critic: alexiadauphin
autor: karina-of-the-night

Titlu

       Titlurile bazate pe numele personajului eponim predomină Wattpad-ul de când sunt eu pe această platformă, așadar originalitatea lor a început deja de câțiva ani să lase de dorit.

      Chestia e că nu pot critica prea multe la un titlu format dintr-un singur cuvânt. Sugerează aceleași idei de bază: protagonistul lucrării, numele acestuia și importanța sa esențială în poveste. Teoretic, nu avem niciun înțeles ascuns. Nicio metaforă. Nimic intrigant. Ceea ce pentru mine preschimbă aceste titluri în chei de lectură monotone, prea puțin atrăgătoare sau incitante.

      Și știi, dacă ne uităm chiar și la cărțile publicate, la cele contemporane, iar dacă îndrăznim să restrângem mai mult această categorie și să ne axăm pe cele populare sau bestseller-uri, cu greu mai găsim vreun titlu bazat doar pe numele personajului. De ce? Pentru că și-au pierdut impactul acum mult timp. ,,Jane Eyre", ,,Emma", ,,Anna Karenina", ,,Oliver Twist" și alte titluri care conțin doar numele personajului eponim și-au avut perioada de glorie prin secolul al XIX-lea (pentru că atunci au fost publicate aceste cărți și fac strict referire la stilurile autorilor de a oferi acest gen de titluri cărților lor, nu la cărți în sine, pentru că acestea sunt încă foarte populare și azi și chiar îți recomand să le citești dacă încă nu ai făcut-o), când standardele nu erau atât de ridicate, iar cititorii nu aveau așteptări atât de mari.

      Iar, draga mea, din păcate, tu tocmai ai dat peste o cititoare cu mari așteptări. Și înainte să îți ofer sfaturile mele, îți voi împărtăși ce așteptări am eu de la un titlu bun. Înainte de toate, mă aștept ca acesta să-mi stârnească curiozitatea. Să-l găsesc incitant și neobișnuit. Să-mi urle că are o poveste grozavă în spate și că aceasta merită citită. Să se lege incredibil de carte. Să aibă semnificații metaforice. Să fie o enigmă. Sau încă de la început un element de suspans. Bine, nu toate acestea simultan. Dar cel puțin două dintre ele.

      Acum, sfaturile. Dacă ești deschisă la schimbare privind titlul cărții tale, îți sugerezi să îl extinzi. Dacă vrei să renunți cu totul la ,,Yalan", încearcă ceva metaforic sau poate ceva în strânsă legătură cu cartea. Ceva care, poate, să aibă legătură cu plot twist-ul și să-ți faci cititorii să urle de frustrare că nu și-au dat seama de la început ce semnifica de fapt titlul. Sau ceva pur și simplu despre personaj. Un atribut sau un grup nominal care să-l definească. Orice ar fi o definire mai bună, decât simplul său nume.

      Iar dacă vrei să mergi în continuare cu ,,Yalan", după cum am spus, extinde-l. Dar păstrează-l pe ,,Yalan" acolo. Nu am nicio problemă cu titlurile care includ numele personajului principal, dar au și alte lexeme pe lângă. De pildă, ,,Portretul lui Dorian Gray", o altă capodoperă a secolului XIX folosește această tehnică. Să nu mai vorbesc de faptul că ,,portretul" este un cuvânt-cheie cu multe înțelesuri în spate. Sau ceva mai contemporan ca ,,Viața invizibilă a lui Addie LaRue" sau ,,Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo". Recunosc că nu am citit aceste două cărți din urmă, dar doar titlurile îmi spun multe și fac cărțile să pară intrigante, deci acest fapt ar trebui să fie un mare punct de referință pentru tine.

Coperta

      Coperta îmi place destul de mult prin comparație cu ce am mai văzut până acum de când critic. E puțin cam întunecată pentru gustul meu, adică lipsa unor culori pe coperți nu mă prea bucură, dar se potrivește de minune pe lângă dark mode-ul telefonului meu, așa că asta îți aduce oarecum un amăgitor plus.

