Partea I

     Îl privesc pe Sebastian cu o satisfacție tăcută, aproape un dispreț savuros. E atât de tensionat, lipit de ușă ca un câine de pază ce așteaptă o comandă, cu ochii lui mereu în alertă, urmărindu-mă la fiecare gest. Se ține tare, dar simt frica – e acolo, bine ascunsă în privirea lui. Între noi nu a fost niciodată vorba de prietenie. În lumea noastră, sentimentele sunt un lux periculos, iar orice familiaritate se transformă rapid într-un avantaj exploatat de cei care simt sânge în apă.

Cât despre „regula" care interzice armele în această casă... ridicol. Cred că își imaginează că o astfel de lege ar însemna ceva pentru mine. Nu am nevoie de metal rece pentru a face ceea ce fac. Nu, adevărata mea armă este altceva – un amestec de inteligență și control. Și poate că asta îl deranjează cel mai tare pe Sebastian: știe că eu nu am nevoie de gloanțe ca să-i controlez fiecare frică ascunsă. Iar el, săracul, nu poate decât să stea acolo și să joace rolul de paznic, un pion în propria lui viață.

     Pășesc în biroul lui Jeshua cu un aer de nevinovăție bine studiat, trecând peste regula „fără arme" ca și cum ar fi doar o sugestie vagă. Biroul lui nu e o simplă încăpere – e un spectacol grandios de vanitate, în care fiecare detaliu e conceput să susure „putere" cu o aroganță aproape teatrală. Marmura strălucește rece pe pereți, reflectând luminile precise, iar spoturile sunt plasate ca să scoată la iveală orice umbră, ca și cum fiecare colț întunecat al camerei ar fi acolo pentru a aminti  oricui intră că joacă pe terenul lui.

Și canapelele din piele? Stau dispuse ca niște gărzi de corp tăcute în jurul mesei masive din centru, simbolizând clar că „confortul" aici e un concept relativ. Totul e calculat și aspru, un loc în care Jeshua își exersează puterea la fel cum alții își practică arta – cu o precizie  metodică, suficient de extravagantă cât să îți amintească cine e în control.

Iar el? Stă acolo, ca un rege în propriul său regat de umbre și lumini tăioase, cu un aer de stăpânire absolută, menit să te facă să te întrebi dacă ar trebui să-i mulțumești doar pentru că îți permite să respiri în prezența lui. Jeshua nu e genul care să ofere gesturi sau cuvinte goale. Fiecare mișcare, fiecare tăcere studiată, poartă un mesaj clar: acesta este un joc al lui, iar restul suntem doar figuranți într-o piesă pe care o scrie fără ajutorul nimănui.

Și eu? Sunt aici ca să joc rolul meu, cu toate că, spre deosebire de restul figurilor din scenă, știu deja cum se desfășoară acest spectacol de putere. Jeshua își menține controlul prin tăceri grele și priviri care par să spună, fără îndoială, „fii recunoscător că încă ești aici." Un lucru e clar: în biroul lui, și aerul are o ierarhie bine definită.

Am respectul lui, dar el și-a câștigat respectul meu la fel de mult. Nu sunt un simplu pion în jocul său de șah; sunt un partener, un aliat. De aceea am libertatea de a sta la masa lui, de a discuta direct, fără filtre sau intermediari. Nu sunt ca ceilalți câini care se închină în jurul său, ci sunt partenerul lui de încredere în lumea întunecată în care ne desfășurăm existența.

     — Să fiu al naibii dacă am înțeles ceva din tot ceea ce s-a întâmplat în după-masa asta, spun pe un ton amuzat, încercând să trimit departe amintirile întunecate care mi se plimbau prin minte cu câteva momente în urmă.

