O lume plină de magie și corupție. Acesta este peisajul pe care îl văd zilnic. De când dragonii au fost eradicați de pe fața pământului de către oameni, lumea a devenit un haos.

Spiritele acestora nu și-au găsit liniștea și au dorit să se răzbune pe oameni și cei care i-au ajutat în război.

Chiar dacă cei mai mulți doresc ca inamicii să simtă durerea și ascuțișul propriilor arme, mai sunt puțini care doresc să uite neînțelegerile și să înceapă o nouă era de pace și armonie.

Acest vis a unora din noi pare imposibil de realizat, dar mereu există speranță. Aș vrea doar ca acestă speranță să răsară și în sufletele cele mai negre ale semenilor mei, dar mă aștept ca acest obiectiv să fie foarte departe de realizare.

Numele meu este Kamara, un dragon care a lăsat în urmă dorința de răzbunare și care dorește să-și schimbe propria specie pentru a nu repeta aceleași greșeli din trecut.

De ani buni caut un om care dorește pacea la fel de mult ca mine. Încep să cred că oamenii au devenit la fel de răi ca dragonii, sau mai malefici decât rasa mea.

Chiar dacă pe planul material au evoluat, pe plan spiritual au devenit mai întunecați, dar chiar și în aceste condiții încă cred că mai există lumină în sufletele oamenilor.

Trec pe lângă un tânăr vizibil afectat fizic și psihic de dragonul pe care îl are. Aș vrea să-l ajut, dar știu că nu pot. Ce aș putea face eu? Voi fi ignorată ca întotdeauna...

Casă după casă, sat după sat, oraș după oraș și tot nu găsesc persoana potrivită. Oamenii nu mai pot fi curățat de rău, sau asta credeam eu până dau de o adolescentă frumoasă cu părul castaniu și des, tenul deschis la culoare, dar nici alb ca laptele, ochii căprui care vibrau a bunătate față de un pui de pisică care se rătăcise de mama ei.

Observ că-și dă fularul de la gât pentru a înveli micuța făptură în timp ce aleargă spre o casă mai veche de la marginea aleii.

Mă duc după ea fiindcă simt că mi-am găsit gazda potrivită. Speranța ar putea renaște dacă mai multe suflete bune s-ar alătură.