       Coperțile bazate pe personaje nu mă prea atrag, asta pentru că prefer să văd efecte, culori, nuanțe amestecate, edit-uri wow, dar asta îmi pare a fi una destul de promițătoare și nu o spun doar pentru că o cunosc pe Anca (care apropo a făcut o treabă destul de bună, scuzați-mi cacofonia).

      Consider că titlul este poziționat unde trebuie, citatul și numele autoarei la fel, poate că mergeau toate scrise în aceeași nuanță de alb, urăsc textele care se pierd prin reducerea opacității prin copertă, iar pe lângă toate astea mai am un singur lucru de explicat privind această lucrare grafică.

      De ce e numele graficianului acolo? Strică toată estetica și simetria. Plus că e prea aproape de titlu. Asta e una dintre problemele mele privind această critică și mi se pare o problemă destul de enervantă din punct de vedere vizual.

      În rest, ce să zic. Apare personajul. Păstrăm vibe-ul dat de titlul. Yalan acolo, Yalan aici, desigur că prevăd Yalan prin descriere și Yalan prin conținut. Yalan e peste tot și nu cred că e rău ca un personaj să-și domine lucrarea.

Descriere

      Apreciez prezența alineatelor, m-ai scutit de o problemă.

      Am citit în mare descrierea ta, iar înainte de a o diseca paragraf cu paragraf, trebuie să-ți spun ceva: ai o problemă cu punctuația. În sensul că lipsește în multe locuri sau nu este pusă corespunzător.

      Primul paragraf. Acele două puncte la final de paragraf nu mi se par potrivite, atât din punct de vedere ortografic, cât și estetic. Două puncte ar trebui să reprezinte o pauză sau să preceadă o imediată enumerație, însă semnul de punctuație folosit aici nu face asta, căci enumerația începe abia în paragraful următor, așa că se creează o mare diferență. În plus, nu sunt fana unui astfel de început, dar nu e nici cel mai rău întâlnit de mine până acum. Ce îți sugerez eu la acest paragraf este să-l închei la alegeri, ,,Soarta îți dă multe alegeri.", pentru că se subînțelege în paragraful următor că despre ele este vorba.

      Al doilea paragraf se deschide prin această enumerație mai sus menționată, ilustrată prin antiteză. Însă sensul uneia dintre propozițiile din această frază de la început nu este bine determinat, iar eu cred că niște virgule ar ajuta. ,,Sacrifică sau vei fi sacrificat, ucide sau vei fi ucis, aruncă sau vei fi aruncat și ultima emană răutatea, înspăimântă oameni sau altfel (...)" – acel ,,și", conjuncție coordonatoare copulativă, care face legătura între doi termeni asemenea, reușește să-ți încâlcească înțelesul unei părți vaste din frază. Fără o virgulă, ,,și ultima emană răutatea" ar părea că face referire la sintagma anterioară din enumerație ,,aruncă sau vei fi aruncat", iar eu nu cred că aceasta ți-era intenția. Sper că am explicat destul de clar, iar dacă ai nelămuriri chiar te rog să mă întrebi.

      Îți sugerez aici să îl schimbi pe ,,și" cu un ,,iar" (precedat de o virgulă, cum este normal) și să pui o linie de pauză sau o virgulă între ,,ultima" și ,,emană". Sau poți pur și simplu să îl păstrezi pe ,,și" și să izolezi cuvântul ,,ultima" între virgule. Îți voi scrie mai jos textul tău original, apoi cele două variante ale mele și îți sugerez să le citești cu voce tare ținând cont de semnele de punctuație ca să sesizezi diferențele.

      ,,aruncă sau vei fi aruncat și ultima emană răutatea, înspăimântă oameni (...)" (varianta ta)

      ,,aruncă sau vei fi aruncat, iar ultima, emană răutatea, înspăimântă oameni (...)" (prima mea variantă)

      ,,aruncă sau vei fi aruncat și, ultima, emană răutatea, înspăimântă oameni (...)" (a doua mea variantă)

      Apoi, înainte să trec la următoarea frază din acest paragraf, pentru că mai am încă mult de discutat despre el, nu înțeleg de ce cuvântul ,,răutatea" este articulat. Părerea mea este că mai bine ar fi sunat ,,emană răutate, înspăimântă oameni", decât ,,emană răutatea, înspăimântă oameni".

