Deci am primit o idee grozavă de la o cititoare. Te recunoști tu, mulțam!:)

   Că să mai îndulcesc puțin atmosfera asta sumbră și depresivă din capitolele ce au fost și ce vor urma, mă gândesc că ar fi frumos să mai primim niște răspunsuri mai mult sau mai puțin sincere și amuzante de la personajele noastre. Până la urmă, merită și volumul ăsta un interviu, zic. Cel puțin unul. Ca data trecută, puteți să puneți orice fel de întrebări ce vă trec prin căpșor.

   Presupun că asta e un micuț cadou, atât pentru mine, cât și pentru voi. Pe 6 februarie se face un an de când am postat Sub Aripa Diavolului. Nu aș fi crezut atunci că urma să ajung cu ea până aici și să devin atât de dependentă de ea, mai ales când am fost gata să o șterg de mai multe ori. Mulțumesc vouă❣

   Nu am o dată limită până când puteți să le lăsați, aș vrea să își scrie cât mai multe persoane curiozitățile și părerile, dar nu sunt o persoană foarte răbdătoare:)

   Uh, ce părere aveți de poza de la media? Să mă laud, e făcută de mine. Mă rog, nu că ar fi mare brânză. Am vrut doar să ofere o imagine mai amplă a ceea ce mi-am imaginat că ar arăta elementele cele mai importante din încoronarea regelui nostru.

   Revenind, vă aștept întrebările și voi posta răspunsurile tot aici. Sper să ne auzim cu bine, nu știu ce îmi va face Cazimir când o să afle că mă duc la Rhoda să o iau la întrebări 🤔

   Ah, apropo, nu vreți să vorbiți cu mama lui Cazimir? Sau cu tatăl său? O, ce nebunie!

EDIT: gata, l-am făcut. Sper că nu am ratat nicio întrebare, căci au fost destul de multe. Sper că nu vă deranjează că le-am modificat puțin, trebuia să le adaptez oarecum.

❤

În Cuibul Viperelor este haos. Madeleine privește cu mâinile încleștate pe marginile pupitrului cum personajele se încaieră unele cu altele, în timp ce reporterul se pierde printre cartonașele cu întrebări care îi scapă printre degetele tremurânde.

Madeleine: Vă șterg pe toți dacă nu tăceți odată din gură!

Se făcu liniște. Cazimir o privi îmbufnat.

Reporterul: De ce l-ai legat? șopti spre ea.

Cazimir avea o cătușă în jurul mâinii, prinsă de piciorul unei mese de fier pironită în podea. Un paravan de oțel îl despărțea de Rhoda, Franciszka, Tija, Tabor și contele Cazimir. Rhoda își privea plictisită unghiile, bătând ușor cu piciorul. Era plină de zăpadă.

Madeleine: Sunt irascibili de când sunt despărțiți, șopti înapoi. Țineți-vă gurile închise și răspundeți doar când sunteți întrebați! Vă trimit pe toți în toate colțurile lumii dacă nu mă ascultați. Dă-i drumul.

Cazimir: Durează la fel de mult ca data trecută? Sunt mult mai ocupat acum, dacă nu cumva ai uitat.

Madeleine: Am zis să îți ții gura aia închisă!

Cazimir: Cum îndrăznești să ridici vocea la mine? strigă nervos, dând să se ridice de pe scaun. Sunt regele tău! Aș putea să dau poruncă să te arunce în temniță și să nu mai ieși de acolo până când îmi amintesc de tine.

Contele Cazimir: Sunt așa mândru de el, suspină fals.

Franciszka: O să te transform într-o broască dacă mai respiri o dată lângă mine.

Madeleine: Nu, eu sunt regina ta! Eu te-am făcut, eu îți închid gura! Hai să începem.

Reporterul: O să adresez întrebările în ordinea în care le-au pus fanii voștri. Domnule Cazimir –

Cazimir: Maiestate pentru tine.

Reporterul: Maiestate, murmură rușinată fata. Ce ați face dacă Rhoda s-ar întoarce la dumneavoastră?

Cazimir: Dacă? Se va întoarce fără doar și poate! M-am gândit de multe ori la asta. Nu o voi mai lăsa la mai mult de un pas depărtare de mine, desigur, însă nu pot să spun mai multe. E la un paravan distanță de mine și nu mă îndoiesc că acum se gândește cum să dispară.

