După ce orele au trecut mai repede decât mă așteptam, mă îndrept spre sala de sport. Profesorul a ținut neapărat să vin aici după ore pentru a mă antrena. A zis că mai am mult de lucrat la a sări capra. E cel mai oribil echipament de sport. Niciodată nu m-am descurcat.

Jenni a ținut și ea neapărat să vina cu mine, dar i-am spus că mă descurc. Mă simțeam foarte ciudat ca eu sa fiu singura care rămâne. Pot spune că am văzut și niște fețe uimite când m-au văzut.

Ajung în dreptul ușii și împing de ea. Aceasta imediat se deschide și pătrund înăuntru. Lumina orbitoare de la becuri îmi intră imediat în ochi, atenționându-mă că cineva este deja aici. Totuși, spre surprinderea mea, nimeni nu era. Tot ce vedeam în încăperea mare era doar capra, care era așezată în mijlocul săli.

- Pe mine mă cauți? o voce răgușită și groaznic de cunoscută se aude din vestiarul băieților.

Nu era posibil! Dalton iese imediat de acolo cu zâmbetul lui drăcește. Avea un maiou gri ca un fel de hanorac și pantaloni scurți negri.

Pe naiba! Arăta așa de bine. Pe naiba, Reyna! Băiatul rău se îndrăgostește de fata bună doar în cărțile tale!

- Ce cauți aici? întreb.

Ești așa fraieră, Reyna? Ce poate căuta un băiat într-o sală de sport? îmi dau o palmă mintală.

- Așteptam fata căruia trebuie să-i fiu antrenor, zice ironic, cu zâmbetul lui atât de sexy. Tu ce cauți aici?

Ok, antrenorul mi-a spus că îmi va trimite pe cineva în locul lui, dar nu mă așteptam să fie chiar el.

- Ce coincidență! exclam eu. Eu aștept băiatul care trebuie să-mi fie antrenor.

- Și se pare că l-ai găsit. Chiar aici, în persoană, răspunde.

- Măcar dacă ai știi să și antrenezi pe cineva, zic mai mult pentru mine.

Îmi aruncă o privire urâtă și îmi spune:

- Vezi că te pot auzi, pufnește. Ai în fața ta pe cel mai bun antrenor din lume. Crezi că prietenul ăla al tău se pricepe mai bine ca mine?

Ori doar mi se pare mie ori chiar băiatul ăsta e cam prea modest. Oh, doamne, i-ai te rog modestia asta din el, fiindcă devine chiar enervant. Urăsc oameni de genul.

- Cine? Dean? Cred că mă pricep și eu mai bine decât tine, spun.

- Dacă te-ai pricepe mai bine decât mine, nu eu ar trebui să fiu antrenorul tău.

- Atunci hai să facem schimb. Nu mă supăr să te învăț.

- Nu crezi că ești cam tare în gură, blondino? Acum câteva zile parcă nu știai să vorbești.

Acum câteva zile păreai mai "fioros", vreau să-i zic dar sunt sigură că dacă aș face asta ar exploda.

- Tu mai provocat, ridic eu tonul. Acum câteva zile nu te cunoșteam.

- Și ce, acum mă cunoști?

- Da, știu că ești mai modest decât o fată.

Râde, lăsând gropițele din obraji să-și facă apariția, la fel și dinți de un alb imaculat.

- Serios? Pot să jur că ești mai udă când ești cu mine, decât cu el.

Doamne! Sunt pe cale să roșesc dar nu vreau ca el să observe asta.

- Vrei să vezi?

Dacă tot joc murdar, să joc până la capăt.

- Dacă tot mă întrebi, nu ar strica.

- Păcat că sunt aici pentru a mă învăța tu să sar capra, spun și mă ridic pe vârfuri pentru al bate pe umăr. Poate altădată.

Îi spun și mă duc spre ea, punând ambele mâini pe aceasta.

- Tu chiar nu știi să sari capra? întreabă venind spre mine. E cel mai ușor lucru posibil.

Mă enervează la culme. Mai bine ar tăcea și m-ar învăța cum să sar drăcia asta dacă nu vrea să aibă probleme cu profesorul. E momentul să se lege de el, nu de mine.

- Dacă știam s-o sar nu mai erai aici, simplu, îi răspund ridicând vocea pentru a fi sigură că mă aude.

- Ușor, blondo, încă aud, face semn spre urechile lui. Așa de tare țipi mereu?

- Nu, dar am observat că nu prea auzi.

Se încruntă, sprâncenele unindu-se într-o formă dreaptă. Ok, trebuie să recunosc, chiar și așa e frumos. E frumos tot timpul, doar că are gura pusă foarte prost.

- Eu am impresia că ești în călduri, își încrucișează mâinile la piept.

Îmi pică fața odată cu rostirea acelor cuvinte. Ăsta chiar are fiecare frază pregătită pentru orice, ori doar așa s-a născut el, enervant.

Îmi îndrept privirea înainte pentru a nu-l lăsa să-mi vadă obraji deja roșiatici. Eu am impresia că deja mă ia la mișto, iar lucrul ăsta mă enervează la culme. Doamne,te rog ferește-mă de băiatul ăsta până la sfârșitul anului.

- Ești aici să mă înveți cum să sar echipamentul ăsta sau să îmi demonstrezi că ai tot timpul vorbele la tine? spun.

Se apropie de saltele și azvârle una fix în dreptul echipamentului sportiv. Se apleacă pentru a fi sigur că aceasta este stabilă și-mi face semn să mă duc în capătul săli.

- I-ați avânt de acolo, arătă cu degetul spre locul în care mă aflu acum. După ce înveți să o sari cu trambulina vom încerca și fără ea, mă atenționează. Presupun că știi, când ajungi aici îți pui toată greutatea în mâini și...

- Ți se pare că sunt copil mic? pufnesc cu mâinile în șold. Știu și eu ce să fac, singura problemă este că nu știu să o sar.

- Ești gata? schimbă subiectul. Eu sunt aici să te prind sau chiar să te ajut. Voi fi în spatele tău.

- Mersi de încurajare, zic ironică. Ești în spatele meu să mă ajuți, dar să te pună Sfântul să faci vreo prostie.

- Cum ar fi? întreabă uimit.

- Cum ar fi să mă atingi în locuri indecente.