      Să ne axăm acum pe următoarea frază. Pe primele două propoziții din următoarea frază, de fapt. ,,Mulți aleg inversul să fie ei cei sacrificați". Consider că între ,,inversul" și propoziția subordonată care urmează trebuie să existe un semn de punctuație care să marcheze o pauză, iar acesta poate fi oricare dintre următoarele trei: virgulă, linie de pauză sau două puncte.

      Sunt de părere că și la finalul acelei propoziții subordonate trebuie să existe un semn de punctuație care să marcheze pauza și îți sugerez să fie același pe care ai ales să-l folosești anterior (dacă ai ales), pentru un plus la estetică. Și dacă nu ți-ai dat seama care este propoziția subordonată până acum, îți spun eu ca să-ți ușurez munca. Este vorba despre ,,să fie ei cei sacrificați, cadavre aruncate".

      Nu am nimic de comentat la al treilea paragraf. Îți conturezi personajul, este bine. Poate că n-aș fi ales să folosesc de două ori gerunziu, îmi sună puțin cam forțat, dar merge.

      La al patrulea paragraf, ai chiar la început o virgulă între ,,Meredith" și ,,este", adică o virgulă între subiect și predicat, ceea ce nu se face. Între ,,Din păcate" și ,,rudele ei" merge, de asemenea, o virgulă. Îmi place că îți descrii sumar personajele, e o idee bună și ajută lectorul să le cunoască înainte de a intra în acțiune. Totul are momentan un ușor aer de clișeu, dar sper că vom scăpa de el repede. Și dacă nu, asta este, mai greu cu găsitul de originalitate în ziua de azi :))).

      Paragraful al cincilea mi s-a părut oarecum copleșitor și spun copleșitor pentru că nu găsesc un adjectiv mai potrivit. Sentimentul pe care mi l-a dat descrierea ta până acum a fost unul destul de bun, în ciuda greșelilor de ortografie, dar mi se pare că acesta – al cincilea – ruinează mult din suspans și mă face să mă simt reticentă față de ce va urma. Faptul că vorbești la viitor nu ajută, căci îi dezvălui deja cititorului ce se va întâmpla în carte și nu găsesc, personal, asta o idee ingenioasă. Ce se va întâmpla în carte e mai bine să rămână în interiorul cărții. Poate că aș fi fost mai îngăduitoare dacă timpul folosit n-ar fi fost viitor.

      În plus, ai aici o secvență care mă frapează: ,,Meredith o să fie fata aceea de netemut care nu se lasă niciodată călcată în picioare, fie că este familia ei la mijloc sau ceilalți din jur". Nu-mi sună a o descriere prea bună pentru un personaj. Nici de pus în descriere, dar nici de pus în lucrarea propriu-zisă. Practic, mie îmi transmiți următoarele idei. Meredith se vrea a fi acea protagonistă badass, adulată de toți, incredibil de frumoasă și cu toate calitățile în geantă. Mai că vor cânta îngerii în jurul ei, dar de asemenea pare a fi tipul fetei rele, arogantă, care își asumă riscuri și căreia nu îi pasă de ai ei??? Adică asta nu mi se pare o caracteristică prea bună să treacă peste familia ei sau peste cei din jur ca peste niște simpli oameni, necunoscuți sau cadavre precum îmi lași mie de înțeles din acea secvență citată anterior. Ai reușit să-mi spulberi multe așteptări privind-o și cred că cu greu mă voi putea atașa de ea după asta.

      Ce vreau să zic e că pare a fi un personaj de tipul clișeu, dar prost conturat, ceea ce o propulsează departe de a fi un personaj autentic și o protagonistă bine portretizată.