Reporterul: Lord Aureus, este ceva între tine și Tija?

Aureus: Un paravan.

Reporterul: Lady Serafina –

Serafina: Nu e nevoie să rostești întrebarea, drăguțo. Probabil vreți să știți de ce îmi mai încerc norocul cu Cazimir. Cum am mai spus, îl iubesc și am să încerc să-i intru pe sub piele oricât de mult aș trăi. Ar trebui să faceți și voi la fel, fetelor. Dacă vă place de cineva, nu vă dați bătute din prima.

Cazimir: Te ții după mine de șase veacuri! Vor ajunge mumii dacă te ascultă.

Madeleine dădu din cap. Băieții nu meritau atât de multă atenție.

Reporterul: Domnule Zavian... ceva, ceva? întrebă fata, ridicând pervers din sprâncene. Sunteți puțin cam singur.

Zavian: Îmi place destul de mult de stăpân, dar Maiestatea sa nu prea pare a fi interesat de bărbați.

Cazimir căscă uimit ochii. Din spatele paravanului, Rhoda scăpă un hohot de râs.

Reporterul: Lady Rhoda! Ce ușurare să te văd vie și nevăt – mă rog. Mă bucur că Madeleine a reușit să te aducă aici.

Rhoda: Ușurare? Tocmai prinsesem un iepure gras! Acum trebuie să mănânc iar zăpadă.

Reporterul: Ce păcat. Ce ai fi făcut dacă Malkiel ar fi fost încă în viață și s-ar fi trezit?

Rhoda: Mi-aș fi continuat drumul.

Reporterul: Uhm... citez: "Rhoda, ai fost cam murdară cu Diavolul, dacă apare un moștenitor, ce faci?"

Cazimir se ridică de pe scaun, atât cât putu.

Cazimir: Vreau să aud răspunsul!

Toți ochii se îndreptară curioși spre paravan.

Madeleine: Lorena, trebuia să îi pui dopurile în urechi!

Rhoda: Asta e o întrebare destul de piperată. Ei bine, uhm... voi avea grijă de el.

Cazimir: Bineînțeles că vei avea! strigă. Nu poți să detaliezi?

Madeleine: De ajuns!

Reporterul: Franciszka, i te vei mai arăta Rhodei? Sau lui Cazimir?

Franciszka: Am voie să răspund la asta? murmură spre Madeleine, care dădu din cap. Da. De câteva ori, cred

Reporterul: Cât vom mai avea de așteptat până când Rhoda și Cazimir se vor întâlni? Exceptând momentul ăsta.

Madeleine: Eu trebuie să răspund la asta! Păi... nu știu exact. Rhoda va mai petrece cam două capitole prin pădure, apoi va ajunge în altă parte, unde vor mai apărea în jur de 4, 5. Apoi vor mai fi și capitole din perspectiva lui Cazimir și a lui Aureus, poate și câteva fragmente din perspectiva altora. Aș zice cel puțin 10 și maxim 15. Acum depinde de mărimea lor și de inspirația pe care o să o am. Știu cât de plictisitoare și chinuitoare e așteptarea, însă sfârșitul primului volum ar fi fost puțin în zadar dacă treceam repede peste perioada de despărțire. Oricum, perioada în care vor sta departe unul de altul va fi de câteva luni. Nu vreau să lungesc prea mult cartea, cum am spus, ci să scriu atât cât e necesar. Dar, peste un an, doi, zece, atunci când voi avea curaj să public cartea, căci îmi doresc să o am în bibliotecă, acțiunea va fi mult mai detaliată și vor fi adăugate mult mai multe scene.

Reporterul: Presupun că va trebui să îmi cumpăr mai multe șervețele. Maiestate, o veți pedepsi aspru pe Rhoda pentru că a fugit?

Cazimir: Nu cred că îmi voi permite atunci, mormăi.

Reporterul: Rhoda, îți va fi frică atunci când te vei întâlni iar cu Cazimir?

Rhoda: Cred că nici nu mai e nevoie să întrebi, șopti îngrozită.

Miloje chicoti în pumn.

Cazimir: Nu îți voi face nimic, moje sołenże! se auzi vocea lui dulceagă.

