Autor: Xandrak2

Critic: Misha_Kilig

       Bună, sper că ești bine și că toți cei care citesc asta sunt, de altfel. Dacă ați primit notificare de capitol nou, da, da, tot eu postez după unu noaptea, nu aruncați cu roșii în mine. Trecând peste acest lucru, ți-am terminat critica și sper din tot sufletul să te ajute ce am zis în ea!

Titlul

       Sonoritatea este plăcută, la fel și atractivitatea de altfel. Este un titlu lin, ușor de pronunțat și are o lungime medie. Nu este greu de reținut, iar asta îți aduce puncte în plus.

       În schimb, originalitatea e pe lângă. Ideea de "înger căzut" este foarte întâlnită, iar Infernul de asemenea. Nu a fost atât de greu de ales, bănuiesc, iar faptul că se potrivește cu multe alte titluri îl face ușor confuz.

       Mă duce cu gândul, în special, la dezastru. Până la urmă, dezastrul aduce totul odată cu el: pericolul, incapabilitatea de a scăpa, frica etc. Din el îmi dau seama că e o carte fantesy și m-ai nimerit la perfect, fiindcă le ador.

       Nu am prea multe de zis în legătură cu el, dar ți-aș sugera să-l schimbi în ceva mai original, care să iasă în evidență și care nu poate fi asemănat cu un altul.

Coperta

       Nu este realizată de tine, însă tot o să zic ce mă deranjează sau ce-mi place. Poate te vor ajuta detaliile dacă vei pune într-un viitor altă comandă.

       Încep cu fundalul care e negru și sunt două poze așezate, una cu un cuplu jos și alta cu un băiat sus (sau o fată, sincer n-am putut să-mi dau seama, dar probabil e prima variantă). Nu mi se par prea potrivite, fiindcă, deși înțeleg că se va îndrăgosti, mai bine ar fi fost să apară doar el, îmbrăcat la costum și să aibă o poză în spate cu facultatea spre exemplu, o pădure, sau orice altceva ce poate să strige haos.

       Detaliile de jos, și anume flăcările, nu se potrivesc, pentru că tot fundalul este negru și nu se pot îmbina. Îi oferă un aspect cam forțat.

       Acum, legat de fonturi, îmi plac într-o oarecare măsură, dar nu mă încântă. Ar fi mers ceva mai subțire și mai ondulat puțin. 

       În schimb, apreciez paleta de nuanțe folosite cu referire la foc, întuneric și lumina. Bună alegere!

Descrierea

       Încep cu primul lucru care se vede când te uiți în mare și anume așezarea în pagină. Ea trebuie să dispună atât de alineate, cât și de spații între paragrafe. La prima nu ai nicio problemă, dar la a doua îți lipsesc. Se pot pun foarte ușor și oferă un aspect mai plăcut.

       Îmi place referirea pe care o faci la lectură, însă ai scris foarte puțin. Exceptând citatul (care se ia, de obicei, ca un punct în plus adus descrierii), lungimea este foarte scurtă și nu prea dai multe detalii, încât să ne putem face o părere mai amplă despre ce urmează să găsim în carte.

       Ai avut o mică greșeală de punctuație, pe care o să ți-o arăt mai jos.

       "într-un final" vine, în această situație, ca o explicație suplimentară, deci necesită folosirea unor virgule înainte și după ea. Ca să-ți dai seama mai ușor, poți observa că ideea se poate formula și fără acea parte "ajungând să o caute". Acest lucru îți arată clar că partea aia este suplimentară.

       În final, singurul lucru pe care l-am mai observat este că ai început de curând cartea, deci îți urez mult succes!

Conținutul

       La început e un capitol cu titlul cărții ce are o poezie și o mică descriere. Ți-aș sugera să-l denumești "prefață", mult mai simplu și ordonat, însă poți lăsa și așa.

     Totodată, am găsit o repetiție supărătore, cel puțin pentru mine.

       Poți schimba "lumea fanteziior" cu "universul", așa eviți o mică repetiție.

       Aici nu prea mai am ce spune, în afara faptului că te felicit pentru alegerea poeziei, deci hai să trecem peste.

