IOLANDA

    Acestă excursie a fost atât de frumoasă dar și foarte obosită. Cu toate că apartamentul de la munte îmi lipsea cuibușorul meu călduros.
Deacon avea o ședință iar eu în acești timp am pornit spre cimitir. În drum am cumpărat câteva lumânări și o coroană cu flori galbene.
Zilele astea m-am tot întrebat dacă fac bine ceea ce fac? Oare relația mea cu Deacon avea să-mi aducă fericire sau doar câteva mustrări de conștiință?
  Eram îndrăgostită de Deacon, chiar am ajuns să-l iubesc dar sentimentele mele nu erau suficiente încât să-l dau uitării pe Lawson.
  Am stat pe marginea mormântului său și îi povesteam ce s-a întâmplat, cu toate astea îmi lipsea mult. I-am cerut iertarea și am pornit spre casă decisă să-i fac lui Deacon o surpriză.
Dar când am ajuns cea surprinsă am fost eu. O femeie tânără, cam de 26 de ani, ieșea din apartamentul său știam că nu are surori așadar gelozia m-a cuprins și m-am îndreptat spre ei.
—Iolanda, ai ajuns devreme. a spus el iar fața lui s-a albit dintr-o dată.
—Locuiesc în blocul acesta sau ai uitat?
—Bun, rămâne așa cum am spus Deacon, o zi frumoasă. a zis doamna cea misterioasă.
Mi-aș fi dorit să mă înfig mâinile în părul ei lung și roșcat dar bunul simț mă ținea pe loc.
—Ce e asta Deacon? Eu mă duc la mormântul fostului meu iubit și îi cer iertarea pentru ceea ce am făcut și tu îți petreceai timpul cu doamna, nu?am rostit aceste plină de nervi.
    Nici nu l-am lăsat să răspundă, imediat ce am rostit ce aveam pe suflet am plecat.
—Stai, nu e ceea ce pare. Deschide ușa Iolanda.
   Bătea atât de puternic în ușă încât credeam că o dărâmă așadar am deschis-o.
—Ai deschis-o, credeam că prind rădăcini în fața ușii. zise el sarcastic.
Ne-am așezat pe canapea făcându-i semn să înceapă ceea ce voia să-mi spună.
Observam cum palmele îi transpirau până când și-a dat drumul la voce.
    —Este o colegă, lucrăm la aceeași firmă și am avut o ședință online,atât.
—Bine, las-o așa.
—Nu înțeleg de ce nu mă crezi, credeam că ai încredere în mine.
—Am încredere doar că mi s-a părut ciudat, înțelege-mă l-am pierdut pe Lawson deja, nu vreau să te pierd și pe tine.
—Nu te mai gândi la asta și hai să mâncăm ceva. Cred că amândoi am avut o dimineață obositoare.
     Avea dreptate, am avut o dimineață foarte obositoare.

        În timp ce Deacon căuta un film bun la care să ne uităm mă gândeam la viața mea, la modul în care s-a schimbat.
Totul merge atât de bine dar mie îmi este frică, dacă totul se v-a ruina la fel ca în cazul cu Lawson? Aș putea trece și peste asta sau ar fi picătura care ar umple paharul?
Am alungat aceste gânduri din mintea mea, știu că nu îmi fac niciun bine. Trebuie să mă bucur de fiecare moment așa cum este el.

           După 2 săptămâni...