Tija: Poate să îi spună cineva să nu mai folosească alintul ăla? Nu toți dintre voi știu ce înseamnă! se plânse.

Reporterul: Lord Miloje, a fost un accident că ați pierdut jocul de cărți sau că ați dat foc satului?

Miloje: Amândouă, bombăni. Eram într-o tavernă de lângă capitală. Serafina a intrat și mi-a făcut semn cu capul spre dormitorul de la etaj. Mi-a scăpat o carte din mânecă și bețivanii cu care mă jucam au sărit pe mine, numindu-mă trișor. A fost greu să scap din ghearele lor fără să îi iau la bătaie. Se prea poate să fi scăpat o flacără și să ia toată taverna foc. Apoi casele de pe stradă și... tot.

Reporterul: Doamnă Franciszka, de ce ați aruncat un blestem atât de urât asupra fiului dumneavoastră?

Franciszka: Cum am mai spus, am făcut-o pentru binele lui.

Reporterul: Domnule conte Cazimir, de ce v-ați comportat ca un monstru cu fiul dumneavoastră, încât a ajuns atât de... uh, înțelegeți.

Contele Cazimir: L-am învățaț să fie bărbat, fătuco. Îmi era de ajuns că arăta ca nevastă-mea, de parcă era tras la indigo. Până la 10 ani arăta ca o fetiță și se smiorcăia ca una. Un bărbat nu se plânge. Nu se înmoaie. Nu îi ajută pe alții. Nu șoptește poezii în urechile femeilor. Femeile îi sunt inferioare, așa că trebuie să se comporte ca atare.

Toți mormăiră scârbiți.

Reporterul: Maiestate, cum este să fiți rege?

Cazimir: Plictisitor. Nu s-a întâmplat nimic interesant până acum. Toți mă ascultă prea ușor. Perna de pe tron are câteva cocoloașe care îmi sâcâie fundul. Mâncarea e oribilă. E prea liniște.

Reporterul: Rhoda, ce îi vei spune lui Cazimir când veți fi față în față?

Rhoda: Îh... nu prea m-am gândit. De fapt, m-am gândit prea mult, încât sigur o să uit tot ce îmi planificasem atunci când îl voi vedea. Are un talent special de a-i face pe cei ce stau de vorbă cu el să se piardă complet. În același timp nu știu dacă schimbul de cuvinte va fi ceva ce vom face atunci.

Reporterul: Observ. Maiestate, v-ați gândit la un copil cu Rhoda și la variante de nume?

Rhoda se înroși în obraji, iar Cazimir adoptă o mină nepăsătoare, deși ochii începură să îi strălucească.

Cazimir: Bineînțeles că m-am gândit! Nu ar fi drăguț să țopăie prin cvartir o variantă năzdrăvană a ei în miniatură? Cred că până și Miloje s-ar topi în fața ei. Sau un băiețel care să-i înțepe pe toți în fund cu spada. Cât despre nume... aș lăsa-o pe Rhoda să aleagă. Dar ferească cerurile ca băiatul să-mi poarte numele!

Rhoda: Mi-ar plăcea să îi cheme Freja și Lachlan.

Aureus începu să tușească și se apropie de Cazimir când îl văzu strângându-și pumnii.

Aureus: Iart-o, stăpâne. Sunt sigur că glumește.

Reporterul: Maiestate, o cititoare vrea să știe dacă poate să vă încălzească patul o vreme... și sunt sigură că nu e singura care vrea să afle un răspuns.

Cazimir: Am un șemineu pentru asta, mulțumesc. Nimeni nu pune un picior în patul meu.

Reporterul: Ești supărat pe Rhoda, Maiestate? O vei pedepsi?

Cazimir: Bineînțeles că sunt supărat. În felul meu, da.

Reporterul: Uh... puteți avea moștenitori, având în vedere starea trupului dumneavoastră?

Cazimir: De ce vorbește toată lumea despre copii? Nu știu, nu am încercat să fac unul până acum. Ar trebui să o întrebați pe mama despre asta.

Reporterul: De ce nu ați trimis pe nimeni după Rhoda?

