Carte scrisă de GiuliaBoar

Critică realizată de --teodora

       Salut! În primul rând, îmi cer mii de scuze pentru întârziere. Mi-am propus să îți fac critica în vacanță, dar am sfârșit prin a sta toată ziua în pat cu telefonul în mână. Știu că aștepți de ceva vreme și îmi pare rău pentru acest lucru. 

       Sper să te ajut pe cât de mult posibil și să nu consideri așteptarea un timp pierdut! 

Titlul

       Am observat că ai completat formularul cu titlul „Războiul verii". Totuși, în carte apare mai întâi varianta în engleză, urmată de traducere, așa că am să discut prima dată despre ea. Niciodată nu am putut înțelege de ce unii autori optează pentru titluri în alte limbi, dacă decid că aibă conținutul în română. Pe tine te dezavantajează și mai mult, căci varianta aceasta sună mult mai prost decât cea normală. „Războiul verii" este, după mine, un titlu destul de atractiv. 

       Apoi, cred că o variantă mai corectă ar fi The Summer War, însă, din nou, este mai mult părerea mea. 

       Un minus destul de mare este faptul că, în cinci capitole, nu am reușit încă să îmi dau seama ce legătură are acesta cu conținutul cărții. Cel mai probabil vezi arăta mai târziu, însă ar fi fost mai potrivit să o faci încă din prolog sau chiar descriere. 

       Una peste alta, titlul este în regulă. Totuși, te-aș sfătui să folosești numai varianta în română, căci o găsesc ca fiind mult mai atractivă.

Coperta

        Sincer, ar cam trebui schimbată. Hai să îți spun și de ce. 

       În primul rând, imaginea folosită. Te duce mai mult cu gândul la un anime decât la o carte fantasy, ceea ce nu e tocmai indicat. De asemenea, din câte pot observa, persoana din imagine, care ar trebui să fie personajul principal, nu prea seamănă cu descrierea pe care i-ai făcut-o lui Elisabeth în lucrare. Acesta ar fi un alt minus destul de mare.

       Fontul folosit nu este chiar cel mai potrivit, după mine. Pur și simplu creează o discrepanță imensă între imagine și titlu. La fel și culoarea. Roșul este mult prea bătător la ochi și nu se potrivește cu imaginea folosită. 

       Apropo, ca un mic sfat. Am observat că atât numele seriei cât și pseudonimul sunt mai mari decât titlul în sine. Cred că ai putea încerca să revizuiești aspectul ăsta, pentru a arătat puțin mai estetic. 

       Așadar, nu ar strica să treci pe la un graphic shop. Avem o grămadă de graficieni talentați, care te vor ajuta cu siguranță! 

Descrierea

       Ai început rezervându-ți drepturile. Asta este, desigur, cât se poate de firesc. Totuși, poate ar fi fost mai bine să lași această frază la final, deoarece oamenii care îți descoperă lucrarea nu sunt chiar interesați de acest aspect. 

       Apoi, în primul paragraf, după Elisabeth, trebuia pusă o virgulă. Înainte de contelui Marcel, nu aveai nevoie de virgula aceea. Totuși, apreciez că ai alineate și așezarea în pagină este aproape impecabilă. 

      Ai avut undeva o expresie, mai exact „un boșorog tras de spate", care pur și simplu nu își avea locul. Strică toată armonia enunțului și îl face să pare de-a dreptul agresiv. Înțeleg că ai vrut să transmiți faptul că acel conte nu era nici pe departe cel mai potrivit pentru fată, însă puteai lăsa acest aspect pentru conținut, unde urma să clarifici lucrurile într-un mod mult mai natural. 

      În rest, nu am ce comenta. Ai mers pe o descriere standard genului pe care îl abordezi, ceea ce este bine. Exista varianta de a o dezvolta puțin, pentru a stârni și mai mult curiozitate cititorului, dar nu e obligatoriu. 

       Una peste alta, e exact cât am nevoie pentru a îți începe cartea, iar pentru asta nu pot decât să te felicit. 

Gramatică și punctuație

      Bun, hai că aici avem de discutat. 

