ELA

             -----✯𒊹︎︎︎𖣘 𒊹︎︎︎✯-----

      Speram măcar că o să ajung la timp la școală, însă este aproape sfârșitul primei ore, iar eu sunt plină de noroi.

     O să vă întrebați cum am ajuns așa?

      Păi, dacă stai la 15 km depărtare de școală, pierzi autobuzul și iei bicicleta pe o ploaie considerabilă, nu ieși tocmai bine .

     Din fericire, am ajuns într-un final la școală.

   Las bicicleta lângă cele ale colegilor mei și mă îndrept spre intrare.

     Sunt cu adevărat plină de noroi, cămașa mea albă are desenate buline maro pe spate, iar blugi sunt deja murdari, o șuviță blondă îmi stă lipită de față, iar picioarele o iau greoi spre poarta școli, care din fericire nu e închisă.

     Merg încetul spre intrare încercând să mă curăț de petele de noroi care stau dezordonate peste tot.

    Însă la ușa liceului dau ca de obicei de ,, miss eleganță" sau in traducere Olivia, fata populară a liceului, care probabil chiulește de la oră, stând cu Rebecca, prietena ei și cu alții băieții, bârfind probabil pe cineva.

   Incerc să trec neobservată, însă acest lucru e imposibil, deja toți au privirile îndreptate spre mine, pătrunzându-mă cu privirea lor de leii ce și-au găsit prada.

     - Ia te uită pe cine avem aici, mica tocilară întârzie iar, zise Teo, unul din cei mai populari băieți din liceu, dar și unul din cei mai carismatici.
Nu am putut niciodată să înțeleg de ce băieții frumoși sunt mereu prezenți în astfel de grupuri, in care regula cea mai importantă e,,Fii dur, dacă vrei să fii cu noi!"
    
     - Nu numai că întârzie, dar mai merge și la băi de nămol,  continuă Rebecca răutăcios. Drăguța, vezi că ți-a mai rămas niște pete de noroi pe cămașă.
    - Nu fiți răutăcioși, zice Olivia, nu vedeți că stresați fata. Ely, dragă, bluza e mult mai frumoasă acum.

     Merg cât mai repede pentru a scăpa de hohotele de râs ale grupului vesel. In mod normal nu aș fi tăcut, dar nu vreau să isc o discuție, pe care știu, că nu o pot susține.

     Intru in baie, unde, in oglindă, pot observa că am întradevăr mai mult noroi decât credeam. Mă bucur că am ascultat sfatul tatei și am luat cu mine o bluză curată, in caz de ploaie.

El mereu știe.

Mă schimb și mă curăț puțin de noroi, aranjâdu-mi puțin părul ciufulit, apoi părăsesc baia, urcând scările spre clasă.

    De afară încă se aud râsete puternice, mă abat puțin din drumul meu, și mă îndrept spre geamul de la primul etaj.

    Privesc pe geam și nu pot să nu remarc zâmbetul LUI, părul lui castaniu, dezordonat și buzele lui ușor îndreptate într-un surâs superb .
    Deodată, își ridică privirea, iar eu observ pentru prima dată că parcă îmi zâmbește .

               -----✯𒊹︎︎︎𖣘 𒊹︎︎︎✯-----