Ziua cea mare. Astăzi trebuia să am premiera. Eram trezită de la 7, chiar dacă începea la 10. Trebuia să mă pregătesc din timp. Duș, haine, machiaj. Erau prea multe de făcut. Dacă tot e liceu nou să îmi dau și eu puțin silința.

După un duș bine meritat plec în cameră pentru a mă îmbrăca. Mi-am luat o cămașă albă scurtă în brâu, o pereche de jeanși albaștri și adidași albi de la Nike. Cămășile nu sunt chiar punctul meu forte, dar n-am avut cum să mă înțeleg cu mama.

Cobor în living, acolo aflându-se părinții mei. Tata citea ziarul și mai lua câte o gură din ceașca cu cafea, iar mama era atentă la televizor.

- Neața! le spun.

Am fost învățată să salut pe oriunde merg, chiar dacă știu că nu o să mi se zică înapoi.

- Bună dimineața, scumpo! mă întâmpină tata. Pregătită de careu?

Fi-rar să fie! Aproape uitasem de el.

- Într-o oarecare măsură...

Mint. E cel mai plictisitor lucru. La vechiul liceu nici nu stăteam. Mergeam într-o cafenea alături de prietenii mei și acolo ne petreceam majoritatea timpului.

- Aici nu o să fie la fel, dar sunt sigur că o să te descurci, mă încurajează.

Pe tot parcursul convorbirii cu tata, mama nici nu s-a uitat la mine. Nu e pentru prima dată când stă supărată. Am început să mă obișnuiesc cu asta.

- Mergem? întreb.

Se ridică de pe canapea și ieșim împreună pe ușă. Urcăm în mașină iar tata imediat pleacă de pe loc.

- Am văzut-o pe mama cam posomorât astăzi, ai idee ce are?

- Nu a vrut să vorbească nici cu mine în dimineața asta, mă conformează. Probabil are doar o zi grea...

***

Odată ajunsă acolo îl sărut pe tata pe ambii obraji și închid portiera. Erau grupulețe de adolescenți peste tot, iar hărmălaia nu înceta nicio secundă.

Superb, Reyna! Integrează-te aici.

Am deja presimțirea că nimeni nu o să mă bage în seamă. Toți sunt cu grupul lor și nici nu cred că îi interesează de prezența mea.

Încep să-mi fac loc printre ei, iar chiar atunci când am crezut că ziua asta o să meargă bine, dau peste o persoană și aproape mă împrăștii pe jos.

Îmi ridic privirea din pământ iar în fața mea se află o fată șatenă.

- Iartă-mă, chiar nu a fost cu intenție să dau peste tine, mă scuz rapid. Sunt nouă și...

- Calmează-te! Nu e nicio problemă. De ce ești așa stresată, nu e ca și cum mai omorât sau ceva de genul?

- Nu vreau să am probleme din prima zi...

- Relaxează-te, fată. Nu e ca și cum o să te omor aici, într-un loc plin de oameni doar pentru că ai dat peste mine.

De ce ești mereu așa fraieră, Reyna? Sau mai bine zis, de ce te stresezi mereu din lucruri așa mici?

- Apropo, eu sunt Jennifer dar prefer să mi se zică Jenni.

- Eu sunt Reyna. Îmi pare bine să te cunosc.

- Vino cu mine să-ți prezint gașca mea.

Înaintează prin mulțime iar eu în spatele ei. Careul începuse încă de când am dat peste această fată, Jenni. Sinceră să fiu, am impresia că directoarea stă pe acea scenă cam degeaba. Oricum nimeni nu e interesat de discursul ei.

Ne apropiem de un grup format și din fete dar și din băieți. Jenni mă prinde de după umeri ceea ce mă face să mă scufund în brațul ei.

- Dragilor, ea e Reyna, mă prezintă grupului. E nouă aici și m-am gândit...

- Și te-ai gândit să o incluzi în grupul nostru, o completează un băiat brunet. Foarte bine, surioară. Crezi că ai dreptul să incluzi orice fraieră aici?

- Ce-i cu atitudinea asta, Dalton? îmi ia aceasta apărarea. Ți-a spălat creierii Nicole! Încetează să mai fi așa arogant.

Aparent cel ce a zis asta este fratele ei. Nici nu era de mirare, au aceeași personalitate dar fizic complet diferit.

El e brunet cu ochii negri (foarte negri). Nu cred că am cunoscut vreo persoană să aibă ochi atât de întunecați. Era îmbrăcat clasic, cu o pereche de jeanși negri și un hanorac de aceeași nonculoare.

- Chiar nu am nevoie să fiu inclusă în grupul vostru, răbufnesc. Oricum, mersi Jenni pentru că ai fost drăguță, dar văd că fratele tău nu vrea ,,fraiere" aici.

Îi dau mâna de pe umărul meu și pășesc pe alee. Fix când sunt gata să părăsesc liceul o mână se așează pe umărul meu.

- Îmi pare rău pentru atitudinea fratelui meu, se scuză aceasta.

- Stai liniștită, o să mă prefac că nu am auzit nimic din ceea ce a spus.

Chiar asta o să fac. Nu vreau să-mi creez conflicte cu nimeni.

- Sincer, crede-mă că de când și-o trage cu fata aia parcă a luat-o razna de tot, indică înclinându-și capul spre o brunetă îmbrăcată prea indecent pentru o instituție de învățământ.

Dacă m-ar vedea pe mine mama îmbrăcată cum este ea acum, pot să-mi iau adio de la tot ce înseamnă ,,familie". Nu o să tolereze niciodată să fiu îmbrăcată prea indecent.

- Înțeleg și eu de ce...se întâlnește cu ea.

- O persoană mai inocentă decât tine nu am văzut niciodată, îmi face observație. Îți este greu să zici simplu și la subiect ,,și-o trage"?

- Eu...nu îmi permit să vorbesc așa.

- Crede-mă, odată ce ai ajuns prietenă cu mine, îți poți permite orice.

M-a catalogat ca fiind prietena ei, deja. De obicei îmi fac prieteni noi foarte greu.

- Suntem prietene? întreb.

Începe să râdă. Am zis ceva amuzant?

- Normal, fato. Crezi că un dobitoc ca fratele meu îmi interzice cu cine să vorbesc și cu cine nu? Dacă da, atunci te înșeli.