      O să începem cu estetica paginii. Ea este extrem de importantă, căci orice persoană va fi mult mai tentată să citească o lucrare îngrijită decât una complet needitată. 

       Ai alineate inegale. Ăsta e primul lucru pe care îl observ atunci când mă uit la capitolele tale. La dialoguri, îți lipsesc cu desăvârșire, ceea ce nu e bine. Din păcate, Wattpad-ul ne forțează să punem spații în locul alineatelor adevărate. Așadar, trebuie să ne conformăm și să lăsăm același număr de spații la fiecare paragraf. Dacă, spre exemplu, în primul am lăsat 5 spații, voi face la fel pe tot parcursul cărții. 

       Apoi, linia de dialog nu constă în două cratime. E posibil să nu o ai pe tastatură, am avut aceeași problemă. În această situație, Wikipedia îți stă la dispoziție. Poți căuta pe net linie de dialog și să o iei cu copy-paste. E extrem de simplu, iar diferența va fi semnificativă. 

       Ai mari probleme cu virgulele. Nu știu cum se făcea, dar de fiecare dată când aveai nevoie de ele, îți lipseau cu desăvârșire, ca să apară din neant fix acolo unde nu trebuie. Acum, poate părea ciudat, dar la început va trebui să corectezi capitolele de mai multe ori până să le observi, însă, după puțin exercițiu, le vei observa aproape instant. La un moment dat, vei ajunge chiar să simți unde și când trebuie puse. Până atunci, corectează-ți capitolele cât mai des posibil, pentru a da de ele. 

       Și cu i-urile te-ai încurcat puțin. Treaba stă așa: majoritatea verbelor, ca a ști, a veni, a fi, se scriu cu doi de i la persoana a doua. Spre exemplu:

       Tu știi să gătești prăjituri. 

      Tu vii la noi în fiecare joi. 

       Verbul a fi e puțin mai complicat, însă nici el nu-i mare lucru. Dacă avem o formă imperativă pozitivă pentru persoana a doua, vom scrie cu doi de i. Însă, dacă forma este negativă, ne vom limita la unul singur. Uite: 

       — Să fii cuminte cât sunt plecată! 

       — Să nu fi rău cât sunt plecată! 

       Bun, cam asta ar fi. Sper că ai înțeles până aici. 

       În continuare, am identificat niște mici erori, pe care ți le voi arăta în imaginile următoare. 

       Asta a fost cel mai probabil o greșeală de tastare. Totuși, eu aș opta pentru jumătate, căci este o formă mai literară. 

       Aici ai mare nevoie de o cratimă, varianta corectă fiind lasă-mă. 

       Bun, deci trebuie să recunosc că am râs puțin atunci când am dat de eroarea asta. Vezi tu, e puțin neobișnuit să observi un personaj înjurând incorect. Deci, aici ar trebui să fie du-te. Hai să îți explic și de ce. 

       În această situație, forma de imperativ la persoana a II-a, singular, s-a format prin elidarea ultimei silabe. Astfel, du are un sens verbal de sine stătător, iar te este pronume personal.

       Ah, era să uit. La dialog, dacă ai pus, spre exemplu, un semn al întrebării, nu e nevoie de virgulă. Așadar, nu ar fi corect să scrii: 

       „— De ce ai murit?, spun cu o voce sugrumată printre sughițuri"

       Ci mai degrabă: 

        „— De ce ai murit? spun cu o voce sugrumată printre sughițuri"

       Așa, am terminat, într-un final, și cu partea de gramatică. Poate că par foarte multe informații deodată, însă, cu timpul, le vei învăța prin exercițiu și îți va fi tot mai ușor. 

Coerență și exprimare

       Am ținut să vorbim și despre aspectul ăsta, deoarece are o importanță imensă. 

       Exprimarea și formarea unui mod propriu de scris se dobândesc în ani. Nu e ceva ce apare cu primele capitole scrise, din contră, multora le ea o grămadă până să și le însușească. Cu toate acestea, eu consider că poate fi extrem de util să îți spună cineva unele lucruri pe care poate tu nu le-ai depistat. 

