autor: TheQueenMad

critic: Misha_Kilig

Titlu:

     Două substantive și o prepozitie compusă. Dacă o luăm după lungime, este potrivită. Nici prea scurt (deși consider că și titlurile foarte scurte au avantajul lor) și nici prea lung.

     Originalitatea e parțială, adică dacă-l analizezi pe tot realizezi că nu e nicio carte și cu tron și cu răsărit în același titlu (din câte știu), însă dacă te uiți la o singura parte, în special la cea finală, observi că nu e ceva unic. Spre exemplu, există o carte care se numește "Călătorind de la răsărit la apus", unde structurile se aseamănă. Dar, cum am și zis, per total este bine, cu ajutorul primului substantiv.

     Momentan, nu-mi dau seama despre ce va fi cartea, probabil nu de dragoste, deși poate va apărea și categoria asta, dar episodic. Cel mai posibil vor fi războaie sau setea de putere. Poate și ceva magie. Tronul mă duce, desigur, pe partea de regalitate, pe când de la răsărit nu știu la ce să mă aștept. Răsăritul (și apusul) poate însemna multe, chiar prea multe și este un termen bine pus pentru a crea confuzie (chiar dacă e des întâlnit).

Coperta:

     (țin să menționez că aici am vorbit de coperta veche, însă am văzut că nici cea actuală nu e prea departe de cealaltă)

     Aș vrea să fiu drăguță, dar chiar nu pot. Sper că ești destul de conștientă de nivelul coperții tale, însă ca să mă asigur, o să-ți și spun ce nu e bine. Fundalul nu are nicio legătură cu titlul, absolut niciuna. În imagine e un lup și mai multe luni (seara), pe când titlul face referire la un tron și un răsărit (ziua). Chiar dacă soarele răsare după lună, nu e potrivit să pui una acolo și cealaltă dincolo. Până la urmă sunt două elemente total contradictorii, iar asta îți scade mult.

     În cazul în care lupul chiar va avea o legătură cu conținutul, este bine ales, însă în niciun caz pe un fundal ca acesta. Însă dacă ți chiar vrei, asta te-ar duce automat la schimbarea titlului în, nu știu, "Tronul dintre luni", deși mie sincer nu-mi inspiră mare lucru.

     Fontul pus e oribil. Din câte pot observa e pus cu picsart. Pentru o carte de acest gen (fantezie, acțiune, cum am văzut în formular), fontul înclinat nu este prea potrivit. L-au pus pe tot atât de mic pe un singur rand ca să intre, încât arată foarte chinuit și să nu mai zic că t-ul de la răsărit nici măcar nu a mai intrat în copertă și se vede (cu greu) "Tronul de la Răsări" (oh și acel s seamănă prea mult cu un j). Nu-mi pot da seama de ce ai ales să folosești culoarea neagră pentru font din moment ce și fundalul e tot întunecat și abia se distinge ce scrie. Să nu mai spun că ai pus și umbrele acelea cu alb. Înțeleg că nu ești grafician, însă ori încerci să te uiți cum fac alții coperțile sau să ceri ajutor, ori pui o comandă la un graphic Shop.

     Și un ultim lucru, o copertă nu e o copertă dacă nu are numele autorului. Acum nu mă mai lungesc că deja am scris o grămadă aici, dar sper să te ajute și să-ți dai seama ce e greșit mai exact.

Descrierea:

     Pentru început ți-aș sugera să pui genurile din care face partea cartea ta, spre exemplu: Fantezie|Acțiune sau Fantezie||Acțiune; există multe moduri. Va fi mai ușor pentru cititor când deschide cartea să vadă care-s temele pe care se bazează.

     Ce am mai observat și nu prea mi-a plăcut, este că nu ai alineate. Știu că la primul fragment nu poți pune din cauză că wattpad e wattpad, dar dacă faci cum ți-am zis eu mai sus și pui genurile (unde nu e nevoie de alineat) după vei putea adăuga la fragmente. E nevoie de ele pentru ca aspectul să fie unul plăcut.

     Nu prea înțeleg a doua fraza din primul fragment (teoretic e prima fraza, fiindcă ce ai scris tu prima prima dată e propoziție, însă înțelegi tu ce zic).

    "El, un nobil – falit, într-adevăr, dar familia lui la fel de nobilă și veche rămânea – el, deci, credea..."

     Înțeleg ideea, oarecum, adică între liniile de pauze specificai că, deși nu mai avea bani, încă rămânea cu statutul de nobil. Însă, după ce închei spui "el, deci", care nu mai are rostul. Nu e nevoie să te repeți după ce ai încheiat cu ce-i între linii, fiindcă ele se pot elimina teoretic. Adică "el, un nobil, el, deci, credea". Ăsta e rolul liniilor, fac o mică pauză în vorbire și aduc câteva informații, însă se reia de unde a rămas. Corect ar fi să spui direct credea fără el, deci.

