Eram în drum spre școală, doar eu. Jenni se simțea foarte rău iar cu Dean nu am mai vorbit. Chiar m-am și mutat din banca în care stăteam, fiindcă, de fiecare dată avea ceva de obiectat. Fata cu care m-am mutat este chiar foarte drăguță.

Mergeam, cu mâinile în buzunarele hanoracului, auzind doar zgomotele naturii și mașinile ce treceau agale pe lângă mine. Tata chiar s-a oferit să mă ducă cu mașina dar am refuzat.

Am încercat din ce în ce mai mult să discut cu Dalton, dar nimic. Dacă are de gând să îmi întoarcă spatele de fiecare dată când vreau să vorbesc cu el, ok. Nu vreau să mă creadă vreo disperată sau ceva.

*

Ieșisem de la ora de română iar capul meu era făcut calendar. Îmi mai lipsea și o piază rea pe cap și ziua asta nu avea cum să decurgă mai bine...

- Auzi! îmi întorc automat capul. Da, tu.

Era Nicole. N-am stat să o mai aștept chiar dacă observam că aleargă în direcția mea.

- Tu ești surdă, zbiară aceasta din nou. Chiar nu vezi că mă chinui să ajung la tine?!

Mă prefac că nu o aud, până să simt că cineva mă trage cu putere de păr.

- Ce mama dracului mai vrei și tu? mă întorc spre ea.

- Tu crezi că stau să alerg după tine?

- Tocmai asta ai făcut, o informez. Ce vrei?

Se uită la mine de parcă chiar acum ar vrea să îmi înfigă cuțitul în gât. Nici nu mă miră, dar oricum, nici privirea mea nu e mai drăguță.

- Tu nu știi că trebuie să te prezinți întâi? mă întreabă sarcastică.

- Reyna Shelton pentru tine, îi zâmbesc.

Probabil dacă o mai văd mult în fața ochilor, chiar mă gândesc serios la ai băga ceva în gât.

- Nic...

-- Neinteresant, mă bag peste ea. Spune naibii mai repede ce vrei căci eu nu am de gând să îmi pierd 10 minute din pauză pentru tine.

- Eu chiar voiam să fim prietene...

- Ce păcat, eu nu, zâmbesc.

Nu sunt rea de obicei dar fata asta mă calcă pe nervi. Auzi la ea "voiam să fim prietene". Deja mă face să cred că vrea să fim prietene la cataramă.

- E foarte simplu ce îți voi spune acum. Nu te mai apropia de Dalton! pufnește, arătând cu degetul spre mine.

- Scumpo - încep a zice - nu vreau să te supăr, dar el e cel care se apropie de mine. Oricum, nu-ți face griji, tot al tău rămâne, o bat cu palma pe umăr și mă întorc pentru a pleca.

Nicole, probabil într-o altă viață, chiar ar fi o fată de treabă. Din nou, punctez: într-o altă viață. Eu sincer nu aș putea să o suport nici atunci.

În timp ce merg, aproape cu capul în pământ, dau peste cineva, zguduindu-mă complet.

- Uită-te pe unde mergi, mârâie o voce mult prea cunoscută mie.

Îmi înalț capul doar ca să dau de Dalton. Îl văd încruntat uitându-se la persoana mea, probabil din cauza feței mele nesemnificative. Partea cea bună e că măcar a vorbit cu mine.

- Ai vorbit cu mine? îl întreb ironică. Nu pot să cred!

- Reyna, mârâie printre dinți.

Acum chiar pot crede că cineva i-a dat cu ceva în cap. Sau doar nu s-a trezit cu fața la cearceaf.

- Ești bine? Ți-a dat cineva cu ceva în cap, Dalton?

- Termină cu prostiile, se încruntă.

- Ce prostii? mă uit la el derutată. Vrei să-mi spui că tu nu ai observat cât de mult am încercat să vorbesc cu tine săptămâna trecută?

- Nu dramatiza acum.

Adică am încercat în fiecare zi să vorbesc cu el și asta e tot ce poate să-mi spună? Că dramatizez situația?

- Ce te-a făcut să vorbești cu mine? mă așez pe o bancă. Parcă zilele trecute nici nu voiai să mă vezi.

- Ai dat peste mine, blondo. Dacă nu eram atent acum erai deasupra mea.

Se uită câteva minute la mine analizându-mă. Nu credeam că voi zice asta vreodată, dar chiar mi-a fost dor de privirea asta. Îmi era dor chiar și de obiceiul nostru prostesc de a ne certa în fiecare zi. O, doamne, bagă la cap Reyna: Dalton nu înseamnă nimic pentru tine!

- De fapt, dacă mă gândesc mai bine, îmi era dor să mă cert cu tine, rânjește.

- Nu e ceva nou.

- Parcă puteam totuși să mai stau supărat câteva zile, rostește. Îmi place al naibii de tare să te văd ținându-te după mine.

De ce mă aștept mereu la răspunsuri drăguțe din partea lui? Niciodată nu știi ce scoate pe gură băiatul ăsta.

- De ce mă așteptam oare la alt răspuns din partea ta? îndrug mai mult pentru mine, ducându-mi mâna dreaptă la frunte.

- Ți-am adresat niște cuvinte foarte decente, blondo.

Normal că lui i se par decente lucrurile astea, Reyna. Doar le zice în fiecare zi, la orice fată.

- Decente pe naiba, ridic puțin tonul. Și de ce mama naibii îmi spui blondo? Urăsc apelativul ăsta.

Își lasă capul pe spate și începe să râdă în hohote. Am zis ceva amuzant fără să vreau sau el mereu râde în situații serioase?

Atunci când se oprește din râs își întoarce capul spre mine și își linge buzele în timp ce se uită la ale mele. Stai, sper că n-are de gând să mă sărute fix acum.

- Dalton, strigă Allan de pe margine. Vino aici să vezi ce bunăciune am găsit.

Acesta se întoarce spre el și îi aruncă o privire de toată frumusețea, înainte de a se întoarce din nou spre mine. Se apropie subtil de urechea mea și îmi șoptește:

- Stai liniștită, singurul lucru pe care-l voi face când voi ajunge acolo va fi să mă gândesc la tine, îmi sărută lobul urechii. Ne mai vedem, blondino, îmi face cu ochiul iar eu simt cum mă topesc ușor, ușor.