Titlu: Lola și penele păunului
Autor: --rozi
Critic: renatanicoleta

Titlu:

     Încântător. Original. Promițător. Nu am mai întâlnit până acum acest gen de titlu și sunt mai mult decât sigură că în spatele lui se ascunde o poveste incitantă și cu foarte mult potențial. Nu aș schimba absolut nimic, este foarte bine atât vizual, cât și auditiv. Muzicalitatea cuvintelor e atât de... exact ce trebuie. Nu știu și nici nu am idee ce reprezintă "penele păunului" și nu prea îmi vine sa cred că ar exista ceva element fantasy prin carte, deci voi merge pe partea metaforică și voi zice că e un fel de a spune, cât să oferi o lumină colorată titlului. Îmi place!

Copertă:

     E simplă, lucrată binișor. Nu știu ce să-ți zic de cum sunt decupate personajele, căci nu e o trecere prea subtilă între siluetele lor și fundal, iar asta o face să nu fie prea realistică. Lipsește acea notă de profesionalism, dar nu e un minus neapărat, pentru că arată per total la prima vedere, asta dacă nu analizezi în detaliu. Faptul că băiatul e întors cu spatele îi aduce un oarecare vibe de băiat rău, cuceritor și chiar misterios. Apoi vine acel pistol, nu foarte bine așezat pe umărul lui, care îmi amintește de cât de puternice sunt femeile. Părul tipului e interesant și arată bine combinat cu haina de culoare închisă. Nu apreciez acel citat introdus cu o mărime cam mică, abia dacă se observă ce scrie. Nici fontul titlului nu avantajează prea mult imaginea în sine, e drăguț, dar doar atât. Recapitulând, editul e bun, nu perfect, însă la celelalte elemente mai e de lucrat.

Descriere:

     Descrierea e minunată și nu exagerez absolut deloc. Sfârșitul are o mică problemă, în schimb, îmi pare că ai tăiat prea brusc ideea. În locul tău aș mai adăuga ceva ultimei fraze, cât să dea puțin de gândit, nu doar o simplă afirmație cum că femeile sunt fatale. Cam atât aici, căci îmi place super mult ce a ieșit. <3

Conținut:

     Voi începe prin a menționa că ador descrierile tale mai mult decât potrivite pentru genul lucrării, ce au o lungime perfectă. Primul capitol ar putea, la fel de bine, să fie prezentat pe post de prolog, căci declanșează, mai mult sau mai puțin, acțiunea. Nu prea îmi dau seama care e faza cu toată acea zarvă, asta pentru că te-ai axat prea mult pe descrieri și ai ocolit cumva subiectul propriu zis. Sper că înțelegi unde bat și ce doresc să transmit prin argumentele mele, în mintea mea chiar au sens. Apreciez caracterizarea orașului și cum l-ai adus în poveste, chiar sunt de părere că e o modalitate bună de a da startul unei cărți ce se vrea a fi reușita.

     Secvența cu luminile stinse și acele sunete de armă e oarecum grăbită și nu foarte bine descrisă, aș fi preferat să detaliezi mai mult acolo, căci aveai ce: sentimentele care îi încercau pe elevi, tensiunea resimțită, etc. În schimb, ai ales să arăți doar acțiunile lor, lucru cu care nu sunt tocmai de acord. Observ că există și ceva clișeu pe aici, nesemnificativ totuși, și anume acel tocilar care pare desprins din specificele cărți și filme cu adolescenți: prostănac și caraghios. Nu spun că e greșit, dar nici foarte bine procedat. Nici profesorul Hallway nu scapă prea ușor, având în vedere că i-au căzut ochelarii de mai bine de cinci ori și că i-a așezat înapoi strâmbi, iar haina a îmbrăcat-o invers. E exagerat, nu crezi? În orice caz, s-ar putea să fie doar părerea mea, deci rămâne la alegerea ta dacă modifici sau nu aceste detalii. Ai încheiat brusc capitolul și, într-un fel, simt că lipsește ceva. Nu poți să asemeni ce stare ai când iei contact cu persoane pe care nu la placi cu cea care te încearcă atunci când ești în preajma unor oameni fără viață, e pur și simplu inuman. Te sfătuiesc să refaci pasajul.

     Totodată, reacția tipului de la final, mai exact acea frază legată de vineri 13, ironizează oarecum tot ce s-a întâmplat înainte, căci ne-ai vorbit despre împușcături și decese, ca mai apoi să aduci o paranoie fără sens, ca mod de finalizare și, cred eu, încercare de a alimenta suspansul. Din nou, sper că înțelegi ce vreau să zic, altfel nu știu cum să explic.