     Jeshua stă într-o poziție relaxată pe canapea, îmbrăcat într-un tricou negru, fără mâneci, care îi dezvăluie tatuajele și mușchii. Paharul meu este deja plin cu un lichid ambrat, posibil whisky. Din locul său, poate privi asupra monitoarelor imense de pe peretele alăturat, care afișează fiecare colțișor al acestei case și al proprietății. Era pregătit pentru venirea mea, iar asta se citește în modul în care stă, fără să schițeze niciun gest de bun venit.

     — Și eu care credeam că ai primit un manual viu de instrucțiuni, replică Jeshua, cu un zâmbet ironic pe buze.

     — Te referi la Esmeralda? Chiar este sora ta vitregă? Credeam că este moartă, remarc cu o voce calmă în timp ce mă așez pe canapeaua de piele.

     Jeshua rămâne tăcut o clipă, părând să se bucure de surpriza mea, apoi, cu un zâmbet care nu ajunge până la ochii săi reci, adaugă:

    — Amuzant lucru, pentru că și eu credeam la fel.

    — Atunci este doar o persoană care pretinde a fi ea?

     Jeshua își sprijină cotul pe brațul canapelei și își apropie paharul de buze, dând impresia că analizează cu atenție lichidul ambrat din el înainte de a răspunde.

     — Nu. Știi de ce tatăl meu a fost atât de șocat? Pentru că acea fată este copia fidelă a mamei sale. Nu există niciun dubiu în legătură cu asta. Fata aceea este chiar sora mea, dar lucrurile nu sunt atât de simple. Am observat că Donovan se comporta ciudat în timpul aceste vizite neașteptate, iar când am încercat să aflu mai multe de la el, mi-am dat seama că este mai mult decât un simplu complice. Există o poveste întreagă ascunsă sub mască, iar după câteva insistențe din partea mea am aflat toate detaliile.

     Este evident că Jeshua nu s-a limitat doar la un simplu interogatoriu; cunoscându-l, sunt ferm convins că a extras cuvintele de la Donovan prin forță brută. Pumnul său umflat este o dovadă concretă a acestui fapt și întărește suspiciunile mele.

    — Predecesorul tău, mâna dreaptă al tatălui meu, a primit ordinul de a le ucide. În loc să execute ordinul, ajutat de Donovan, au înscenat moartea celor două și le-au trimis în America.

     — Totuși, motivul pentru care tatăl tău a ordonat ca acestea să fie ucise rămâne valabil. Spunea-i ceva de o presupusă trădare. În acest caz nu ar trebui să închei această poveste prin moartea ei? De ce tatăl tău a cerut să îndeplinesc dorința Esmeraldei?

     — Mama Esmeraldei a fost acuzată că s-ar fi întâlnit, înainte de a se căsători cu tatăl meu cu Falcone, capul unei familii foarte puternice la acea vreme. De asemena, unele transporturi au fost deturnate de poliție în aceeași perioadă în care au apărut aceste zvonuri. Au existat diferite discuții, dar cea mai mare problemă s-a iscat atunci când oamenii au început să spună că Esmeralda este fiica lui Falcone și că Sergio Carpetillo crește copilul dușmanului său. Tatăl meu a început să suspecteze existența unui trădător, iar unele dovezi păreau să ducă spre mama Esmeraldei.

      Îmi țin gura pentru câteva momente, încercând să analizez informația. Parcă aș face parte dintr-o televonelă.

     — Și nu a fost așa?

     — Tatăl meu a aflat prea târziu că adevăratul trădător a fost altcineva. Un individ care lucra de mult timp pentru familia noastră. Se pare că acesta a fost prins de polițiști, iar pentru o diminuare a propriei sentințe a furnizat detalii importante despre afacerile acestei familii. Când tatăl meu a început să suspecteze existența unei cârtițe în familia noastră, acesta a luat măsuri. Individul a fabricat dovezi și zvonuri false pentru a-și proteja pielea, aruncând toată vina asupra acelei femei.

     În timp ce îl ascult, o undă de revoltă și dispreț îmi umple sufletul, iar întrebarea care îmi bântuie mintea devine tot mai insistentă.

