📙: soniasakura200

✏️: Misha_Kilig

» Titlu «

     Originalitatea acestui titlu nu prea există, dat fiind faptul că este un citat aș putea spune, sau chiar o constatare pe care toți o facem uneori – sau încercăm. Nu este ceva care să strige putere, și nici ceva care să trezească anumite emoții. Dacă aș fi în locul tău, l-aș schimba întru totul altceva. Mai ales că, nu se potrivește cu cartea, da, la început pare că Josh se schimbă, însă pe parcurs realizăm că totul e doar o minciună.

» Descrierea «

     "O doamnă de 39 de ani pe nume Luna Walker își povestește viața pe care a trăit-o împreună cu fratele ei mai mic Josh."

     Prima frază, fără absolut nicio virgulă țin să menționez, mi-a dat dureri de cap. Nu este formulată corect, încât să-mi dea acel sentiment de curiozitate și să citesc mai departe. În primul rând, rostul "își povestește viața" este inexistent. Își povestește viața cui? Probabil te referi că și-o poveste prin carte, și aici vreau să spun că, niciodată o descriere, sau un început de carte, n-ar trebuie să se înceapă astfel. Nu cu "povestea mea"; "își povestește"; "numele meu este"; sau mai știu eu ce alte lucruri asemănătoare. Nu, totul trebuie să fie simplu, dar atractiv și cu un strop de curiozitate. Trebuie să se vadă că ți-ai dat interesul, nu că ai aruncat doar câteva cuvinte ca să fie. Aș rescri-o în modul următor: "Luna Walker, în vârstă de 39 de ani, își petrece viața împreună cu frățiorul ei, Josh." Odată ce zici frățiorul, se înțelege că e un frate mai mic și nu trebuie să mai folosești grupul ăsta lung de cuvinte într-o frază la fel de lungă. Însă, dacă preferi, poți zice fratele mai mic, până la urmă e același lucru.

"La 7 ani și-au pierdut părinții printr-o explozie la fabrica la care lucrau."

     7 ani ai cui? Nu specifici asta, și e destul de derutant. Tot m-am gândit, prima dată că e vorba de ea, însă atunci Josh era foarte mic, apoi m-am gândit că 7 ani ai lui, însă parcă nici așa nu mergea bine. Pierzi unele detalii dacă nu ești atentă și se produce asta, confuzie. Iar confuzia e bună, însă e bună când e intenționată, nu din greșeală. Aș zice așa: "Când Josh/Luna avea 7 ani, părinții lor au încetat să mai trăiască, din cauza unei explozii suferită la locul de muncă." Parcă sună altfel, nu?

     "Cu cât creșteau mai mari, cu atât începeau să apară problemele și certurile până au decis să o ia pe drumuri diferite, destrămând orice legătură dintre ei." Aici nu am prea multe de zis, însă tot aș schimba un pic ordine în: "Cu cât creșteau, cu atât problemele și certurile începeau să apară. În final, au decis să o ia pe drumuri diferite, destrămând orice legătură dintre ei."

     La al doilea paragraf, am doar o mică reclamație. "asta nu înseamnă că lucrurile negative nu au dispărut", al doilea nu este în plus, din moment ce te-ai referit că problemele încă sunt prezente, dacă pui acel nu, zici total altceva.

     Detaliile de la final, puse între semnele exclamării, aș zice să le ștergi. Partea cu poveste terminată, apare la carte, o poți pune atunci când ai finalizat-o și oamenii vor știi dacă e sau nu, greșelile de exprimare le poți remedia, iar faptul că editezi coperta frecvent, nu este nici asta o problemă.

» Coperta «

     Nu este prea reușită, recunosc. Fontul de la titlu e curbat și închis, mai precis negru, iar fundalul are aceeași culoare și este absorbit de el. Văd că ai dat la font și cu umbră, sau cel puțin ai încercat. Titlul este cel mai important de pe o copertă, poți pune până și o imagine cu o simplă culoare dacă fontul este atractiv și o acoperă. Trebuia să fie mai mare, alt font, altă culoare, și mai ales, nu curbat.