     Ai continuat cu capitolul doi și țin să pun punctul pe cât de mult îmi place Harry Smith și cât de bine se identifică în lucrare. Pare desprins din viața reală, îmi place. Lola, anume protagonista, e drăguță și ea, dar prefer să nu mă pronunț momentan, mai ales că sunt doar câteva capitole din care nu am apucat să iau prea mult. Mi se pare drăguț cum ai prezentat întâlnirea dintre cei doi, aducând un factor de legătură – acel hărțuitor. Nu îmi amintesc să fi întâlnit asta în alt loc, poate doar în filme, deci te felicit pentru alegere. Lola a fost cam acidă cu el fără motiv, iar asta îmi activează neplăcerea. Puteai s-o faci mai permisivă, măcar de bun simț. E interesantă chestia cu telefoanele și cu acele bip-uri, totuși. Îmi place!

     Capitolul trei e diferit de celelalte și se simte asta încă din primele fragmente. Acțiunea e cu mult mai complexă și, cumva, personajele mai pronunțate, ceea ce e normal, ținând cont că lucrurile avansează. Alex îmi inspiră o stare atât de bună încât devine, ușor, personajul meu favorit. O să fiu sinceră cu tine, protagonista nu se ridică la așteptările mele și îmi e chiar și antipatică, dacă mă gândesc mai bine. Nu mă așteptam ca Alex să aibă o atracție de genul ăsta pentru prietena lui cea mai bună (poate e dragoste, deși nu sunt sigură), însă a fost surprinzător și plăcut. Lola nu pare să îi împărtășească sensimentele sau să îl privească altfel decât o face deja, sper să mă înșel, totuși. Mi-am dat seama că el o va prinde atunci când s-a dezechilibrat, formându-se astfel acea legătură între ei, deci nu ai țintit tocmai bine acolo.

     Amicul lui Alex cred că va avea un rol important în viața Lolei, de ce nu principal, într-un triunghi amoros, luptând pentru inima ei. E opusul lui Alex, lucru care îmi întărește bănuielile, căci extremitățiile sunt esențiale într-o povestire. Nu neg că aș aprecia dacă ar exista o apropiere între ei. Capitolul patru a fost greu de descifrat, nu l-am înțeles mai deloc și asta nu e bine. Am impresia că oferi prea mult mister și te concentrezi un pic cam mult pe descrieri și pe tot, încât ratezi importantul. Cumva ești pe lângă și te pierzi în rânduri. Deși la început m-au fermecat fragmentele acelea kilometrice, acum sunt de părere că obosesc cititorul. Ar fi potrivit să le rezumi la ceva mai clar sau să le separi.

     Personajele tale nu sunt foarte bine construite, în sensul că acționează, de cele mai multe ori, robotic și exact așa cum m-aș aștepta eu. Ai un stil de scriere complex și dispui de o masă bogată de cunoștințe și expresii, ceea ce înseamnă că nu ar strica să te afunzi un pic în ele și să lași drum liber imaginației, fără să stagnezi la a prezenta locurile și vremea. Înțeleg unde vrei să te îndrepți cu această lucrare, dar nu mă prind de ce te lungești atât de mult capitolele. Un capitol normal ar trebui să aibă 50-60% narațiune și descrieri, iar restul dialog, asta dacă vrei să fie echilibrat, să dea bine și să nu devină stresant, în cazul tău e doar 15-20% conversație între personaje.

     Țin să te felicit că ai împărțit întreaga lucrare pe mai multe părți (în care dezvolți diferite subiecte, ținând cont de fiecare secțiune), e practic și am văzut că mulți scriitori recurg la genul ăsta de redactare. Așezarea în pagină lasă de dorit, ca să o spun pe șleau. Ai, într-adevăr, alineate, însă ai fragmente distincte exagerat ca lungime (peste dublu, uneori). Încă ceva: îmi plac graficele! Am observat greșeli de punctuație, dar nu foarte multe, și una sau două gramaticale, probabil din neatenție. E în regulă, se editeaza lejer la editare.

Concluzie:

     E o lucrare cu foarte mult potențial care chiar merită citită, însă nu ar strica puțin mai multă atenție asupra dialogului, personajelor, interacțiunilor directe și indirecte și sentimentelor. Cum am menționat și mai sus, îmi place mult de Alex, mai puțin de Lola, iar Max îmi e indiferent. Am uitat să precizez de acea prietenă a Lolei, însă, momentan, a fost un personaj episodic. Te sfătuiesc să delimitezi fragmentele prea lungi, nu doar pentru că obosesc vederea, dar și fiindcă strică aspectul "curat". Îmi place ce ai făcut până acum și chiar cred că ai putea să publici munca ta cândva, ești talentată!

Notă:

     Nu prea știu ce notă să îți dau, căci lucrarea prezintă lucruri care m-au fascinat, dar și lucruri care lasă de dorit. Ai merita un 9, dar, având în vedere că sunt și unele aspecte neînțelese, voi recurge la 8,80. Scrii foarte frumos, deci ar fi păcat să nu editezi unele pasaje! Făcând o paranteză, te-aș ruga să-mi scuzi întârzierea ce vine la pachet cu lipsa de profesionalism, însă am avut ceva piedici. Voi încerca să mă revanșez prin alte metode. Îmi cer scuze încă o dată. Mult succes pe mai departe și spor la scris!