Autor: Daria_Vlase
Critic: renatanicoleta

Titlu:

      O să-ți spun direct, fără ocolișuri, că nu e deloc potrivit pentru lucrarea ta. E un titlu prea generalizat și nu lasă loc de mister nici măcar pe jumătate pe cât ar trebui. Din moment ce e la fantezie, oricine își dă seama că lucrurile nu sunt doar zahăr și miere, iar termenul "întunecat" nu confirmă bănuielile, ci doar amplifică starea de cunoaștere, oferindu-ți un sentiment de obișuit, poate și ceva clișeu. Totodată, "destin" e prea folosit în zilele astea, mai ales la cărțile de dragoste, deci, în cazul de față, nu sporește în niciun fel curiozitatea, ci trezește o vagă urmă de... monotonie. Articolul nehotărât e incert și cred că, dacă ții neapărat să păstrezi această structură, poți schimba cu "Destinul întunecat", e mult mai armonios și parcă nu se apropie la fel de mult de tot ce am spus mai sus.

Copertă:

       Chiar nu vreau să te supăr, absolut deloc, însă coperta nu e nici pe aproape ceea ce ar trebui pentru categoria din care face parte cartea ta. Ai văzut coperțile moderne? Nu zic că ar trebui să-ți îmbraci povestirea la fel ca toți ceilalți, dar nu cred că genul ăsta de edit se mai poartă acum. E o simplă ilustrație, peste care a fost adăugat un titlu prost așezat, ce prezintă un font prea formal. Acele linii nu își au locul sub nicio formă aici. Sunt de părere că dacă vrei să atragi cititori ai nevoie de grafice de calitate, de aceea îți recomand un magazin pentru așa ceva (avem și noi unul pe grup, dacă te interesează). Culorile sunt drăguț combinate, adică negru, alb și gri nu au cum să nu dea bine laolaltă. Coperta ta ar fi potrivită pentru un volum de poezii sau ceva proză scurtă, în niciun caz nu e pentru fantezie. – am scris asta înainte de coperta nouă

       Acum că văd noua copertă (apreciez că ai schimbat-o), pot spune că da, e mult mai bună decât cea anterioară, dar și aici am lucruri de... comentat. Culorile nu sunt foarte pigmentate, iar asta nu mă mulțumește prea tare, având în vedere că ar fi dat mai bine mai aprinse. În orice caz, apreciez fontul, culoarea și așezatea titlului. Spiritual, are o legătură mult mai mare cu titlul de data asta și parcă nici el nu-mi mai pare într-atât de nepotrivit. Acel design de sub titlu nu-și are locul, te sfătuiesc să-l elimini. Ador detaliul cu șarpele și, totodată, mă intrigă. Graficul nu e cel mai bun și nici profesional, dar arată decent. Per total, e în regulă.

Descriere:

      Ai început tare bine, dar ai sfârșit foarte clișeic. Întrebările de la final sunt puse mai mult de umplută. Chiar dacă ai încercat să provoci suspansul, adăugându-le, nu ți-a ieșit, ba dimpotrivă. Sunt de părere că fragmentele sunt prea micuțe și prea multe, încearcă să le mai unești, cât să-ți iasă în jur de trei, e mult mai estetic. Ce ai prezentat în descriere e generalizat, deci e în regulă, problema e modul în care ai făcut-o. Nu ai lăsat loc de mister și, în niciun caz, nu mă face să mă întreb ce se va întâmpla și despre ce e vorba. Ai omis și câteva virgule, dar se rezolvă lejer la editare, nu e o problemă. În schimb, e drăguța ideea cu camera mamei sale.

Conținut:

      O să încep prin a-ți spune că am găsit titlul perfect pentru lucrarea ta, care ar putea să atragă cititori și, pe lângă asta, e intrigant și interesant, "Conacul Șerpilor". Ce zici de asta? Sunt mai mult decât sigură că o copertă bună și titlul ăsta ar face povestea mult mai populară. Acum, să începem serios.

