Cerul a fost mistuit de flăcări...
Flăcări reci, de răsărit;
Iar soarele s-a căptușit
Cu mătase de pe alte mări.

Culorile curgeau valuri,
Izvor viu, necontenit,
Bordo, liliac, carmin și ocru preamărit:
Toate se sădeau într-ale cobaltului răsaduri.

Se-adunau norii cirrus,
Cernuți și tremurând,
Și-astupau complet luna, astfel răspunzând
Unicei chemări a primului intrus.

Căci într-un peisaj sublim, nocturn,
Soarele era doar o simplă intruziune
O sferă incendiată, ce se voia în coliziune,
O stea neînvrednicită de ansamblul taciturn.

Dar, iată, s-a făcut lumină!
Iar el și-a intrat în drepturi,
Și-a aprobat în clar, printre-ale razelor freturi,
Un pact aerian, consemnat într-o stamină.

Într-o stamină-a lunii,
Feliată de culori.
Și, deși-i vechi cât lumea, pactul încă ne dă fiori,
Chiar de-abia, abia, de ni l-au auzit străbunii.

Pactul Soarelui,
Apusul Lunii.
Sfârșitul lumii
Și startul Favorului.