Bafta la citit 😅😅
woodizz

‍

În mod normal, în serile de vineri preferai să stai acasă, cel mai probabil să dormi ca să scapi de oboseala provocată în timpul săptămânii. Nu prea îți plăcea să ieși din zona ta de confort, unde te simțeai cel mai în siguranță.

Sfârșitul ultimului an universitar aducea extrem de multe probleme și griji. Una dintre ele era prezentarea și obținerea licenței. Dar până acolo trebuia să socializezi cu profesorii care erau curioși de ce veți facee în continuare, să participi la festivități unde clasele de an trei erau în centrul atenției, să mergi la petreceri de sfârșut de an.

Îți repetai în gând că totul se va termina curând, ca o să te distrezi acolo. Dar adevărul era că nu doreai să mergi la o petrecere dată de cel mai insuportabil tip din lume. Ai avut câteva tangențe cu el, la un moment dat chiar flirtând cu tine de față cu iubita lui. Te dezgusta dar sperai să nu-l mai vezi.

- Nu mai umbla la rochie, te mustră Yujin, una dintre fetele cu care te-ai împrietenit în prima zi de facultate, iar prietenia voastră s-a extins până ls terminarea ei.

- Oricum tragi degeaba de ea, comentează blonda pe un ton amuzat atunci când vede cum doreai să îți acoperi mai mult coapsele.

- Nu cred că mă avantajează, te încrunți ușor înspre ea, dar primești o privire dezaprobatoare.

- Îți faci prea multe griji. Rochia asta e chiar lungă în comparație cu ce port eu, așa că taci și fii drăguță, spune fata, după care vine spre tine și te prinde de braț. Cred că suntem gata, murmură în timp ce își privește camera pentru a se asigura că nu a lăsat nimic în urmă.

Auziți amândouă un bâzâit ce venea de la telefonul blondei, dar nu apuci să o întrebi ce s-a întâmplat pentru că îți face semn să mergi înainte. Ce a apucat-o acum? În urmă cu câteva secunde te ținea lipită de ea, dar acum vrea să scape de tine?

Decizi să nu mai pui întrebări și cobori scările, ajungând jos. Becurile erau toate stinse, doar sufrageria era mai luminată. Prin geamurile camerei puteai observa farurile unei mașini care era plasată în fața casei.

- Haide, o să întârziem, o auzi pe Yujin din spatele tău.

- E o petrecere, chiar e anumită oră la care să fim acolo? întrebi ușor amuzată.

- Normal, se încruntă fata în timp ce iese din casă, cu tine în spate. Dacă vrei să apuci alcoolul, atunci da. Când e vorba de plecare nu e o oră fixă, rânjește ea, lucru care te face să-ți dai ochii peste cap.

Dacă te luai după prietena ta, nu mai plecai de acolo până a doua zi. Dar nu aveai de gând să stai atât de mult, nici nu aveai ce face. Singura problemă pe care o aveai e că nu puteai lua mașina să conduci tu, deoarece tatăl tău era plecat cu ea. Oh, de ai fi avut-o ai fi plecat de acolo după primele 5 minute.

ți indrepți atenția spre vehicului neagru, a cărei portiere se deschide. Un băiat brunet își face apariția, făcând un semn scurt ca să intrați in mașină. Părea oarecum enervat că era acolo, dar nu-ți puteai da clar seama.

Când ieși afară, îți indrepți atenția spre vehicului negru, al cărei portiere se deschide. Un băiat brunet își face apariția, făcând un semn scurt ca să intrați in mașină. Înainte să intre și el, te scană scurt din cap până în picioare, neavând o expresie anume pe chip. La blondă nici măcar nu s-a uitat, oare erau certați? Ce-i drept, părea oarecum enervat că era acolo, dar nu-ți puteai da seama.

***

După un drum destul de lung, ajungeți în fața unei case de unde se puteau observa persoane afară, lumini colorate și muzica se auzea de pe strada unde erați voi. Pe parcursul drumului l-ai prins de câteva ori pe baiatul brunet cum îți arunca priviri în oglinda retrovizoare. La un moment dat ați făcut contact vizual, dar te simțeai prea intimidată ca să-l poți menține și ți-ai lăsat capul în jos, jucându-te cu inelele aurite de pe degete.

