Era weekend. În sfârșit era weekend. Cred că toată lumea îl așteaptă. Să ieși cu prietenii, să petreci timp cu familia. Păcat că eu nu o să fac asta. Ai mei sunt plecați într-o călătorie iar prieteni nu prea am.

Stau plictisită în pat și mă uit în gol. Deodată, în minte îmi vine numele lui Jenni și o apelez.

J: A sunat fața mea preferata.

R: Bună Jenni!

J: Bună dragă! Ce surpriză, îmi era dor să-ți aud vocea, surâde încet. Dar știu deja că Dalton tânjește să ți-o audă.

Doamne! Amintește-mi de ce sunt prietenă cu ea. Eu îl urăsc pe băiatul ăla iar ea mi-l bagă pe gât. Nu o să reușească.

R: Ești foarte amuzantă. Ești liberă astăzi? Ce ai zice să ne vedem?

J: Mă duc la o petrecere cu ipocritul de frate-miu. Vino cu noi!

R: Dacă el e prezent acolo nu vin.

J: Haide, Reyna. Îți garantez că nici nu o să-l vezi în seara asta, e preocupat cu alte treburi.

R: Cum ar fi?

Nu e că și cum m-ar interesa, doar vreau să știu că scap sigur de el. Nu vreau să mă blureze toată noaptea.

J: Cum ar fi s-o lase pe Nicole să-l călărească.

R: Scârbos.

J: Prefă-te că n-am spus nimic. Deci vii?

R: Voiam să fim doar noi două și să petrecem puțin timp împreună..

J: Scumpo, am timp să-ți povestesc despre Dalton, nu-ți face griji.

R: Crede-mă, nu vreau să știu nimic de el.

J: La 19:00 venim să te luăm. Să nu te aud că faci nazuri. Ți-am promis că Dalton nu te va mânca, încă.

Zice ultimul cuvânt încet, crezând că nu am auzit-o. Doamne, de ce am sunat-o fix pe ea? Puteam foarte bine să stau închisă în casă sau să ies cu Dean.

R: Bin-

J: Ah, uitasem, vine și Dean. El o să fie acolo înaintea noastră. Să te faci frumoasă.

Spune și închide. Mă uit la ceas și observ că este ora 17:00. Superb, acum pregătește-te, Reyna. Nu puteai tu stă acasă liniștită.

*

M-am îmbrăcat cu o bluză neagră cu mâneci din dantelă și pantaloni de piele. Nu simțeam nevoia să port rochie. Părul blond mi l-am îndreptat și l-am lăsat să atârne grațios pe spate, completându-se perfect cu ținuta. Machiajul este unul natural, cu nuanțe ce îmi scot ochi albaștri în evidență. Îmi pregătesc geaca de piele primită acum câteva zile cadou de la mama. Am rămas cu gura căscată când am auzit-o că mi-a pregătit ceva.

Mă încalț cu botinele negre cu toc și îmi așez o geantă pe umăr, tot neagră. Ok, poate am exagerat puțin cam mult cu această culoare. Noroc cu părul meu ce mai dă un vibe de petrecere căci altfel ziceai că mă duc la o înmormântare.

Un claxon puternic mă face să tresalt. Ăsta sigur l-a dat Dalton. Ies pe ușă iar în fața casei mele se afla un Mercedes E-Class de culoare gri mat. Înțelesesem de la Jenni că asta e mașina primită cadou de la părinții lor, înainte de accident. Îmi pare chiar foarte rău de ei. Probabil de-asta sunt și foarte retrași cu anumite persoane. Să îți petreci copilăria fără părinți e mai oribil decât pare. Au grijă unul de altul. Sunt niște curajoși că au trecut peste atâtea.

Mă apropi de ea cu pași mici, conștientă fiind că voi da de el. Trec prin fața sa și deschid portiera din spate. Mă așez pe scaun și zâmbesc.

- Ce sexy ești, nebuno, surâde Jenni făcând referire la ținuta mea.

Ea arată și mai sexy. Poartă o fustă portocalie din latex și un top roșu aprins. Părul șaten îl are prins într-o coadă la spate, machiajul fiind unul natural purtând pe buzele voluminoase un roșu aprins.

- Tu ești și mai sexy, îi zâmbesc atrăgător.

Îmi întorc privirea spre scaunul șoferului, uitând aproape de existența sa în încăpere. Se uită la mine prin oglinda retrovizoare, lucru ce mă face să mă îngrop mai mult în scaunul din piele. Urăsc să se uite așa insistent la mine.

Purta jeanși negri, o cămașă neagră deschisă la primi trei nasturi și suflecată la mâini. Purta pe mâna stângă, cea cu care ține volanul, un ceas. Părul îi este puțin răvășit dar și aranjat. Îmi dă un vibe bun și arată al naibii de bine.

- Ești cam nepoliticoasă, vorbește el. Pe mine nu mă saluți?

- Tu nu mă poți saluta?

- Am orgoliul prea mare, și de fapt, aș fi preferat să faci tu primul pas.

- Bună, îngâmfatule! Te simți mai bine?

- Mult mai bine, spune mândru. Bună, blondo.

Îmi tresaltă inima la apelativul său. Sunt blondă, da, dar nu e obligatoriu sa mă strige așa.

- Ia stai, se bagă Jenni. De când îi zici tu așa?

- De când am văzut-o, surioară, spune și pornește motorul. Nu vezi ce culoare de pui are în cap.

