Seungyoun a revenit destul de repede, însă tu ai avut timpul necesar să-ți rearanjezi hainele și părul care erau șifonate din cauza evenimentelor anterioare. Nu te așteptai ca totul să decurgă atât de rapid, aproape ca nu-ți venea să crezi ce s-a petrecut, dar și acum resimțeai sărutul oferit de brunet, precum și atingerile sale. Ți-au plăcut atât de mult, chiar voiai să fi continuat momentul, dar partea ta rațională a preluat controlul dupa mica lui dispariție, așa că ai încercat să-ți iei gândul.

- Scuze pentru asta, mă sunase Seungwoo, îți oferă el o mică explicație. Băiatul de care vorbea era unul din prietenii lui pe care le-ai cunoscut în urmă cu ceva timp. Obișnuiai să-ți dai seama de ce sunt capabile unele persoane, iar de el aveai chiar o părere bună. Uhh, mergem? întrebă acesta în timp ce-și mută greutatea de pe un picior pe altul. Se obeserva că era puțin jenat.

- E în regulă, îl asiguri tu cu un mic zâmbet, după care aprobi cu o mișcare a capului.

După ce primește acordul tău, brunetul îți zâmbește și el, apoi trece pe lângă tine pentru ați deschide ușa, lăsându-te să ieși prima. Decizi să o iei înainte cu gândul că te va prinde el din urmă, însă atunci când vrei să o iei din loc, mâna ta este prinsă de cea a lui Seungyoun. Acesta era ocupat să încuie ușa, dar nici ție nu-ți dădea drumul.

- Acum putem pleca, anunță el și își bagă înapoi în buzunar cheia. Haide, te îndeamnă în timp ce face câțiva pași în față, trăgându-te după el. Realizezi că asta era modul lui ciudat de a se face înțeles că vrea să te țină de mână pe parcursul drumului.

- Știi că doar puteai să mă întrebi, nu-i așa? întrebi amuzată.

- De când fac eu chestii normale? răspunde pe același ton, provocându-ți și ție un chicot.

***

Drumul a durat mai mult, deoarece niciunul dintre voi nu a vrut să se grăbească. Ați profitat de timpul petrecut împreună, vorbind pe diferite subiecte, dar ți-a fost greu să mai menți contactul fizual. Ai evitat de multe ori să te uiți la el.

De asemenea, nu ai mai adus vorba de lucrurile despre trecutul său. Desigur, încă erai cu mintea acolo pentru că Seungyoun tocmai ce s-a deschis în fața ta. Nici Yujin nu știa lucrurile astea despre el, și totuși, el a avut încredere să ți le spună. Nu-ți venea să crezi că a fost implicat în astfel de lucruri din cauza lui Yohan. Nici nu l-ai cunoscut oficial, dar deja aveai o părere extrem de proastă față de el.

Pe moment, ai decis să ignori aceste gânduri și să te bucuri de prezența lui, chiar dacă în scurt timp trebuia să-ți iei la revedere, deoarece casa ta se zărea de la depărtare.

- Imediat trebuie să ne despărțim, realizezi tu, întristăndu-te.

- Pot veni mâine la tine, te asigură brunetul, iar tu îl privești surprinsă. Am decis că degeaba încerc să-mi ascund viața de Yohan, pentru că nu vreau să te indepărtez de mine. Cele două luni în care nu am vorbit, au fost prea grele pentru mine.. știu că am obiceiul să dispar de lângă tine, dar mereu mă întorceam și recuperam. În timpul care a trecut, a fost îngrozitor pentru că știam că nu mă mai pot întoarce, oftează brunetul, străngându-și mâna într-a lui.

Nu credeai că o să ai parte de o astfel de sinceritate venind din partea lui, mai ales că, după vorbele lui Yujin, Seungyoun nu era genul care să se încreadă în persoane atât de ușor. Faptul că ai aflat atâtea lucruri despre el într-o perioadă atât de scurtă, te bucura într-un fel, dar te și speria pentru că nu erau lucruri tocmai bune.

Totuși, te și calma faptul că brunetul a renunțat la Yohan odată ce a aflat cu ce anume se ocupa. Nu era o influență pozitivă asupra lui, așa că a fost o decizie bună să vrea să rupă orice legătură. Probabil i-a fost dificil la început, mai ales că a depins foarte mult de Yohan pe parcursul șederii sale în Seul, dar a reușit să se mențină și singur.

- Mi-ar plăcea mult să te revăd cât de curând, recunoști tu destul de stângace, fiind copleșită de vorbele sale. Te foiești puțin, dar într-un final îl privești în ochi, observând că el deja făcea asta.

- Simți și tu că ar trebui să urmeze ceva? sugerează el, în timp ce-și plasează palma peste obrajul tău, măngâindu-l ușor.

- N-am idee, te prefaci neștiutoare, poate dacă mi-ai arăta tu un mic indiciu...

