Vânt și lacrimi sparte – împlinire
Frunze, crăpături – rostogolire
Destindere, apăsare – iubire.

Este, de departe, aberant
Câte poate face un glas...
Frunze și vânt luxuriant,
Toate cu mine-au rămas.

Vocea-ți răsună cald, palpitând de iubire,
Plutește-n cercuri concentrice ce cresc,
Dar eu mă cufund în a rezervării amăgire,
Căci mi-e teamă să te doresc.

Lacul se transformă-n clipă
Orele reflectă ochii tăi,
Iar eu mă desprind, în pripă,
De pe copacii acum goi.

Fiori-mi se întind pe șira spinării,
Tremurând,
Dar n-am avut curajul chemării
Să-i răspund.

Esența-mi hălăduiește în materie,
Și-n imperiul nimănui se inventează.
Țipă, te strigă-ntr-a vâltorii bacterie,
Ce sufletu-mi contaminează.

Căci mi-e teamă de mine, și nu doar atât,
Mi-e teamă de ceea ce-aș putea fi,
Iar vârtejul se pornește numaidecât,
Mi-e teamă de ce-aș putea simți.

Mă ațâță o groază existențială
Și salva flăcării roșului se-ntețește.
Partea mea de suflet este apozițională,
Și chiar și luna-n fața ei pălește.

Mă poartă frunzele în valuri,
Mă dispersează în tării,
Navighează pe oceanul de năravuri
Și se reclădesc în furii.

Viforul din minte se propagă,
Mă-mpânzește vidul, dualitatea,
Iar dorința-mi este ca focul de aprigă,
Îmi mistuie ruinele radioactivitatea.

În fața ochilor mi se interpun
Visele și spărturile,
Și la experiențe extracorporale mă supun
Mă cuprind regretele, vijeliile...

Dar mă îmbrățișezi, mă-mbărbătezi
Înțelegi a arborilor nebunie
Și încredere-n sine creezi,
Maestrule-n psihologie!

Mă cuprinzi, te strecori prin nespus,
Te iubesc, te ador, e-o tainică infanterie,
Iar vorbele tale se încadrează-n nesupus,
Și-mi demontează câmpurile de frunze și bătălie.

Îmi deschizi tainița speranțelor
Și te reinventezi în noianul de culori.
Inima ta astupă durerea discrepanțelor
Și deșteaptă mii de lăuntrice comori.

Te văd în fire și-n iubire,
În vanilie și ploaie, -n lucrurile mici,
Te văd într-o dulce adiere,
Și te simt cum ești aici.

Norii cu crengile se-nvrăjbesc,
Trezind cele mai ascunse secrete din mine,
Și doar acum știu că trăiesc
Acum, când sunt alături de tine.

Gârbovire, reclădire – salvare
Privire de-aur – refuz de capitulare
Suflet, viers autumnal – reinventare.