     În al doilea fragment ai o mică greșeală la timpul verbelor, spre exemplu zici "soarta se jucase cu el și îi puse în cale", nu știu dacă tu realizezi că nu sună tocmai potrivit. La început folosești mai mult ca perfectul, iar după perfectul simplu. Bănuiesc că vrei doar prima variantă s-o folosești, fiindcă am mai văzut verbe, spre exemplu "căutase" care e tot la mai mult ca perfect. Corect ar fi să spui "pusese" ca să fie la același timp.

     Îmi place cum te exprimi, descrierea per total e chiar bună, exceptând greșelile. Ce nu mă încântă e finalul, mi se pare în plus și strică tot feng shui-ul.

Conținut:

     Încep cu prologul, care per total mi-a plăcut. E o idee nouă și ai modelat-o destul de interesant. Chiar dacă este scurt, mi-ai stârnit curiozitatea. Însă ce nu mă încântă sunt greșelile care apar în capitol.

     Spui "doamne Meryia" în loc de "doamna". "Vruse" în loc de "vru" (și vruse e o formă corectă, dar tu anterior folosești perfectul simplu, deci e potrivit să-l folosești și acum). Când folosești comparația, nu e nevoie să spui "ca și", doar ca este bine, adică "ochii negri ca noaptea și verzi ca smochinele crude".

     Acum, trecând la capitole, am atâtea de zis încât nici nu știu cu ce să încep...

     Dai mii de nume, fie de persoane, fie de locuri, multe multe substantive inutile pe care cititorul le uită în următoare clipă. Înțeleg că ai o carte de fantezie, iar într-una trebuie să specifici unele lucruri, însă trebuie să tragi o linie între ce e necesar și ce nu, pentru că unele lucruri scrise doar ca să fie acolo, nu vor fi niciodată potrivite.

     Acțiunea nu e nici prea grăbită, dar nici prea lentă, oarecum e între, spre potrivită. Îmi place modul în care te exprimi, e simplu și lejer și faci cititul mai ușor. Ca mic sfat, pune mai multă tensiune pe finalul capitolul, ca să rămână suspans când citește cititorul. Am văzut că termini destul de simplu și-ți aduce un mic minus.

     Legat de personaje, zici multe nune, dar o să mă axez doar pe cele pe care le consider eu la momentul actual cele mai importante.

     Încep cu Nani, femeia drăguță care a ajutat-o pe Rayne și totodată pe Xandrion. Nu spui prea multe despre ea, dar consider că spui în de ajuns pentru un persoane mai secundar așa. E un personaj de care e nevoie cam în orice carte, tipul de om la care apelezi când ai nevoie și e mereu acolo cu un sfat bun.

     Rayne, femeia bestie, sincer nu știu cum aș putea s-o descriu. Acum vorbind de ce ai spus tu despre ea, sau mai bine zis Xandrion, e o minunăție, mult prea ireală. Oarecum mi se pare exagerată obsesia asupra frumuseții ei de care el a dat dovadă, adică înțeleg că e superbă, însă zici că nu a mai văzut o femeie niciodată. Însă, poate e puțin adevărată ideea cu "e vrăjit", adică nu știm chiar atât de multe despre ea, și poate specia ei, dacă pot să spun așa, are acest efect.

     Acum, vorbind de Xandrion, în comparație cu ea, nu știm absolut nimic despre el. Știm doar de statut și că a avut o haină pe care i-a dat-o ei (mare gentleman, am și eu nevoie de așa ceva). În rest, nu știm cum arată și alea alea. Ai un avantaj că acțiunea e la persoana a treia și ai putea să spui prin ea cum îl vede.
    
     La greșeli, am văzut foarte puține, maxim cinci și am zis că nu rezolv nimic dacă ți le spun, fiindcă ai capitole mari și până le găsești... mai bine editezi tu odată când vei avea chef sau nevoie. Ce am să-ți zic, e că la capitolul doi, poate din cauza wattpad ului, s-au dus alineatele și la fragmente și la dialoguri.

     Ideea, din punctul meu de vedere, e interesantă, cred că am mai întâlnit cărți în care un om iubea o altă specie (vânător, vampir etc.), însă ideea că vânătorul s-a îndrăgostit de pradă n-am mai citit și e chiar super smart.

     Pe scurt, ai o idee care va ajunge departe și te exprimi chiar super interesant, însă trebuie să ai puțin grijă la unele detalii și la cum începi ca să nu plictisești un cititor. În rest, ai acel conflict de care e nevoie (mai ales scena în care ea l-a lovit cu pumnalul, a fost genială) și acel ceva pentru a scrie o carte. Îmi placi și tu și cartea ta și-ți urez mult succes încontinuare! <3

     Ți-ai dat nota opt și sunt cam de acord cu tine, poate chiar puțin mai mult dacă ai mai edita ce ți-am mai spus eu, mai ales coperta, te rog, doamne, schimb-o (apreciez mult când un scriitor încearcă să și-o facă singur, însă până ajungi la un rezultat care poți să spui "ce-mi place" ține una făcută de un grafic).

Plata:

     — follow permanent mie și grupului

     — voturi la cărțile mele "Sicriu de noi" și "Un altfel de Adam și Eva".