Ați plecat târziu, cu mult după miezul nopții. Afară era un aer destul de rece, o briză răcoroasă fiind resimțită încă de când ai ieșit pe ușă. Deși a vrut să-ți iei ceva mai gros cu tine, Youn insitat că nu era necesar, deoarece ți-a oferit jacheta lui. Te-ai simțit prost la început, pentru că lui avea să-i fie frig, dar atunci când ai luat-o pe tine și ai fost învăluită de mirosul lui speficic, vina s-a dus treptat. Era neagră, lungă și călduroasă.

Surprinzător de călduroasă.

- Haide, așează-te, brunetul te îndeamnă, bătând cu palma locul din spatele său când a văzut că ai rămas în spate. Îți promit că o să am grijă, serios, acesta te asigură.

Îți muști buza nesigură, pentru că i-ai văzut de multe ori modurile maniace de a conduce. Nu erau nicidecum pe placul tău, dar tonul său părea unul sincer. Aveai încredere în Seungyoun.

- În regulă, dar să nu întreci limitele de viteză, îi atragi atenția în timp ce te apropii de motor. Te așezi pe locul indicat de băiat acum câteva secunde, luând mai întâi casca pe care a avut-o el când a venit.

După ce o așezi, îți duci brațele în jurul taliei sale. Materialul tricoului alb nu era foarte gros, așteptându-te ca pielea să-i fie rece, însă căldura lui doar te trăgea mai aproape.

- Te voi aduce acasă înainte ca părinții tăi să plece la muncă, îți promite Youn, înainte să pornească motorul.

***

Drumul a fost unul linișit. Din când în când mai vedeai câte o mașină cum trecea pe lângă voi și cam atât. Ai sesizat că brunetul mărea din când în când viteza, dar nu cu mult.

Ați ajuns aproape de ieșirea din oraș, într-un loc parcă uitat de lume. Alte zeci de vehicule și motociclete erau parcate într-un loc demlimitat de niște benzi albe. Barul ce se zărea mai departe era unul renovat, dar nu în totalitate. Numele care era scris cu neon verde sclipea în întuneric, luminând persoanele care stăteau pe afară. Muzica era și ea nelipsită, însă nu era deloc deranjant pentru auz.

Când oprește în parcare te desprinzi încet de el. Voiai să mai stați așa pentru puțin timp. Brunetul părea că dorea același lucru, dar s-a ridicat imediat ce a auzit vocile prietenilor săi ce veneau să-l întâmpine, așa că ai fost nevoită să slăbești strânsoarea până ce mâinile tale erau iar pe lângă corp.

- Hei, omule, a durat ceva, sesizează un băiat roșcat, în timp ce bate palma cu Seungyoun. Ai ratat o bătaie, dar nu a fost cine știe ce, se strâmbă el, apoi se uită în spate, observându-te și pe tine când îți dai jos casca.

- Alta nouă? Mai poți? întreabă roșcatul cu un rânjet pe buze, iar alți doi băieți încep să râdă.

Seungyoun însă nu părea foarte bucuros când auzi vorbele prietenului său. Îți mască supărarea printr-un zâmbet forțat ca să nu dea de bănuit, după care te trage de mână.

- Ne vedem înăuntru, le spune și se îndreaptă grăbit spre bar.

- Mai poți? repeți cuvintele auzite cu puțin timp în urmă, pe chipul tău fiind o încruntătură. Roșcatul nu avea de ce să mintă și după reacția prietenului tău, era clar cum stă treaba de fapt.

- Ai înțeles greșit, spune în timp ce se oprește, întorcându-se cu fața la tine.

- Sunt sigură de ce am auzit, Seungyoun, îi răspunzi pe un ton mustrător. Nu mai aveai la cine să apelezi și m-ai adus pe mine, nu? Normal, nu voiai să te afișezi de unul singur.

- Chiar nu e așa, te contrazice destul de iritat. Vina îi aparținea că nu a clarificat lucrurile din timp. Simți cum te trage iar după el, în ciuda protestelor tale. Observi ca a schimbat direcția inițială.

- Unde mă duci? întrebi nesigură, văzând că vă depărtați tot mai mult de persoanele aflate în jur.

- Într-un loc în care putem să vorbim în liniște, răspunde brunetul. Când ajungeți în spatele barului, îți dă drumul la mână, sesizându-ți disconfortul după cuvintele.

- Îmi pare rău. Știu că te-a rănit ce ai auzit, dar permite-mi să-ți explic și perspectiva mea. Apoi poți lua tu singură decizia mai benefică pentru tine, spune el, obținând o aproabare silențioasă de la tine.

- E adevărat că aduc alte fete de o lună încoace, dar nu o fac pentru că îmi place. Am făcut o prostie, cum fac eu mereu, știi? murmură el. M-am pus împrietenit cu cine nu trebuia și acum trebuie să fiu precaut. Nu mă pot afișa cu persoanele importante pentru mine. Ar putea să se folosească de asta împotriva mea.