       Nu era necesar să mai scrii la început "prolog", "capitolul 1" și "capitolul 2", dar e alegerea ta. Tot legat de începutul capitolelor, la primul ai pus un titlu (cel puțin eu așa am considerat că e), iar la al doilea nu. Orice ar fi fost, era mai bine să fie identic pentru toate capitolele. Adică dacă la primul ai pus un titlu, la al doilea tot un titlu, ele fiind diferite, desigur.

       Ideea mi se pare cât mai originală și spun cu mâna pe inimă că n-am mai văzut ceva asemănător. Infernul psihic (care mie, sincer, mi s-ar părea un titlu bun, doar zic... ), aș putea spune, de care dă dovadă Luca mă încântă teribil. De altfel și obsesia lui pentru Beatrice. Îmi place cum abordezi subiectul și cum îl transformi efectiv și-l faci să prindă aripi.

       Totuși, ai câteva greșeli, unele din neatenție, altele probabil din neștiință, pe care ți le voi menționa mai jos.

       Voi începe cu greșelile gramaticale (sau de tastare), care sunt destul de multe, dar ți le voi arăta pe toate ca să poți să editezi.

(intrare)

(stau)

(peisajul)

(crescută)

(leacurile)

(asupra)

(feței)

(mii)

       Aici ai greșit pe "niciodată", însă voiam, totodată, să-ți spun despre acel "parcă". El se dă singur ca exemplu că era o persoană foarte punctuală și serioasă în facultate, dar adăugând acel cuvânt, îl faci să nu fie atât de sigur pe ce zice și să aibă dubii. Cel mai bine ar fi să-l elimini.

        În secvența asta ți-am găsit o greșeală de exprimare. Literatura universală este utilizată pentru a face referire la totalitatea literaturii naționale a lumii, din moment ce tu îi adaugi o anumită limbă după, îi contrazici sensul. Ori e doar literatură universală, ori e literatură italiană. Nu poate să fie ambele.

       De asemenea, am descoperit și câteva greșeli de punctuație și anume virgule care lipseau și virgule care erau puse greșit.

       Virgula niciodată nu se pune între subiect și predicat.

       Înainte de "și" nu se pune virgulă, doar dacă a fost precedată de o explicație suplimentară în cazul căreia virgula îi aparținea înainte.

       Același lucru l-am găsit și aici.

       Că tot am zis mai sus de explicații suplimentare, "de cele mai multe ori" este una și necesită virgulă atât înainte, cât și după.

       La fel și aici, înainte de "de fapt" se pune virgulă.

       Acum, lăsând greșelile la o parte, ai o carte bună, chiar foarte bună. Modul în care descrii este captivant și te apreciez mult pentru asta. Deși ai capitole destul de lungi, nu m-am plictisit deloc și chiar am fost una cu acțiunea. Ai un mod lejer de relatare, deloc forțat, și plăcut.

       Dialogurile, deși n-au fost foarte multe până acum, m-au stârnit la mai mult. Le structurezi bine, ghidându-te perfect după caracteristicile personajelor. Aștept continuarea și sper să vină cu mai mult dialog.

       Că tot am precizat de personaje, apreciez că ai început cu puține și că le-ai îmbinat armonios. Nu ai dat prea multe detalii de început, iar asta e bine, pentru că nu confuzi cititorul din prima.

       Acțiunile le narezi cu un curs lin, fără oprire, aproape automat aș putea spune. Simt cum ai scrisul în sânge și mă bucur că ți-am descoperit cartea.

       Îmi transmiți o sumedenie emoții. La început apare curioazitatea, care apare când nu știu prea multe despre Luca, în afară de obsesia lui bolnavă și genială în legătură cu Beatrice. Totodată, apare confuzia legată de Infernul lui, m-a indus în eroare și asta mi-a plăcut la nebunie. Și, pe lângă astea două, mi-ai furat multe: zâmbete mici, oftaturi, râsete.

Concluzie

       Apreciez ideea, modul original în care ai prezentat-o și felul armonios în care ai scris-o. Deși ai câteva greșeli, care se pot modifica ușor la o editare, nu-ți țin cartea pe loc. Trebuie doar să le modifici și să faci câteva schimbări la aspect (copertă, titlu) și va fi perfect. E minunat ce ai scris acolo și, cum am mai zis, aștept capitole noi. Îți urez mult succes încontinuare. Te pup! ❤️

Plata

       Follow permanent grupului și mie, plus voturi și o părere de minim șapte rânduri la cartea mea "Jumătățile".