      Prologul are o lungime bună, nici prea mare, nici prea mică, însă ai prezentat totul pe repede înainte, fără să te axezi pe ce trebuia inițial: sentimente și mister. Nu ai lăsat absolut deloc loc de interpretări, lucru care nu mă mulțumește, căci o carte fantasy are nevoie de o doză mare de mister și descrieri kilometrice. Că tot am adus vorba de asta, descrierile tale lipsesc cu desăvârșire, rezumându-se la fragmente formate din șase sau șapte rânduri, poate chiar mai puține. Nu folosește arhaisme și nici figuri de stil (epitete, în mod special). Imaginile artistice sunt presărate mai peste tot, dar nu sunt detaliate. Mi-ar plăcea să știu ce fel de lucruri vede, cum arată, cum se simt la atingere, ce stări o încearcă la contact. În schimb, tu menționezi doar ce vede, ce aude, ce atinge, etc., fără nimic în plus.

      Acțiunea prezentată în prolog e destul de vagă și grăbită. Habar nu am cu ce a rămas ea după ce a  găsit-o pe mama ei fără viață. Știu doar ca a murit, însă urmările sunt și ele foarte importate, de astfel. Totodată, m-aș fi așteptat la cu totul și cu totul altă abordare de situație din partea protagonisteu, cum ar fi un atac de panică, șoc, durere. Nu am primit nimic din toate astea, ba din contră, ai prezentat-o atât de indiferentă și sigură pe ea, încât am simțit momentul sec și fără... nimic, cam așa: "Am găsit-o pe mama moartă pe covor. Sângele o înconjoară. Nu-mi vine să cred ca cineva a fost în stare să facă asta. O să-i răzbun moartea mamei." Dacă tu ești de părere că scena asta a fost bine gândită și nu ești de acord cu argumentele mele, atunci e în regulă, poți s-o păstrezi intactă, fără vreo editare aprofundată, deși, recunosc, cam are nevoie.

       Ai continuat cu capitolul unu, pe care l-ai început clișeic, dacă mă întrebi pe mine. Visul acela, la fel, nu a fost deloc descris și chiar am citit comentariul cuiva care zicea că i-ar fi plăcut să detaliezi mai mult, dacă nu mă înșel. Am ținut să-ți aduc asta în vedere pentru a demonstra că nu e doar părere mea și că ar fi drăguț dacă ai schimba ceva în cazul ăsta. Secvența de la masă, unde tatăl ei a întrebat-o de șarpe, ar fi trebuit să nu-i pice ei tocmai bine și să o lase tăcută cât mâncau, pentru a arăta că șarpele e chiar important pentru ea, având în vedere că i-a aparținut mamei. Dacă greșesc undeva, nu ezita să-mi zici.

       Fratele ei vitreg, Jonathan (sper că ăsta e numele, dacă nu, iartă-mă), pare drăguț, însă prefer să nu urmez prea mult aparențele. I-ai dat relației dintre el și protagonistă o latură puternică și imună la orice fel de distrugere. Primul dialog dintre ei mi-a dat impresia că vor fi împreună, deși sper să mă înșel, căci pe el l-aș vedea mai degrabă un prieten bun, mereu acolo pentru ea. Oricum, nici ideea cu relația nu sună rău, ba chiar ar creea ceva probleme, care ar putea să sporească curiozitatea mea, ca cititor.

        Personalitatea tatălui e demnă de milă, da, acesta e cuvântul. E atât de... nepotrivit pentru rolul de tată, încât mă supără groaznic doar gândul că se putea și altfel. Aș fi apreciat dacă i-ar fi fost alături fiicei sale, mai ales că soția lui murise recent. Acțiunile lui și răutatea de care dă dovadă mă face să cred că nu a iubit-o pe femeie niciodată și că Michelle e cumva rezultatul care îi displace total din poveste și cu care s-a pricopsit fără voia lui. De-ar fi așa, nu-mi place nici măcar un pic. Lilith, pe care ai descris-o (din câte îmi amintesc) ca nefiind chiar ciocolata de pe prăjitură, e mult mai drăguță decât el. Simt că ai greșit undeva cu ei.