Brunetul termină de explicat, însă nu ai timp să reacționezi, deoarece momentul a fost întrerupt de ușa barului care fu larg trântită. Pe ea își făcut apariția un bărbat care părea foarte dezorientat. Merse câțiva pași, dar pică în genunchi și acolo rămâne pentru câteva clipe.

- Haide înăuntru mai bine, sugerează blondul și te ia de mână. Aprobi fără vreo ezitare, nedorind să fii în preajma acelui tip beat. Ocoliți clădirea și la scurt timp intrați înăuntru. Ca de obicei, ești întâmpinată de fum și miros de alcool, dar erai deja obișnuită încât nu te mai deranja.

- Stai aici, acesta îți spune în timp ce ajungeți într-un separeu. Nu o să vină nimeni pentru că e locul meu, te aisgură Seungyoun. Merg să mă asigur că nu vom fi întrerupți, te anunță și pleacă. Ai putut observa un mic zâmbet care te-a făcut să te întrebi la ce se referea când a zis "să nu fim întrerupți".

Locul în care te-a adus era plăcut, liniștit. Puteai să-ți auzi gândurile ce erau pline de vorbele brunetului. Nu ai avut timp să analizezi prea bine ce ți-a mărturisit, dar înțelegeai cât de serioasă e treaba în realitate. Nu aveai nevoie de vreun nume. Cu cât știai mai puțin, cu atât nu te implicai mult, doar că Seungyoun era prea afundat în cercul ăsta vicios pentru a mai scăpa așa ușor.

Tresari când auzi sunete de pași venind din direcția intrării. Te încrunți, deoarece brunetul nu avea cum să se întoarcă atât de repede. Băiatul care apare părea surprins să te vadă, dar expresia lui deveni treptat una care te făcea să fii incomodă.

- Nu te plictisești singură? întreabă el și se apropie de masa ta. Prezența lui nu-ți oferea deloc încredere.

- Nu, sunt bine, îi răspunzi sec. Nici nu ți-ai ridicat privirea înspre el. Doreai să înțeleagă că nu ești interesată, dar comportamentul tău mai mult îl stârnea.

- Încearcă să fii mai prietenoasă, te sfătuiește el în timp ce se apropie de tine. Doar vreau să vorbim.

- Nu sunt interesată, spui pe același ton și de depărtezi, el fiind amuzat de reacția ta.

- Nu-ți fie frică, nu mușc, te asigură, însă nu mai apucă să spună altceva pentru că palma lui Seungyoun lovește masa cu putere, făcăndu-te sa tresari. Habar nu aveai când a aparut, dar nu conta. Important era că a venit.

- Eu mușc, așa că valea, se răseșe brunetul, privindu-l cu furie. Băiatul își mărește ochii, apoi se ridică speriat și pleacă din separeu. Seungyoun doar a rămas tăcut, privind în jos. Tăcerea lui nu era una bună. Mereu reușea să te facă să te simți incomod. Dacă nu pleca atunci tipul ăsta nu ar fi venit aici.

- Am nevoie de o țigară, anunță după câteva momente de tăcere și își scoate pachetul din buzunarul blugilor negri.

- Credeam că te-ai lăsat, e tot ce spui, încercând să nu aduci în discuție ce tocmai s-a întâmplat. De fapt, nu s-a întâmplat nimic. Dacă brunetul ar fi venit mai târziu, atunci s-ar fi întâmplat ceva. Ceva rău.

- Fumez ocazional, spune simplu și dă să-și deschidă pachetul. Atunci îți așezi palma peste mâna lui, lăsându-l în jos.

- Nu e bine, îi reamintești, iar el oftează.

- Nu am cum să-mi iau gândul de la ce mă frământă. Mă ajută când fumez. Inspir fumul și expir problemele. Nu ai cum să înțelegi, oftează și se așează lângă tine pe canapea, lăsându-și capul pe spate.

‍‍- Poate te ajută și altceva, îi spui, mușcându-ți buza fără să vrei. Nu credeai că vei face asta, dar simțeai cum nevoia aceea se amplifica.

‍‍‍ - Cum ar fi? întreabă Sungyoun cu o sprânceană ridicată, privindu-te atent, dar și confuz în același timp, până când intuiește la ce anume te refereai. Vrei să mă ajuți tu, Jaeha? de data asta, tonul lui era unul diferit, mai ademenitor.

Habar nu aveai când atmosfera din jurul vostru s-a schimbat. Probabil odată cu vocea lui care se auzea tot mai aproape, sau poate din cauză că a devenit mult mai încordat decât acum câteva momente. Era evident că voia să te provoace, fiindcă Seungyoun nu ar fi făcut vreo mișcare. Nu era genul lui să acționeze primul. Se simțea mai bine pentru el dacă doreai să-i arăți că-l vrei.

- Da, spui într-un sfârșit, după o perioadă de tăcere. Vreau... vreau să te ajut, reformulezi propoziția, pe un ton mai îndrăzneț.

- Și atunci ce aștepți? Ajută-mă, rânjește el ușor, aplecându-se spre tine pentru a fi sigur că nu regreți ce o să se întâmple.