Cazimir: Cine a spus că nu am trimis? Umbrele mele, pe care Madeleine le-a menționat doar o dată, când Rhoda a vrut să iasă din dormitor, sunt pe urmele ei. Ar trebui să insiști asupra lor, Madi. Magia mea e destul de interesantă.

Reporterul: Franciszka... pe scurt, nimeni nu te place. Toată lumea se întreabă ce a fost în capul tău când ai trimis-o pe Rhoda departe de Cazimir.

Franciszka: Ce cuvinte jignitoare din partea ta! Trebuie să recunosc, se prea poate să fi făcut o greșeală. M-am gândit că fiul meu va renunța la ambiția lui prostească de a se face rege dacă Rhoda fugea. Mi-am luat, cum ați spune voi, rekt.

Reporterul: Citez din nou: "Cazimir, încă o mai iubești pe Rhoda? Sau ai început sa dezvolți sentimente pentru Serafina? Și aici nu ma refer la cele de prietenie, recunoștință pentru toți acești ani și așa mai departe. Sa nu te pună sfântul sa o înșeli pe Rhoda ca praf te fac! Sau sa te logodești iar cu Serafina! GROAZNIC. Sunt convinsă ca Rhoda ar apărea fix in ziua logodnei/nunții sa te pună la punct. Nu, nu, nu. Ea te iubește, tu o iubești. A plecat pentru ca ține la tine așa ca mâinile și ochii acasă."

Cazimir: Mă simt de parcă sunt acuzat de crimă. Bineînțeles că o iubesc pe Rhoda. Nu aș plânge după ea ca un copil dacă nu ar însemna nimic pentru mine. Nu aș face nimic din toate astea dacă nu aș iubi-o. E singurul motiv pentru care trăiesc acum. Treci mai departe, mă faci să par un plângăcios.

Rhoda mustăci amuzată.

Reporterul: Rhoda, simți durerea lui Cazimir provocată de plecarea ta? Crezi că îl vei mai revedea?

Rhoda: Cred că mă doare mai mult ce simte el decât ce simt eu. Madeleine o să moară dacă nu ne mai vedem.

Madeleine: Foarte drăguț din partea voastră.

Reporterul: Maiestate, revenim la dumneavoastră... de ce ați vrut să ocupați tronul după atâtea veacuri?

Cazimir: Am spus. Pentru binele Rhodei. Nu vreau să trăiască într-o lume plină de războaie.

Reporterul: De ce vi se spune Diavolul?

Cazimir: Lumea a început să mă numească un monstru când mi-a uitat numele.

Reporterul: Ați fi în stare să rupeți blestemul după trădarea Rhodei?

Cazimir: Prefer să nu răspund.

Reporterul: Ce ați simțit atunci când ați văzut-o pe Rhoda căzând în fântână? Credeți că este bine, oriunde ar fi?

Cazimir: Ce am simțit?! țipă. Am simțit o mare și gogonată nevoie de a o da pe Madeleine cu capul de pereți! Serios, Madi? O fântână? Foarte original! Mi-a aruncat sufletul pereche în fântână! Dacă se îneca? Știi că nu știe să înoate! Ai noroc că Wattpad mai are nevoie de tine, altfel n-ai mai fi văzut lumina zilei! Trebuie ca Rhoda să fie bine. Momentan e în viață, deci pot să răsuflu ușurat.

Reporterul: Aureus, cum ai ajuns mâna dreaptă a Diavolului?

Aureus: E destul de simplu. L-am văzut atât de abătut când se întorcea la cvartir după ce căuta vrăjitoarele, încât mi s-a făcut milă de el și l-am ajutat cum am putut. Îți dai seama, milă! Mie! Cel căruia i-a sfârâit spatele la cât de mult îl biciuia! În mare, avem destul de multe lucruri la care cădem de acord.

Reporterul: Ați fost noc'mora și înainte de blestem? Cărțile de tarot au vreo legătură cu asta?

Aureus: Da! Melaki se nasc, nu devin între timp. Blestemul mi-a adus doar părul ăsta sângeriu și sprâncenele și abilitatea de a mă lega oarecum spiritual de cărți. Ai putea spune că sunt fermecate. Sunt bune de prezis viitorul, destul de diferit față de cărțile normale de tarot, însă sunt, în același timp, arme letale. Sunt foarte ascuțite și nu se rup. Ați văzut ce ușor retează gâtlejuri?