     — Cum a aflat tatăl tău adevărul?

     — Individul a fost prins furând din buzunarul familiei noastre. Voia să părăsească țara știind că planul procurorilor era de a-l folosi ca martor. Era imposibil să trăiască după ce îl acuza pe Sergio Carpetillo de coordonarea și conducerea unei organizații criminale, fraude financiare și spălare de bani. Trebuia să scape, iar atunci a fost prins. A fost împușcat chiar de tatăl meu, dar în ultimele momente ale vieții sale i-a spus că și-a ucis femeia și copilul degeaba. Tatăl meu a trăit cu această vină până astăzi.

    — În acest caz o  primiți pe Esmeralda înapoi în sânul familiei?

     Râde și mie îmi cade fața.Ce am spus atât de amuzant?

    — Nu vorbi prostii! Ea este moartă pentru această familie și pentru toți cei care ne cunosc. I-am plâns cu toții moartea cu mult timp în urmă. Întoarcerea ei ar semăna probleme. Ar atrage atenția autorităților și a tuturor celor care ne vor înlăturați de la putere.

     — Atunci o omor?

     În timp ce Jeshua râde, o senzație subită de disconfort îmi cuprinde întregul corp. Simt cum tensiunea îmi strânge mușchii, iar o umbră rece îmi străbate coloana vertebrală. Amărăciunea crește în mine, un amestec ciudat de frustrare și furie.

     — Ce dracu am spus atât de amuzant? întreb, încercând să-mi stăpânesc tonul. Mă străduiesc să-mi mențin calmul, dar sub masca aparentă de indiferență, furia îmi bâzâie în vene ca un curent electric.

     Îmi mușc limba ca să nu reacționez mult mai urât, dar îmi mențin privirea fixată pe Jeshua, încercând să păstrez o aparență de calm.

     — Tocmai ți-am spus că este sora mea vitregă, dobitocule. O să faci ce ți-a spus tatăl meu. Îi muți curul înapoi în America, îi rezolvi problemele și o avertizezi că nu mai are ce călca pe teritorul acestei țări cât o trăi pe acest pământ.

     Răspunsul lui Jeshua este un ecou al sinelui său rece și distant, care mă face să-mi înfrânez cu greu un fior de neliniște. Întotdeauna a știut să navigheze în apele tulburi ale puterii, iar cu fiecare cuvânt pe care-l rostește, se întărește în poziția lui de dominanță și control. Nu-mi place să fiu nici dominat, nici controlat, iar el pare să uite acest lucru.

     Jeshua își ridică din nou paharul, râzând într-un mod care îmi produce un nod în stomac.

     — Pe naiba fac ce zice el. A plătit viața unui om cu o cruce de aur. Ce ar trebui să fac cu ea? O duc la amanet?  întreab retoric, simțind că încercă să îmi testeze limitele.

     — Tatăl meu poate fi un judecător în această lume, dar eu sunt executorul. Și atunci când executorul decide, nu există alternative. Dacă spun că trebuie să faci ceva, atunci asta este singura opțiune viabilă.

     Îmi întorc privirea către el, cu un gest deliberat de dispreț, făcându-l să înțeleagă că nu mă las intimidat.

     — Și să-ți fie clar că nu apreciez modul în care-mi vorbești. O să te plătesc dublu ca de obicei, pentru că uciderea acelui bărbat nu este singurul lucru pentru care te duci în America.

    — Ar trebui, la rândul tău, să ai grijă cum vorbești cu mine. Nu sunt unul din papagalii tăi, pe care îi expediezi dintr-un gest.

     Tensiunea dintre noi se simte ca un fulger pe cale să izbucnească, amenințând să transforme întreaga conversație într-un conflict violent.

    — Ești în prima zi de ciclu? De ce te aprinzi ca un chibrit din orice? mă întreabă cu un sâmbure de cinism în tonul său.