- Ei bine-

- Nam Jaeha! o voce foarte cunoscută ție se aude nu foarte departe de voi, și aparținea mamei tale care părea foarte nemulțumită de ceea ce vede. Nu doar că ai fugit de acasă fără știrea ei, dar ai și mințit-o că înveți pentru un examen important. Pe unde ai umblat? întreabă ea.

- Mamă... nu acum, îți dai tu ochii peste cap datorită apariției ei. Mai vrei să adaugi ceva, dar Seungyoun ți-o ia înainte.

- Îmi cer scuze, doamnă Nam, eu am determinat-o pe fiica dumneavoastră să plece la o oră așa târzie, dar vă asigur că nu s-a întâmplat nimic. Chiar speram să vă cunosc, de aceea am și adus-o până acasă, îi explică brunetul, oferindu-i un zâmbet sincer pe final.

Aceasta fu luată prin surprindere de atitudinea sa, dar nu părea supărată nici cum, din contră, doar i-a zâmbit și ea înapoi, oftând ușor. Era ușurată că ai ajuns întreagă acasă, plus că brunetul îi aducea un aer de încedere. Știa cât de selectivă ești și că nu ai fi lasat pe oricine în viața ta.

- Jaeha nu a menționat nimic de tine până acum, constată mama ta, apoi vezi cum îl apucă de braț pe băiat. Ce ar fi să rămâi la cină în seara asta? Eu și soțul meu am fi încântați să te avem ca invitat, propune aceasta, iar Seungyoun doar schițează un zâmbet jenat și te privește.

Tu doar oftezi, apoi aprobi cu o mișcare a capului, știind că ori acceptai ca el să rămână, ori ar fi urmat o ceartă rușinoasă cu mama ta. Faptul că brunetul urma să rămână, ar fi înbunat-o puțin și poate ar fi uitat de faptul că ai plecat de acasă pe ascuns la ore târzii.

***

Aveai impresia că seara în care Seungyoun a rămas la tine urma să fie cel mai jenant moment pe care aveai să-l trăiești. Îți cunoșteai părinții și îți era teamă ca nu cumva să-l sperie pe brunet datorită curiozității lor, mai ales că și-a făcut apariția într-un moment nu foarte favorabil. Dar, spre ușurarea ta, acesta nu părea deranjat de ei. Îl vedeai mereu zâmbindu-le, și a reușit să le facă o părere bună cu privire la Seungyoun, deși tatăl tău "l-a amenințat" că va fi cu ochii pe el, însă nu aveai ce comenta, deoarece mereu a fost foarte protectiv față de tine.

După acea seară când băiatul ți-a cunoscut părinții, a trecut o perioadă de câteva luni. V-ați văzut mult mai des ca de obicei, dar ați și vorbit mai des. Te bucura că lucrurile au revenit la normal, de fapt chiar mai bune, deoarece nu suportai să stai departe de Seungyoun. I-ai mulțumit lui Yujin, pentru că discuția avută cu ea te-a determinat să mergi la brunet. Dacă nu ai fi ținut cont de ce a zis atunci, lucrurile ar fi decurs în alt mod iar asta te îngrozea.

- Te gândești la ceva anume? întreabă Seungyoun în timp ce își duce mâna pe obrazul tău pentru a-ți atrage atenția.

- Mi-am amintit de seara când ai rămas la mine, îi răspunzi cu un zâmbet amuzat, obținând și de la el un surâs. A decurs mai bine decât credeam, continui tu, iar Youn te aprobă.

- Mă bucur că ai rămas cu o amintire plăcută, spune brunetul.

- Tu nu? întrebi curioasă.

- Ah.. da, doar că am în cap amenințarea tatălui tău, răspunse amuzat, făcăndu-te să râzi mai ales că iubitul tău era mai înalt decât el, iar asta făcea lucrurile și mai comice.

Seungyoun uneori se purta ca un copil de aceea acum se întoarse cu spatele la tine, prefăcându-se că este supărat datorită techinării tale. Îl privești neimpresionată pentry că știai că ăsta era modul lui în care îți cere să fie împăcat. De data asta aveai o dispoziție bună, așa că ai decis să-i faci pe plac. Bineînțeles că ai încercat să-l faci să se uite la tine, să tragi de el să se întoarcă dar s-a încăpățânat mai rău.

Văzând că nu mergea nici cum, te-ai decis să te apropii mai mult de el și să te așezi în poala lui. A fost puțin cam incomod până ce brunetul s-a întors cu totul spre tine, fiind luat pe nepregătite de gestul tău. Ai văzut că expresia lui s-a schimbat brusc, parcă dorind să spună ceva, probabil să te întrebe ce anume ți-a venit, doar că ai decis să-l reduci la tăcere. Nu aveai chef de vorbă în momentul de față.

Ți-ai așezat degetul mare peste buzele sale, apoi te-ai aplecat în față, sprijinindu-te în mâna liberă, ajungând aproape de chipul său. Te amuza expresia lui. Se vedea că nu se aștepta la asta din partea ta. Ca să fii sinceră nici tu nu te așteptai, dar nu avea de ce să-ți fie rușine în preajma lui.