Reporterul: Ai fost vreodată îndrăgostit?

Madeleine își deschise prea târziu gura.

Aureus: Uh, da. De o petunie frumoasă ce îi fermeca pe toți atunci când se întorcea la cvartir, destul de rar, ce-i drept.

Reporterul: Crezi că vei scăpa de blestem?

Aureus: Toată lumea va scăpa de blestem când se va rupe blestemul stăpânului, căci, în fond, despre asta este vorba.

Reporterul: Simți o atracție față de Tija?

Aureus: ...

Reporterul: Cât de rar dormi?

Aureus: O dată sau de două ori la vreo trei săptămâni.

Reporterul: Lady Serafina, cum te-ai născut atât de minunată?

Serafina: M-am născut în puf. La propriu.

Reporterul: Dacă fratele tău nu s-ar fi îndrăgostit de Avaya, ai mai fi avut pică pe ea?

Serafina: E greu de spus. Probabil da. Ne place să ne ciondănim.

Reporterul: O urăști pe Rhoda? Păreai că vrei să o elimini din peisaj.

Serafina: O urăsc și nu o urăsc. Nu am suportat-o la început, asta e clar.

Reporterul: Băutura preferată?

Serafina: Șampania.

Reporterul: Te-ai îmbătat vreodată foarte tare?

Serafina: Ochii lui Cazimir mă îmbată mereu.

Cazimir pufni.

Reporterul: Știi să te lupți?

Serafina: Pe toate cerurile, nu! Frumusețea mea e singura armă pe care știu să o folosesc.

Reporterul: Madeleine, cred că ar trebui să îți adresez ție întrebarea asta. De ce nu se duce Cazimir după Rhoda, din moment ce e în Pădurea Roșie?

Madeleine: Nu știe că e acolo și nici nu poate simți asta, nici prin conexiunea pe care o au, nici prin semnele pădurii pentru că, ei bine, dincolo de graniță, pădurea nu mai e a lui. Aparține Regatului Pierdut, care e, bineînțeles, blestemat. Nu prea voiam să implic ținutul ăsta aici, pentru că ține mai mult de cealaltă carte, Regatul celor Trei Blesteme, pe care am început-o înaintea Diavolului, dar nu prea îmi mai găsesc inspirația de a scrie acolo; mi se pare că nu am pornit bine. Nu știu când voi continua să scriu la ea, așa că o să explic puțin aici cum stă faza cu Regatul Pierdut: în urmă cu vreo 400 de ani a apărut Marele Vrăjitor, care era săturat de regi și voia să cucerească lumea, dar evident că nu i-a reușit, iar acela a fost momentul în care s-a ordonat uciderea tuturor vrăjitoarelor din toată lumea. Regatul Pierdut era format inițial din trei regate, însă s-au cam unit sub același nume după ce au fost blestemate și s-a dovedit că aveau nevoie unul de altul pentru a supraviețui. Nimeni nu se mai duce acolo, pentru că, ei bine, sunt blestemate. De asta Cazimir nu are habar unde e Rhoda și îi va fi destul de greu să o găsească.

Cazimir: Ce femeie nemiloasă ești tu, Madi!

Reporterul: De ce nu ați vrut să îi luați pe Cullen și lady Dacia la castel, Maiestate?

Cazimir: Trebuia să rămână cineva să aibă grijă de cvartir.

Reporterul: Va fi totul ca înainte între dumneata și Rhoda?

Cazimir & Rhoda: Nu.

Reporterul: Aureus, cineva te iubește.

Aureus: Toată lumea mă iubește. Și eu le iubesc pe toate, bineînțeles!

Reporterul: Lord Tabor, ai să o păzești pe Rhoda ca pe ochii din cap, nu?

Tabor: În sfârșit, v-ați adus aminte de mine! Și nu e deja destul de evident că Rhoda nu are nevoie de cineva care să o protejeze? A omorât un lup, pentru numele cerurilor! A fost delicios, apropo.

Reporterul: Ei bine, mulțumesc! Astea au fost întrebările. Cred că voi cere un concediu binemeritat. E extenuant să lucrezi cu ei, Madeleine. Stai, unde se grăbesc toți așa?

Madeleine ridică din umeri.

Madeleine: Au treabă, rânji.