- E ultima dată când am să te duc, ai înțeles, Yujin? tresari la auzul vocii sale. Era adâncă și ușor răgușită. Nu te așteptai să fie chiar așa plăcută la auz. Știi că nu-mi place să te duc, își dă el ochii peste cap, fiind vizibil enervat.

Era într-un fel ciudat că s-a referit doar la blondă, nu și la tine, dar poate nu voia să pară nepoliticos.

"Atunci de ce s-a holbat la mine in tot timpul asta? Asta e puțin nepoliticos."

- Da, da, îi răspunde prietena ta, apoi deschide portiera. Mereu ești atât de morocănos, comentează ea. Haide, Jaeha, te indeamnă Yujin, după care deschide portiera și iese din mașină. Faci la fel, dar observi din nou privirea blondului cum te urmărește.

- Presupun că ne mai vedem, spune blonda și îți prinde mâna ca sa te tragă iar după ea spre strada opusă.

- Cred că ar fi trebuit să-i mulțumim...

- E obișnuit, te asigură fata. Acum, haide să ne distrăm!

***

Habar nu ai cât timp a trecut, dar somnul tău a dispărut, la fel și Yujin, de care te-ai cam pierdut. Nu știai sigur unde să o cauți, deoarece casa era destul de mare, și nimeni de aici nu era într-un stadiu prea coerent ca să-ți dea informații. Îți scoți telefonul, trimițindu-i din nou un scurt mesaj. I-ai mai trimis câteva, dar nu ai primit răspuns la ele. Totuși, de data asta telefonul tău a bâzâit după câteva secubde. Răspunsul consta într-un singur cuvânt, " baIeE ".

Nu a durat mult să o găseși, deoarece ai văzut o ușă deschisă la etajul unu, așa că te-ai dus spre sa. Blonda era intinsă pe jos, cu telefonul lângă. Părea că este foarte amețită. Probabil a și vomitat.

- Sună-l pe Seungyoun, spune scurt, făcându-ți semn spre mobil. E baiatul care, uh, ne-a adus.

Simți un sentiment neobișnuit când îi auzi numele, fiind oarecum reținută în a-l suna. A fost destul de nepoliticos și intimidant când v-ați întâlnit, dar era cam singura persoană ce vă putea ajuta acum. Sperai că va răspunde și că va accepta să vină sa vă ia. Doar cei doi erau prieteni, nu?

După patru tonuri de apel, îi auzi vocea brunetului. Era la fel se nervos ca atunci când a plecat.

- Ce naiba vrei acum? întreabă acesta.

- Sunt Jaeha, te prezinți tu, fata care a fost cu Yujin în mașină. Ai putea să vii din nou? Yujin este într-o stare foarte proasta acum... nu prea știu ce să fac, îi explici acestuia și auzi un oftat de cealaltă parte.

- În regulă, răspunde pe un ton mai relaxat acum. Doar... stai cu ea și vă găsesc eu. Acestea fiind zise, băiatul închide apelul.

***

Seungyoun a venit la scurt timp după acel apel. Te-ai calmat când l-ai văzut, deoarece până să vină el un tip necunoscut îți dădea târcoale. Vedea că nu erai interesată, dar a devenit foarte insistent la un moment dat. Totuși, a plecat din peisaj odată ce l-a zărit pe brunet venind la tine.

Odată ajunși la mașină, ați dus-o pe Yujin acasă, de fapt Seungyoun a dus-o. Tu ai rămas înauntru până a venit el.

- Pot să merg singură pe drum, încerci să-i explici băiatului odată ce s-a întors.

- Jaeha, tremuri, și sigur că nu e de la frig, constată el, arătând spre palmele tale. L-a observat și el pe necunoscutul ce se dădea pe lângă tine. Era conștient că încă te gândeai la acel moment, și nu voia să te lase iar singură. Nu a apucat să facă mare lucru, însă a fost destul doar să-l ai în prajma ta ca să-ți provoace o astfel de stare.

- Te voi duce eu, continuă el în timp ce întoarce mașina de pe strada casei lui Yujin.

Tu doar aprobi cu o mișcare a capului, oferându-i un zâmbet recunoscător. Adevărul era că te bucurai că erai cu Seungyoun. Nu îl cunoșteai de mult timp, dar aveai mai multă încredere în el decât în libidinosul de la petrecere. Nu ai mai întâlnit pe cineva atât de insistent. Acel băiat chiar nu știa să accepte un refuz.