Mă strâmb deranjată. Dacă eu am culoare de pui în cap el o are de.... . Ah! Mă provoacă să scot ce e mai rău din mine.

- Sunt și eu pe aici în caz de ai uitat! mă revolt deranjată.

- Scuze, nu te-am văzut, răspunde ironic

Îmi încrucișez mâinile la piept și îmi îndrept privirea spre geam, nevrând să creez un scandal mai mare. Părul meu nu are nici pe departe culoare de pui. Este de un blond pe care multe fete și l-ar dori, și ați fi surprinși să auziți că este culoare mea naturală.

Acesta oprește mașina în fața unei case imense. Ba nu, unei vile. Ieșim din mașină și ne îndreptăm spre intrare. Muzica răsuna până în stradă și o gălăgie infernală îmi surzește timpanul. Probabil erau niște boxe uriașe.

Înaintăm, iar în fața uși de la intrare era un băiat ce strângea invitațiile.

- Invitația? ne zâmbește politicos.

Dalton îi dă invitația și intră, cu noi în spatele lui. Înăuntru era plin de lume. Adolescenții se distrau pe cinste.

- Unde o fi Dean? întreabă șatena. Am vorbit cu el când am plecat și a spus că deja a ajuns.

- Ar trebui să fie pe aici, îi spun în timp ce mă uit prin încăpere. Hai să-l căutăm.

O trag de mână și ne strecurăm printre oameni. Cred că am făcut bine că am mers cu ea. Jenni e o fată foarte de treabă.

Îl vedem pe Dean cum stă așezat pe o canapea imensă, singur. Avea un pahar în mână și se uită prin mulțime. Când ne vede afișează un zâmbet pe față și se apropie de noi.

- Bună fetelor, ne țipă el pentru a auzi.

- Dean a început să bea, îl ironizează Jennifer. Impresionant!

- Ești foarte amuzantă, Jennifer.

- Dacă vrei să pari un gentleman vino cu noi să ne luăm ceva de băut, surâde aceasta.

Îl luăm de braț amândouă, eu pe stânga ea pe dreapta și-l tragem spre bar.

- Între două nu te plouă, dar nici bine nu-ți e, râde Jennifer, făcând aluzie la Dean.

Îi cerem barmanului niște cocktailuri și plecăm spre ringul de dans. De când am ajuns aici nu l-am mai văzut deloc pe Dalton. S-a evaporat prin mulțime, dar nici că-mi pasă. Am și eu parte de liniște măcar acum.

- Haide, Reyna, arată-ți mișcările de dans, mă încurajează prietena mea.

Începem să ne balansăm pe ritmul muzici, simțind ușor, ușor cum mă eliberez. În treacăt îl văd pe Dalton stând pe o canapea. În poala lui stătea nimeni alta decât Nicole. Simțind probabil că este privit își întoarce privirea la mine.

Își trece ochii negri de-a lungul corpului meu, văzând cum își prindere buza de jos între dinți și trage ușor de ea. Privirea lui nu mă face să mă simt deloc bine. Să văd cum mă dezbracă din priviri mă înnebunește.

Dean mă prinde de mână și îmi indică să fac o piruetă. Își pune brațele pe trunchiul meu, făcându-mă să-l prind de brațe. Mă simt puțin cam prea atinsă de el dar nu încerc deloc să-l dau la o parte.

Mă simt privită și-mi întorc privirea. Eram privită de către Dalton. Bine, nici nu cred că și-a întors privirea atunci când Dean m-a "furat". Văd în ochii lui o urmă de dezamăgire și de furie. Cum să se uite la mine când are o asemenea femei în poala sa.

Observ cum își pune mâinile pe trunchiul lui Nicole și o dă jos de pe el. Se ridică îndreptându-se țintă spre mine și spre Dean. Acesta nu cred că a observat mișcarea pe care a făcut-o Dalton, fiind ocupat să mă pipăie.

În câteva secunde acesta e în fața noastră, ceea ce mă surprinde. Și Dean pare surprins căci imediat îl văd în dreapta mea cu mâna lui încă pe talia mea.

- Ce cuplu perfect, râde, fiind ironic.

- Nu pot scăpa nici în seara asta de tine? mă răstesc suficient de tare cât să mă audă și alte persoane.

- Știi, blondo, îmi doresc decât să-și ia mâna aia nenorocită de pe tine, atât.

Doamne, băiatul ăsta știe doar să fie ironic și atât. Care e treaba lui cu Dean? Am observat că nu-i place mutra lui dar măcar ar putea să se abțină.

- Și dacă nu vreau? îl ațâță cu un zâmbet devastator pe față.

- Atunci e posibil să rămâi fără ea.

Se crede agresiv, ce să zic.

- Ai de gând să mă ataci în fața tuturor?

- N-am de gând să te atac deloc.

Sunt pregătită să explodez de nervi.

- Haide, Dean, îl prind de mână sub privirea lui Dalton. Lasă-l cu fanteziile lui. Se vede că n-ai mai trecut pe la Nicole.

Plecăm spre cea mai apropiată canapea lăsându-l pe Dalton fără vreo replică. Ne așezăm, eu în margine iar Dean lângă mine.

- Cam agresiv băiatul ăsta, nu crezi? mă scoate acesta din gânduri.

- E beat, spun. Nu-i nevoie să-l bagi în seamă. Luni la școală o să se comporte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Și totuși, ce l-a apucat? I s-a urcat prea tare băutura la cap. Mă enervează la culme.