     — Poate pentru că sora ta mi-a vomitat pe pantofi cu puțin timp în urmă.

     Râdem amândoi, iar  acel moment tensionat dintre noi se estompează, permițând unui aer mai relaxat să pătrundă între noi.

    — Este foarte slabă și speriată.

    — A avut un atac de panică după ce ai plecat, spun ridicând din umeri.

     Am avut și eu câteva în adolescența mea. Atunci când eram mult prea slab.  Acele atacuri de panică  s-au oprit subit după ce am ucis pentru prima dată. Un francez, probabil un corporatist în vacanță. L-am atacat înainte de a urca în mașină și i-am furat toți banii. L-am înjunghiat de mai bine de cincisprezece ori, voiam să fiu sigur că nu o să mă poată descrie polițiștilor. 

     Amintirea primului  om ucis nu aduce niciodată un zâmbet pe buzele mele. Nu pentru că îmi pare rău pentru acțiunea mea; nu, nu simt asta deloc. Eram mort de foame și afurisitul m-a lovit pentru că mi-am permis să-i ating costumul scump. Acea zi marchează sfârșitul naivității mele, intrarea mea în întuneric și conștientizarea adevăratei mele naturi. 

     — Care este al doilea motiv pentru care ar trebui să mă întorc în State?

     — Vreau să te interesezi de prețul cu care este vândută marfa mea. Am încercat să vând mai scump partenerului principal cu care fac afaceri. A refuzat, a spus că el nu ar mai avea nimic de câștigat. Am primit câteva ponturi din diferite părți și situația pare dubioasă. Vreau să verifici. Dacă sunt tras pe sfoară am de gând să fac rost de cetățeniea americană și să mă ocup chiar eu de vânzarea ei. Fără comisioane aș putea să dublez profitul.

     Jeshua își lasă corpul să transmită o siguranță neclintită, precum stânca ce stă în fața valurilor furtunii. Poziția sa relaxată pe canapea sugerează un control total asupra situației, iar mișcările sale sunt fluide și măsurate, ca ale unui mare prădător care așteaptă momentul potrivit să lovească.  Fiecare gest al său este calculat și deliberat, fără niciun strop de ezitare sau incertitudine, indicând o încredere absolută în propria sa putere și autoritate.

     — Nu ai aplicat pentru viză de lucru? Parcă ți-a fost respinsă.

     — Există și alte metode de a primi cetățenia. Am contactat, de curând, o persoană foarte interesantă. Se ocupă, în principal, cu traficul de persoane. I-am cerut să găsească o americancă dispusă să se căsătorească cu mine în schimbul unei sume frumoase de bani. Total neașteptat, mi-a oferit mâna fiicei sale, în vederea unei colaborări între familiile noastre.

      În timp ce ascult planurile sale, simt cum dezgustul crește în mine, iar gândul la colaborarea cu un traficant de persoane îmi stârnește o indignare profundă.

     De această dată Jeshua își mută privirea asupra mea, oferindu-mi atenție deplină, iar acest lucru mă neliniștește.

     — Are două fiice, dorește să îmi ofere mâna celei mai tinere. Mă gândeam că aș fi mai compatibil cu cea mai mare, dar mi-a spus că cea tânără este lumina și cealaltă întunericul. Știi cumva ce ar trebui să însemne acest lucru?

     — Că este urâtă ca noaptea?

     — Fii serios!

     — Vrei să te căsătorești cu o persoană necunoscută pentru un căcat de viză! Eu sunt cel neserios? Dacă ieși mâine  la amiază afară din bârlogul tău o să găsești pe stradă o mie una de femei, turiste în vacanță, care s-ar căsători cu tine cât ai bate din palme. Ce-ți veni să contactezi tipi dubioși de prin State?