     Imaginea n-o prea înțeleg, adică nu-i văd legătura cu cartea. Punctul observator e fereastra, aș zice, nu fata. Lumina de acolo, sare în ochi prima dată, fata este – la fel ca titlul – mâncată de întuneric. Singura culoare care apare este albastru, noculorile fiind negru și alb. M-aș focaliza mai mult pe culori vesele și aprinse, pe o imagine mai deschisă, până la urmă, titlul se referă la schimbare, la ceva în bine, o imagine întunecată nu reprezintă binele. Aș fi ales o femeie, poate și un băiat care să fie Josh, să li se vadă fața, și să fie frumos în prim plan. Orfelinatul în spate ca fundal, sau vila lor. Aș împărți coperta în două, parte veselă și parte tristă, trecut și prezent. Asta e doar o idee, sunt mii de moduri în care poți realiza o copertă la cartea ta.

» Conținutul «

     Încep prin a mă lega de greșeli, fiindcă ai multe. Nu există alineate, minim 5 spații libere înainte de fragmente, este un lucru esențial pentru un aspect frumos. Legat de fragmente, între ele se lasă un spațiu liber. Nu ai diacritice, lipsesc total și nu este greu să le pui. Lipsesc multe virgule. Virgulele se adaugă înaintea conjuncțiilor (se adaugă în mai multe momente, însă la partea asta am văzut că ai o problemă), conjuncții care sunt simple: dar, iar, însă; și compuse: fiindcă, pentru că, ca să. Alt lucru, am văzut că folosești punctele de suspensie, foarte bine, ai grijă să nu abuzezi de ele, însă, și la acestea, e o regulă. Sunt trei puncte de suspensie, după care se lasă spațiu, și apoi se adaugă alte cuvinte. (ex: Era o zi frumoasă de primăvară, dar... parcă uitasem ceva.). Ai și greșeli gramaticale: fie care (fiecare); aseza-se (așezase); v-a vi bine (va fi bine); gesesti (greșești); in potriva (împotriva); etc.

     În capitolul doi, nu îngroșa cuvintele din scrisoare, iar în capitolul trei, nu folosi majuscule ca să indici că țipi. Pur și simplu, scrii normal, și la final poți zice "țipasem eu speriată". În capitolul cinci, ai repetat cuvântul "căruță" de prea multe ori și a fost destul de deranjant. În capitolul "revederea", nu pot înțelege ce s-a întâmplat la final "he he", "ha ha", e amuzant, însă nu e potrivit pentru o carte. Capitolul "discuțiile" a fost destul de ciudat, Luna era uimită de bogăție, iar Vannesa părea o răsfățată. Mi s-a părut puțin exagerată faza cu cadourile. Apoi, tort cu 10 etaje? Înțeleg că au ditamai averea și că va fi o petrece mare, însă până și la o nuntă cu 500 de invitați un tort cu 4 etaje ajunge.

     Aș mai vrea să zic ceva, căsuța Lunei și vila lui Josh sunt la aproape 3 ore distanță, însă porumbelul în mai puțin de 3 minute ducea și aducea scrisorile. Da, e o carte, însă nu te abate de la realitate.

     În capitolul "timpul trecea", acțiunea se petrece peste 9 ani și spui că Vannesa are 18, însă ea a avut 10 la început, deci trebuia să aibă 19. În capitolul "jaful", ea zice că e nouă și nu știe locurile, însă trecuseră 9 ani până la urmă, în 9 ani înveți totul de la cap la coadă. Iar omul ăla pe care-l întrebase, locuia tot în vilă, unde a stat ea atâta timp, dar cei doi nu știau de existența celuilalt.

» Concluzie și sfaturi «

     Cartea este bună, ideea la fel, pot spune că e una chiar originală, însă ai multe lucruri care trebuie editate sau schimbate. Diacritice, greșelile gramaticale, greșelile de exprimare, acțiunile ireale, coperta, descrierea, așezarea în pagină. Sunt lucruri care, deși sunt multe, se pot remedia ușor și merită, pentru că ai o carte interesantă.

» Plata «

     Follow grupului, contului meu personal și voturi la "Jumătățile" și "Tour Eiffel en mots". Te-am pupat și mult succes. ❤️