Privirea lui m-a facut sa realizez ca e momentul sa spun adevarul si sa opresc restul comentariilor.

          - Niall e fratele meu! am strigat dintr-o data.

         Toti au amutit si au inceput sa se holbeze la noi.

         - Esti insarcinata cu fratele tau? a spus nedumerit Zayn, iar Perrie i-a tras una dupa ceafa.

         - Nu! i-am raspuns stranband din nas. O sa o spun o singura data. Nu sunt insarcinata. Ceea ce voiam sa va zic este ca am descoperit ca Niall e fratele meu.

           Linistea aceea enervanta s-a lasat din nou, iar restul au continuat sa se holbeze.

          Louis, din tristete ajunsese la uimire, iar Harry... Ei bine, lui Harry ii puteam citi pe fata entiziasmul si usurarea ca ideea ca eu as fi fost insarcinata era doar o prostie.

        - Felicitari, fratelo! a strigat cretul fericit, tragandu-l pe Niall de sub mine si imbratisandu-l.

        S-au uitat cu totii ciudat la ei. Niall, saracul, nu mai spusese nimic de cand coborase si continua sa se uite la toata lumea cu o mutra de pitic din Alba-ca-Zapada.

           Am oftat. Acum ca stiau puteam pleca sa ma culc. In fond, eram chiar obosita. Am urcat scarile tarsaindu-mi picioarele si m-am trantit in pat fara sa imi mai schimb hainele. Am simtit pe undeva pe sub mine jurnalul, dar i-am dat un sut cu piciorul si l-am auzit cazand, apoi m-am lasat prada somnului.

            A doua zi  ,de dimineata, o lumina mult prea puternica pentru o zi normala din Londra imi invadase camera, iar cineva se sasezase langa mine pe pat si ma tot zgaltaia. Am deschis ochii iritata, pregatita sa tip la persoana care ma trezise, dar am inchis gura rapid cand am vazaut ca langa mine se asezase tanti Maggie.

              - Oooooo.... ce mare te-ai facut! a zis ea, strangandu-ma tare in brate imediat ce m-am ridicat in fund.

       Nu apucasem sa ii zic nici macar buna-dimineata ca ea ma si stransese ca intr-un cleste in imbratisarea ei. Puternica batranica, n-am ce zice. Oare strangea asa tare de la crosetat? Ca daca da ar cam fi cazul sa ma apuc si eu.

         - Buna dimineata, tanti Maggie! i-am spus tragand cu putere aer in piept, imediat ce ma eliberase din stransoare.

        - Buna dimineata? Ei, ei, draguta! Cred ca diferenta de fus oral dinte America si Anglia te-a cam dat peste cap pentru ca altfel nu imi pot explica cum de mai spui buna dimineata la 11:30! mi-a zis ea, oarecum mustrandu-ma.

              Am zambit stangace la remarca ei iar ea s-a ridicat si s-a dus sa deschida repede geamul, lasand sa patrunda in camera un val de aer proaspat.

           - Mda... de la fusul orar trebuie sa fie. am murmurat eu, evitand sa ii zic ca la ora asta ne trezim noi de obicei.

           - Vorbeste mai tare, braguta, stii ca nu imi place cand mormaiti. Si grabeste-te caci azi avem o zi mare mare mare! a zis, tragand parca de mine sa cobor din pat.

          M-am ridicat rapid si m-am uitat in oglinda. Aveam niste cearcane adanci in jurul ochilor iar parul imi statea in toate directiile.

         - Acum, ai un sfert de ora sa te pregatesti si sa cobori la masa, desi dupa mine este destul de mult. Stii, de fapt am avut aceasta discutie si cu cealalta fata, cea cu o culoare.... dizgratioasa la par, a zis ea, cautand un cuvant pentru noanta neobisnuita a parului lui Perrie. De fapt, ma gandeam sa reinstaurez spiritul de armata aici, in casa, a zis ea, incepand sa se indrepte spre iesirea din camera.

        A continuat sa vorbeasca singuura si sa-si formeze in cap o lista de schimbari pe care avea sa le faca. Mi-am dat ochii peste cap si am intrat in cada, dand drumul la apa sa cirga. Ei bine, asta cu siguranta ma relaxa...

       Am zambit cand prin baie au inceput sa zboare balonase roz de sapun, apoi mi-am adus aminte brusc de ceva. In seara asta era intalnirea pe care i-o planificasem lui Liam!

          Hei... Stiu ca nu e prea lung si ca e incredibil de nasol capitolul asta dar am avut o gramada de facut.

          Carrot kisses you :*.