     — Îți dai seama că, pentru a vinde de unul singur propria marfă în America, trebuie să scap de cei cu care fac afaceri la momentul actual? Înseamnă război, iar puterea pe care o am în orice colț al Mexicului este nefolositoare, pentru că oamenii mei nu pot părăsi această țară. Dacă aș bate palma cu acest individ aș avea parte de ajutorul lui necondiționat. Ar fi floare la ureche să preiau puterea de la  cei cu care lucrez acum.

     Înăuntrul meu, un vârtej de întrebări și îngrijorări se rotește, dar încerc să rămân concentrat și să găsesc o soluție la situația delicată în care Jeshua dorește să se bage.

     — Dacă tot merg în State, nu vrei să verific și această persoană?Și pe femeia cu care se presupune că ar trebui să te căsătorești?

     — De aceea îmi place de tine, Death. Știi mereu ce trebuie să faci, înainte să fiu nevoit să îți cer.

      Simt o undă de amărăciune străbătându-mi sufletul. Deși apreciez recunoașterea lui, nu pot să nu mă întreb dacă ar trebui să mă simt flatat sau îngrijorat de faptul că acesta are încredere atât de mare în abilitățile mele. Îmi întăresc hotărârea de a-l ajuta pe Jeshua să iasă din această situație complicată, dar în același timp, simt o greutate apăsându-mi pe umeri în fața responsabilității pe care mi-o asum.

     — Sper că știi, îl avertizez de această dată, în momentul în care o să părăsești Mexicul toți dușmanii tăi o să-ți atace familia. Pentru un câștig mai mare riști să pierzi tot ce ai construit aici împreună cu tatăl tău.

     Ochii mei urmăresc mișcările lui Jeshua în timp ce se ridică în picioare și începe să se plimbe agitat prin încăpere. Gesturile sale neliniștite și pasul său grabit dezvăluie o tensiune interioară profundă, iar eu simt cum atmosfera din cameră se încarcă cu un aer apăsător și palpabil de anxietate.

     — Dacă o să îmi confirmi trădarea omului cu care fac afaceri acum, atunci nu o să am de ales. Sunt obligat să iau măsurile necesare. Dacă o să vină timpul în care voi fi nevoit să părăsesc această țară, atunci cu siguranță nu o să rămână nici măcar praful din dușmanii mei. Nu pot risca să-mi pun în pericol familia. Unul dintre frații mei o să preia   conducerea familiei, dar niciunul nu este pregătit să o facă în situația în care ne aflăm acum. Eu și cu tine, Death, o să ne ocupăm de toate, dar mai întâi să vedem unde ne duc informațiile pe care o să le obții.

     — Și cum preferi să fac acest lucru. După ce rezolv problema surorii tale, sau o iau cu mine în aceaste misiuni sinucigașe?

     — În primul rând, cred că trebuie să îi afli povestea. Ți-a spus ceva despre cel pe care trebuie să îl ucizi?

     — Sincer? Nu am întrebat. Voiam să știu dacă planurile tatălui tău se potrivesc cu ale tale. Păreai vehement la sosirea ei. Sincer, credeam că o să îmi ceri să o omor.

     — Este, totuși un membru al familei...

to be continue:))

O să mă întorc asupra acestui capitol cu câteva modificări, completări și editări, DUPĂ ce scriu partea a doua. Anticipez că acest lucru o să se întâmple sâmbătă, dar simt nevoia să împărtășesc acest capitol cu voi ACUM. :)

Am simțit nevoia să vă pun în temă cu situația familiei, dar sunt o grămadă de lucruri pe care încă le-am spus și ȘTIU că l-am dezvoltat pe Death foarte puțin în această parte, dar Jeshua este și el un personaj foarte important. Am de gând, cândva în viitor, să scriu un spin-off care să se învârtă în jurul lui, dar după plecarea lui Death în America acest personaj o să apară destul de puțin, tocmai de aceea m-am focusat pe el și problemele lui. O să revin asupra lui Death în partea doua, nu vă îngrijorați.

Mulțumesc că ați citit și acest capitol și sper că v-a plăcut.