      Nu-mi place cum este construit paragraful al șaselea. Consider că un ,,iar" în loc de ,,și" ar fi sunat mai bine". Iar ,,senzați" ar trebui să aibă doi de ,,i".

      Finalul îmi oferă un aer de clișeu și el, fiind vorba despre acele personaje îndrăgostite care ar face totul unul pentru celălalt de parcă nu ar fi fost deja evident. Personal, nu îl găsesc prea folositor, ba chiar consider că încarcă descrierea.

      Și cam atât la capitolul ăsta, Doamne, cât am scris :'))

Conținut

      Acel capitol introductiv, ,,Dragă cititorule", în care în mare parte se prezintă trecutul protagonistei, mi se pare puțin cam haotic. Începi mai întâi tu, autoarea, cu mulțumiri și alte cuvinte pentru cititori, apoi treci (nu direct, ce-i drept, căci menționezi această trecere) la gândurile personajului. Mi se pare o oarecare discrepanță să treci voit de la una la alta. În plus, te puteai lipsi foarte bine de acest capitol.

      Uite care-i treaba. Sunt de părere că back story-urile personajelor dau mai bine dezvăluite pe parcursul acțiunii. Dacă îl pui în cantități atât de mari încă de la început, vei avea mai puțin de dezvăluit pe parcurs, mai puțin mister în care să-ți îmbraci personajul și, deci, mai puțin suspans.

      Despre modul tău de a nara la persoana I nu am prea multe comentarii. Nu e perfect, dar nu e nici rău, ceea ce e foarte bine pentru tine, căci zăresc talent acolo, iar asta înseamnă că există loc și speranță pentru evoluție. Am zărit o greșeală în ,,mi-am creat scenari", unde ,,scenari" ar fi trebuit să aibă doi de ,,i".

      Îți mai lipsesc pe alocuri virgule, care să marcheze o pauză, cum ar fi în ,,(...) în care să-mi repet singură in minte că-l iubesc asta doar ca să-mi pot păcăli inima", unde consider că ar fi trebuit să existe o virgulă înainte de ,,asta" sau dacă nu, un punct și să începi o nouă propoziție. Apropo, vezi că îi lipește căciulița la acel ,,î", pentru că ai acolo ,,in".

      În propoziția ,,Meriți ceva mai bun Yalan, și (...)", n-ai izolat substantivul în vocativ ,,Yalan" între virgule, adică mai ai nevoie de o virgulă și în fața cuvântului.

      Uite, mai e o chestie aici care m-a frapat: ,,Nu știu dacă-ți pot oferi ce o femeie poate", călcând feminista de mine pe coadă. Cu asta, tocmai ai transformat-o pe Meredith într-un personaj de care cu greu mă voi mai putea atașa. Nicio. Femeie. Fie. Că. E. Reală. Sau. Personaj. În. Cărți. Nu. Trebuie. Să-i. Ofere. Nimic. Bărbatului. Fiindcă. Nu. Îi. Datorează. Nimic. În afară de niște replici bune și acide la orice comentariu sexist :)).

      Pentru mine, o protagonistă bine scrisă e cea care este o femeie independentă. Al cărei personality trait nu e doar ,,îmi place de tipul x" sau ,,sunt cu tipul y", ci care are o întreagă personalitate emancipată și autonomă. Care se gândește la o mulțime de lucruri, își cunoaște propriul loc în societate și este conștientă de valoarea ei și de ea însăși, chit că mai are unele probleme cu afirmarea acestor lucruri. Mi se pare că toate astea nu o prea caracterizează pe Meredith, dar cred că e cam devreme să judec. Oricum, cu acea propoziție, ai propulsat-o departe din cercul simpatiei mele.

      Începuturile ca o reflecție la viața, statutul social, trecutul personajului nu sunt chiar pe placul meu. Pentru că deseori aruncă cititorii într-un soi de monotonie a tragediei, iar mie mi se pare prea mult. Ador acțiunea de la început. Ador suspansul și să-mi doresc să cunosc personajele. Dar când totul vine așa, de-a gata, de la început, simt cum se scurge cheful din mine. În plus, acest prolog lasă de dorit privind așezarea în pagină și estetica.