       Palma pe care i-a dat-o tatăl lui Michelle a fost departe de dorințele mele și extrem de aproape de disprețul pe care îl dezvolt puțin câte puțin pentru bărbat. Nu sunt de acord cu "regula" lui vis-a-vis de camera aceea, adică faptul că nu îi permite și ei să pătrundă în ea, deși e singura care îi păstrează amintirea mamei vie. Înțeleg motivul pentru care face asta, dar tot nu sunt de acord. Ar fi putut să procedeze altfel, sunt sigură. Totodată, alegerea ei de a fugi de acasă pentru a descoperi tărâmul despre care scria în jurnal a fost nepotrivită și spontană. Abordează totul fără să reflecteze asupra situațiilor și consecințelor. E imatură, asta e sigur.

       Aș fi preferat ca momentul în care a cunoscut-o pe  mătușa ei să fie un pic altfel creat. Într-adevăr, s-a observat o oarecare urmă de nesiguranță și disconfort, lucruri normale pentru contactul și conversarea cu persoane necunoscute. Cu toate astea, reacția acelei doamne a lăsat de dorit. În opinia mea, nu prea avea cum să creadă cu Michelle e mama ei, ținând cont diferența de vârstă dintre mamă și fiica. La fel, se presupune că femeia a cunoscut-o pe mama protagonistei, dar nu prea ai cum să explici că nu o mai cunoaște (aici mă refer la trăsăturile fizice care diferă). Când a aflat că a murit a fost foarte relaxată, cumva așa: "A murit? Nu știam. Cum s-a întâmplat?".

       Am întâlnit și câteva greșeli, care se rezolvă la editare, deci nu e problemă, în adevăratul sens al cuvântului. În schimb, cu așezarea în pagină stai bine, din câte îmi amintesc. Un lucru aș mai avea de menționat, încearcă să pui banner-ul acela la începutul capitolelor, e mai estetic și dă mai bine.

       E interesant și original plot-ul cărții și chiar ar ieși ceva frumos cu mai multă muncă și atenție. Reacțiile personajelor sunt goale și lipsite de... sentimente. Le-ai robotizat puțin și e păcat, pentru că dacă nu te-ai mai grăbi atât de mult și ai gândi detaliile și cum ar fi mai bine să creezi personajele, atunci sunt sigură că totul ar fi mult mai bine și lucrarea mai complexă. Sunt câteva puncte esențiale, pe care ar trebui să te axezi mai mult: editarea și rescrierea scenelor forțate, replicilor fără sens, gândurilor bizare, exprimărilor greșite/nepotrivite; corectarea greșelilor gramaticale, de tastare, de punctuație; adăugarea arhaismelor și figurilor de stil; prelungirea descrierilor și înmulțirea detaliilor; mai multe sinonime (care ajută la "coperta" unui vocabular bogat).

Concluzie:

      Cum am menționat și mai sus, per total, e o lucrare decentă, la început de drum, din care, cu mai multă atenție, chiar ar putea să iasă ceva frumos. Fantezia nu e genul meu favorit, dar, cumva, am citit destule cărți care fac parte din categoria asta ca să știu despre ce vorbesc. A fost plăcut, la un moment dat, să o lecturez pe a ta. Îmi cer scuze dacă te-a deranjat vreo afirmare, căci am ținut să prezint doar lucrurile negative. Să știi că au fost și chestii drăguțe, care m-au făcut să zâmbesc. Pe la capitolul trei m-a prins puțin lectura. :))

Notă:

       O să mă rezum la a-ți mărturisi că nu am stat mult să reflectez asupra notei pe care o meriți, căci e destul de vizibil că sunt mai multe puncte în minus decât în plus. Am căzut de comun acord cu mine însămi să-ți fer 6/10. Îți urez mult succes pe viitor în tot ceea ce-ți vei propune și sper să încerci să editezi lucrarea, întrucât are potențial. Să ne citim cu bine.

Plată:

--> follow grupului și contului meu personal

--> o părere la "Defectiv de iubire", de pe profilul meu