- Ce ar fi să încheiem cu vorbitul, hmm? îi propui lui Seungyoun, oferindu-i un zâmbet inocent.

- Și ce ai vrea să facem dacă nu vorbim? se amuză el în timp ce se ridică mai sus, ajungând cu spatele lipit de tăblia patului.

Voia să vadă până unde anume dorești să ajungi, fiindcă te mai văzuse așa sigură pe tine, dar ți-ai pierdut încrederea pe parcurs. L-ai mai dus o dată cu zăhărelul, așa că nu avea de gând să facă ceva până nu ai fi inițiat tu ceva. Mereu el era cel care făcea primul pas, sau el era cel care termina lucrurile pe care le începeai, însa acum, avea de gând să vadă ce-ți trecea ție prin cap.

Îți plimbi degetul pe pe suprafața buzelor sale, după care îți cobori mâna în jos pe gâtul și pe pieptul său. Ajungi la marginea tricoului său, ridicând-o puțin pentru a-ți băga mâna sub el. Pielea lui era caldă, iar abdomenul îi era bine conturat. Se simțea mult mai plăcut fără acel material care era doar un impediment. Te apleci suficient pentru a ajunge cu buzele la zona gâtului său, plasând mici săruturi pe suprafața lui. Ai sesizat că devenise mult mai tensionat, dar încerca să nu-și lase reacțiile la vedere.

Începi să te miști lent la el în poală, pentru a obține mai mult de la brunet, însă Seungyoun părea că ți-a anticipat intențiile. Și-a plasat ferm palmele pe șoldurile tale, strândgându-le ușor pentru a-ți opri mișcările. Inspiră adânc pentru a se calma, apoi își lasă capul pe spate, sprijinit de tăblie. Expresia lui devenise mult mai serioasă, iar atmosfera din camera deveni brusc sufocantă pentru el. Se aștepta la un simplu sărut, nu a prevăzut continuarea asta.

- Ce vrei să faci? întrebă acesta, atenția revenindu-i spre tine. Părea sceptic în privința gesturilor tale, nu știa unde voiai să te oprești.

- Nu e evident? te oprești pentru o secundă ca să-i răspunzi și îi oferi un alt zâmbet. Sau vrei să fiu mai explicită?

- Dacă nu ar fi părinții tăi jos... începe el, dar își lasă fraza neterminată. Își prinde buza de jos între dinți, parcă imaginându-și ce ar fi urmat să se petreacă.

Replica lui nu te-a mulțumit atât de mult. Părea că de data aceasta el e cel care dă înapoi, dar asta nu te împiedca să continui. Era doar o chestiune de timp până ar fi cedat, și aveai impresia că urma să cedeze foarte ușor, mai ales că nu a mai văzut latura asta a ta. Cu siguranță nu știa ce să creadă sau la ce să se aștepte, iar asta era o adevărată satisfacție pentru tine.

Te apleci din nou spre brunet, reluându-ți săruturile. La un moment dat îți treci limba peste o bucată de piele, după care o prinzi între dinți. Seungyoun geme înfundat și îți strânge din nou șoldurile, trăgându-te mai aproape de el.

După ce aplici același tratament în alte câteva locuri, îți duci buzele în sus pe linia maxilarului, ajungând aproape de ureachea lui.

- La tine nu e nimeni, știi? îi reamintești tu în timp pe îți plimbi degetele peste abdomentul său, trăgând linii imaginare în diferite direcții. Nu vrei să continuăm acolo? îl întrebi într-un final, după care te depărtezi puțin pentru a-i privi chipul.

Seungyoun părea că încearcă să-și țină în frâu dorințele, dar ochii îl trădau. După felul în care se uita la tine, cu atât de multă dorință, îți dădea impresia că te dezbrăcase de vreo câteva ori în mintea lui.

- Vreau, răspunse după câteva clipe pe un ton scăzut, însă nu te mulțumea foarte mult. Voiai mai multă siguranță pe el, deși știai că l-a bulversat puțin comportamentul tău. Ți-ai mutat mâna de sub tricoul lui lui, ducând-o spre creaua pantalonilor. O prinzi și îl tragi de ea destul de puternic, apropiindu-l mai mult de tine.

- Nu te-am auzit, repetă, îi ceri lui Youn cu un zâmbet oarecum batjocoritor, dar nici reacția de acum nu era cea pe care o doreai. Aparent ai pierdut controlul în câteva secunde.

Fără vreo avertizare, brunetul te împinge pe spate, apoi se pune deasupra ta. Una dintre mâinile sale ți-a prins încheieturile pentru a te determina să stai cuminte, iar unul dintre genunchii săi îți desface coapsele, punând presiune pe zona ta intimă.

- Am zis că vreau, repetă el mult mai clar de data asta, având un rânjet pe buze. Dar nu voi avea răbdare până la mine, așa că încearcă să nu gemi... prea mult. Nu am vrea să-ți pierzi imaginea de fată inocentă în fața alor tăi, nu?