      Alunecând prin primul capitol, țin să te anunț că forma corectă a cuvântului este ,,scenă", ci nu ,,șcenă". Partea cu visul mi s-a părut la început puțină ambiguă, dar cred că asta este ideea de bază a unui vis, așa că m-am obișnuit repede. Ideea de ,,misterși curiozitate" mi-a ridicat semne de întrebare, iar la ,,puteamminți" ai o greșeală de tastare.

      Vreau să vorbim despre Yalan. Mi se pare că este destul de bine conturat, ceea ce reprezintă un plus pentru tine. 80% din primul capitol a fost doar descriere și în mare parte a lui, așa că am reușit să-mi fac deja o idee despre personaj. Totuși, cam multă descriere și cam puțină acțiune. Am înțeles partea cu moartea mamei, că o jelește și tot tacâmul, dar s-a bătut cam prea mult câmpii cu asta. Înțeleg că acest eveniment îi guvernează acum viața, dar nu trebuie repetat dintr-un minut în altul, pentru că devine frapant. În plus, aloci cam multă descriere pentru niște lucruri minore și neimportante. Cum ar fi parfumul sau rutina de dimineață. Iar asta doar ajunge să-l plictisească pe cititor.

      Totuși, mi-a plăcut misterul aruncat asupra băiatului ieșit din casa vecinului. Consider că a fost intrigant și a adus o doză de suspans în toată monotonia poveștii lui Yalan. Dar nu înțeleg o chestie. A mâncat atât de mulți morcovi în cât are o super-vedere? Adică nu cred că reușești să-ți dai seama doar privind pe geam, de la o oarecare distanță, ce culoare au ochii cuiva, serios. Culoarea părului, îmbrăcămintea și restul, da, sigur se văd. Dar ochii? Mi se pare prea puțin plauzibil.

       Revenind la Yalan și la felul în care este construit, mi se pare că este un personaj tipic wattpedian. Acel băiat cu un trecut tragic, dezvăluit încă de la început în speranța că va atrage simpatia cititorilor. Se îndrăgostește la prima vedere de prima fată fragilă ieșită în cale, care se dovedește a fi și foarte drăguță. Îi place să aibă un stil mai dezordonat și urlă a mascul alfa prin toți porii. Cred că-mi înțelegi aluziile și nu mai e nevoie să continui =))

      Ideea e că personajul se încadrează în acel clișeu al băiatului wattpedian.

      Iar Meredith, desigur, Meredith trebuie să fie fragilă și frumoasă, așteptându-și cavalerul să sară de pe undeva să o salveze (feminista din mine nu e de acord nici cu asta, fii mai independentă și ia-ți viața în propriile mâini, fato! Nu mai aștepta după nu știu ce băiat rău cu sau fără probleme de comportament, dar neapărat să aibă traume și poate să fie și toxic ca să-ți pierzi tu tinerețea, fericirea și inteligența încercând să-l vindeci). Poate că nu e în întregime cazul lui Yalan, dar trebuie să recunoaștem că cel puțin pe jumătate e.

      Să vorbim acum despre modurile de expunere. Mi se pare că scârțâi la acest aspect pentru că nu le prea echilibrezi și nu le dozezi cum ar trebui. Într-o carte de ficțiune, în genul epic, că doar nu scrii poezie și nici piesă de teatru aici, se știe că ar trebui să predomine narațiunea, apoi să vină restul: dialogul, descrierea și monologul. Dar mi se pare că tu nu te prea încadrezi în aceste reguli, având enorm de multă descriere și monolog. Dialogul e rar, iar narațiunea nu în cantitățile în care ar trebui să fie. Ceea ce îți construiește un fir narativ lent și greoi, bazat prea mult pe personaje și prea puțin pe acțiune, pe când ar trebui să existe un echilibru fin între acestea două.