       Folosești prea multe expresii cunoscute, mult prea des și fără contextul potrivit. Ai zis de vreo 4-5 ori de tăceri mormântale și persoane prinse între ciocan și nicovală. Nu mă deranjează că le folosești, din contră, mă bucur să văd că le știi. Însă, atunci când abuzezi de astfel de expresii, riști să îți transformi textul într-unul ușor superficial, care să nu mai atragă publicul. 

      Apoi, schimbi modul de scriere extrem de brusc. Treci de la figuri de stil la jigniri, ca și cum ar fi unul și același lucru. Din păcate, nu e. Astfel, riști să îți transformi stilul de scriere în unul prea dinamic, ceea ce nu te ajută deloc. 

       Ai tendința de a folosi descrieri mult prea exagerate, unde nu și-ar avea rostul. Nimeni nu vrea să citească despre cum îi curg ăleia mucii pe podea. În schimb, ai lăsat neacoperite niște goluri care poate că ar fi contat mai mult. Te centrezi pe detalii și lași esențialul să îți scape printre degete. 

Conținut

       Mi s-a părut mie sau ai combinat persoana întâi cu a treia? Bun, să zicem că nu m-ar deranja, deși pe tine te încurcă enorm. Totuși, nu mă poți arunca din perspectiva fetei în cea a ta fără să mă pregătești deloc. Pur și simplu voi încerca să aflu ce se întâmplă, și îmi voi pierde concentrarea de la acțiunea propriu-zisă. Așadar, schimbă ce vrei, cum vrei, dar nu în halul ăsta de brusc. 

       Apoi, nu am reușit să văd o evoluție a personajului principal, ceea ce m-a deranjat. Serios, Elisabeth de 15 ani părea aceeași copilă răsfățată cea versiunea ei de 5. Întotdeauna am urmărit să văd cum progresează sau chiar regresează personajele pe parcursul acțiunii. La tine nu am observat mare lucru, iar asta e o problemă. 

       Cred că ți-ar fi fost mult mai ușor dacă te documentai puțin mai mult despre perioada despre care ai scris. Mentalitatea lui Elisabeth nu se potrivea deloc cu aceasta. A susținut de mai multe ori că nu așteaptă „un prinț pe cal alb". Și, într-adevăr, asta e gândirea multor femei din ziua de azi. Însă, în acele timpuri, lucrurile stăteau complet diferit. Nu, fetele nu se machiau toată ziua și așteptau, ci învățau să placă, să gătească, să curețe și să fie bune soții și mame. O perspectivă ca a protagonistei nu numai că nu și-ar fi avut locul, însă nu exista. Circumstanțele nu îi permiteau. 

       Aș fi preferat să văd o abordare a aceeași idei puțin mai subtilă. Cu siguranță ar fi ieșit mult mai bine. 

       Nu în ultimul rând, ai avut câteva replici puțin mai ilogice. De exemplu, spuneai că Elisabeth e supărată că Gustav era cu 2 cm mai înalt decât ea. Ei bine, e o diferență de-a dreptul inobservabilă, așadar nu ar trebui să o deranjeze. 

         În alt fragment, se presupunea că Gustav ar fi făcut mișto de ea, căci nu are mustață. Ceea ce nu numai că e un motiv cât se poate de absurd, dar nu are pic de logică și sfârșește prin a fi de umplutură. 

Concluzie

       Nu ai o lucrare rea. Ideea de la bază este una mai mult decât interesantă. Totuși, în abordare ai unele mici neajunsuri, pe care sunt sigură că le-ai putea rectifica foarte ușor, dacă ai pune în aplicare unele din sfaturile mele. 

Notă

       Nota cărții tale este 6. Nu e una rea, însă mereu există loc de mai bine. Pe mine m-ai câștigat ca viitor cititor și abia aștept să văd cum vei evolua în continuare! 

       Îmi cer din nou mii de scuze pentru întârziere și îți mulțumesc pentru toată răbdarea cu care ai așteptat această critică. Sper că îți este de folos și nu te deranjează observațiile făcute. De asemenea, nu ești obligată să iei în considerare nimic din ce scrie aici. E doar opinia mea personală și îmi doresc din suflet să te ajute, însă tu ești cea care ia decizia finală. O zi frumoasă în continuare!