—Ce faci aici? a întrebat el nedumerit.
—Îmi fac bagajul.
—Ai de gând să te muți fără să mă anunți?
   M-am oprit din împachetare râzând de vorbele sale.
—Unde se mă mut? Trebuie să plec în New York pentru 4 zile.
—Pentru?
—Am fost anunțată tocmai acum 2 ore că vor avea loc câteva întâlniri cu agenți de vânzări din diferite țări și trebuie să fiu prezentă, cam asta este.
—Și eu ce fac astea 4 zile fără tine?
—Numeri firele de iarbă din fața blocului. am zis eu sarcastic.
—Nu e o idee rea.
     Am închis bagajul și m-am îndreptat spre el luându-i fața între mâini.
—Mă vei aștepta, asta vei face.
—Nu pot veni cu tine? a întrebat el cu glas plângăcios.
—Nu, nu poți. Acum tu așează-te aici până fac eu duș și mă schimb de hainele astea.
       Am făcut un duș fierbinte. Îmi v-a fi dor de Deacon și chiar mi-a-și dori să vină cu mine.
După dușul fierbinte m-am dus direct la șifonier pentru a alege hainele cu care mă voi îmbrăca.
Rochița roșie cu mâneci lungi stătea atât de bine pe mine încât nu-mi puteam lua ochii de la oglindă.
   —Și, cum ți se pare? l-am întrebat făcând o piruetă.
—Wow, arăți grozav!Dar e cam scurtă, nu ți se pare?
—Nu e scurtă, mie îmi place.
—Nu, nu poți pleca așa ia-ți ghetele lungi măcar.
—Ești gelos?
—Eu, pentru ce aș fi? a întrebat făcând ochii mari.
—Ești gelos că se v-a uita careva la mine?
—Nu, nu sunt dar hai te rog trageți ghetele lungi.
   Se vedea pe fața lui că e gelos, modul în care își freca barba spunea multe. Mi-am pus ghetele lungi chiar de nu voiam neapărat dar nici nu-mi doream să ne certăm înainte de plecare.
Deacon a insistat să mă ducă el la aeroport, am ascultat tot drumul melodiile lui Ed Sheeran bucurându-ne de cele câteva minute pe care le mai aveam împreună.
—Scuză-mă închid puțin, mă sună cineva. a zis el.
A închis radio-ul și a răspuns. Convorbirea a fost una scurtă dar părea să-l agite. S-a îngălbenit la față iar mâinile sale tremurau ușor ca frunza când simte o adiere rece.
—Ce s-a întâmplat?
—Nimic. a spus el încet.
—Mă speri Deacon, spune-mi ce ai pățit.
—Mamei i s-a făcut rău dar acum e bine.
    Mereu când îl întrebam de familia sa evita să-mi răspundă dar spunându-mi acum asta mi s-a părut ciudat.
—Îmi pare atât de rău,Deacon.
  I-am strâns mâna iar el a zâmbit călduros.
Am ajuns la aeroport.
Despărțirea era grea chiar și pentru câteva zile.
—Iolanda să ai mare grijă de tine și să nu uiți că te iubesc foarte mult. a rostit aceste vorbe privindu-mă într-un fel în care nu a mai făcut-o.
—Vorbești de parcă nu ne-am mai vedea dar și eu te iubesc mult.
Ne-am sărutat lung și ne-am mărturisit încă o dată cât de mult ne iubim înainte de a urca în avion.
Nu era un drum lung, doar 2 ore, când ajungeam primul lucru pe care voiam să-l fac este să-l sun pe Deacon.
Am nevoie să-i aud vocea. Sunt îngrijorată, nu l-am lăsat tocmai într-o stare bună.
      

                        DEACON

Am ajuns într-un final la apartament, trebuia să-mi fac bagajele. Sophia avea să apară în mai puțin de 2 ore așadar trebuia să termin repede.
   Mă uitam nostalgic prin cameră, tot ce am trăit cu Iolanda doare, da amintirile în care ești fericit la un moment dat devin dureri. Să las totul în urmă era foarte greu dar să știu că femeii pe care o iubesc nu îi e bine e și mai greu.
Am fost un laș, nu am avut curajul să-i spun în față totul îmi era frică de reacția sa, nu doream să mă părăsească dar la ce bun? Tot aici am ajuns.
     Femeia asta merită pe cineva mult mai bun decât mine, tot ce îi puteam oferi era o viață plină de complicații.
Am crezut că am totul sub control dar universul nu a fost de partea mea,iar cu soarta nimeni nu se luptă.
   In timp ce priveam în oglindă la omul ce se află în fața mea telefonul a început a bărăi, era Sophia.
—Au trecut 2 ore, ești gata?
—Cobor acum.
Începeam un nou capitol din viața mea, o viață cu responsabilități și multe griji, o viață în care trebuia să ofer tot ce am mai bun. Unele greșeli ne pot costa mai mult decât ne-am putea imagina, uita-ți eu trebuie să plătesc cu viața mea.
—Bună, bună, gata distracția?
—Bună și ție Sophia.
—Așeză-ți bagajele în portbagaj și hai să mergem, vom avea o zi obositoare.
Așa am și făcut. Cu cât mă îndepărtam de blocul în care am trăit cele mai frumoasă clipe cu atât piatra de pe suflet se făcea mai grea.
   Nu mă voi ierta niciodată pentru ceea ce am făcut, nu mă pot numi bărbat, nu sunt un bărbat.
Gândurile mele au fost întrerupte de către Sophia.
—Hello nu te mai gândi ai făcut alegerea cea bună sau ți-ai fi dorit ca domnișoara să...
—Gata, închide subiectul. am întrerupt-o eu.
—Ok, gata, nu mai zic nimic.
    De mic am fost educat să văd partea plină a paharului dar în cazul acesta tot ce pot vedea este gol, gol și iar gol.
Numele Iolandei îmi apăru pe ecran, mă suna. Îmi doream să-i răspund dar nu puteam nu asta mi-a fost înțelegerea cu Sophia.
Totuși i-am dat un SMS cu,, Sunt bine dar nu pot vorbi, te iubesc! "
Știu că sunt un prost deoarece chiar și în al doisprezecelea ceas o mint, dar nu pot să-i spun adevărul ar fi prea dureros.
Tot ce-mi doresc este să mă înțeleagă și să nu mă urască.