      Încearcă să nu mai descrii chiar totul, mai lasă și cititorul să își imagineze detalii, și evită să te pierzi aproape mereu printre gândurile personajului. Știu că e tentant, crede-mă, știu. Fac și eu uneori gafele astea și încerc să mă dezvăț de ele. Dar îți voi împărtăși și ție unul dintre sfaturile găsite de mine pe Pinterest și care m-a ajut aproape incredibil de mult. O propoziție din cartea ta trebuie mereu să-i ofere ceva nou cititorului. Să ducă acțiunea mai departe și să-i dezvăluie caracteristici noi. Ori, atracția fatală a lui Yalan pentru Meredith nu e nicidecum nouă, căci e menționată încă din capitolul al doilea, așa că mi se pare prea mult să bați câmpii cu ea și în al treilea capitol.

      De asemenea, această atracție și pasiune și dragoste mi se par că se înfiripează prea repede. Înțeleg ideea de dragoste la prima vedere, dar e prea mult de la început. Ia-o mai ușor. Explorează. Oferă cititorului un slow burn ca să-l ții permanent legat de dorința de a vedea evoluția.

      Totodată, estetica lasă de dorit, pentru că majoritatea paragrafelor scrise cu font italic au alineate haotice și inegale.

      Și acum, spre final, ca să te mai laud, chiar mi se pare că talentul există, doar că n-ai găsit încă lucrul despre care să scrii și care să ți se potrivească mănușă. Îmi place stilul tău de a povesti, îmi amintește de cel al lui Tehereh Mafi, autoarea seriei ,,Spulberă-mă". Ceea ce, desigur, e de bine pentru tine. Ai acele mici figuri de stil tupilate printre propoziții, exact cum au și lucrările ei. Consider că ai putea să te îmbunătățești și să scoți ceva genial. Mi se pare că ești pe drumul cel bun și sper că nu o s-o dai în bară. Ai unele lucruri pe care nu le găsesc la autorii mai originali de pe această platformă. Cum ar fî lipsa discrepanței între timpurile verbale sau dezacorduri. Mai ai tu niște probleme cu ,,i"-urile de la final de cuvânt sau cu semnele de punctuație, dar nimic iremediabil.

      Ce îți recomand e să citești mult, să încerci o mulțime de genuri, să vezi care te atrage cel mai mult și să încerci să te inspiri, păstrând, totuși, limitele. Dacă ai nevoie de rcomandări, sunt deschisă. Iar dacă până acum, în această critică, n-am făcut referire la vreun aspect pe care ți-ai fi dorit să îl vezi comentat, anunță-mă.

Concluzie

       Asta cred că e cea mai lungă critică făcută de mine până acum și m-am muncit enorm la ea, deci chiar sper ca efortul să-mi fie răsplătit. Îți sugerez să regândești titlul și să mai renunți la descrierea aceasta excesivă din conținut. Ar merge și o descriere propriu-zisă regândită, dar nu cred că momentan aceasta este marea ta problemă.

       Mi-e greu să mă pronunț în privința originalității, asta pentru că lucrarea ta are un mare aer de clișeu, dar atât timp cât un clișeu este scris bine, eu nu am prea mari probleme cu el.

      Ți-ai oferit nota 4,5 și, sincer, nu înțeleg de unde atâta pesimism. Eu ți-aș oferi un 6.

      Critica asta are deja 3,6k de cuvinte și am făcut-o în mai puțin de 24 de ore de la plasarea comenzii, deci eu cred că n-ar fi prea mult să-ți cer ca plată follow contului grupului și o părere la cartea mea ,,Cât timp supraviețuim", la finalul ultimului capitol citit de tine, iar acesta ar trebui să fie cel puțin al doilea (asta dacă alegi să citești ,,Partea I", lucru pe care ți l-aș recomanda să-l faci). Mi-ar plăcea ca părerea să fie cât mai detaliată, nu doar plină de laude (dacă ai) sau inimioare. Să faci referire la personaje, acțiune etc.

      Cam asta a fost, sper că te-am ajutat.