Critic: renatanicoleta
Autor: Signifies00229

Titlu:

     O să fiu foarte sinceră cu tine și o să încep prin a-ți spune că titlul m-a vrăjit încă de prima dată când l-am întâlnit, având în vedere că deja îți cunosc lucrarea. Nu încerc să vând pâine caldă, ci doar îți împărtășesc realitatea mea. Termenul "fragilitate" nu doar că reprezintă delicatețe și gincășie, dar le și transmite și, cumva, odată lecturat împreună cu celălalt, "instinctuală" (la fel, minunat) produce un impact puternic asupra psihicului. Sunt sigură că nu e doar cazul meu. Gruparea cuvintelor în forma în care ai făcut-o îmi induc ideea de teama de a iubi sau teama de eșec în dragoste, iar imaginea pe care mi-o formez în urma lecturării este cea a unui fluturaș colorat și obosit cu aripile frânte, dar care zboară în continuare, optimist. Da, îmi place mult titlul!

Copertă:

     (Aici am apucat să îți critic fosta copertă, mai jos ai câte ceva și despre cea nouă.)

     Nu am observat coperta înainte să menționez fluturașul, pe cuvânt! Se pare că această imagine amplă asupra lucrării nu-mi aparține doar mie, ținând cont că pe coperta ta zăresc câțiva fluturi mici și inofensivi. Bine lucrat!

     Pe plan artistic, e o problemă. Îmi place ce ai ales să prezinți pe copertă, iar aici mă refer la chipul fetei acoperit de acel buchet de flori foarte frumoase. Culorile mă fac și ele să mă gândesc la fragilitate, totodată, sunt șterge și au un aer de puritate. Perfect alese.

     Acum problema apare la titlu, care îmi pare așezat prea sus și nu prea se pune accent pe el, lucru care mă nemulțumește, Iar apoi acele adaosuri, dacă le pot numi așa, de sub text. Sunt puse de umplutură și chiar nu le văd rostul, având în vedere că vrei să transmiți un mesaj prin flori și fată. Îți recomand să renunți la ele. Numele autorului e prost situat, aproape în mijloc, strică echilibrul. L-aș vedea în partea de jos, unde sunt mâinile fetei. Non culoarea aleasă pentru text e potrivită, nu mă deranjează că ai ales negru, mai ales că celelalte sunt deschise. Fontul de la autor nu mă dă pe spate, în schimb, cel de la titlu are farmecul lui. Per total, nu e cea mai bună copertă, dar spiritual e minunată. Sunt grafician de cam un an, deci nu știu cât de relevantă e opinia mea.

     Acum, legat de coperta nouă, căci abia acum am observat că ai schimbat-o, nu îmi place. E total pe lângă conținut, pentru că deja am citit câte ceva, și pe lângă titlu. Fragilitate în raport cu planete și culori sumbre? În niciun caz. Nici calitatea graficului nu e cea mai bună, în sensul că se vede clar că nu a fost realizată de un grafician profesionist, sau în Photoshop, așa cum se cere, potrivit calității aplicației și posibilitatea deloc limitată la o multitudine de efecte și alte lucruri.

     Lăsănd asta de o parte, înțeleg de ce ai despărțit titlul, chiar și eu fac asta de foarte multe ori prin graficele mele, pentru estetică, însă în cazul tău nu era nevoie de așa ceva. Ai două cuvinte cam de aceeași mărime, care ar fi dat foarte bine suprapuse și întregi. În fine, s-ar putea să fie doar o preferință. Nici claritatea nu e în cea mai bună formă a ei, iar coperta per total e foarte, dar foarte întunecată. Pe scurt, nu îmi place. Cea anterioară era mai potrivită, deși nu perfectă.

Descriere:

    (Din nou, cred că am apucat să comentez descrierea veche, având în vedere că ce am scris eu mai jos se cam bate cap în cap cu ce ai tu momentan acolo, deci o să critic și noua descriere, ca să mă asigur. Dacă te întrebi cum de am zis cred la început, e pentru că sunt extrem de uitucă și bineînțeles că am uitat ce am citit înainte. În apărarea mea, a fost acum ceva timp :)))

     Ai abordat o problematică des întâlnită în zilele noastre în rândul adolescenților și anume conflictul cu tine însuți. Interesant mod de a-ți introduce lectura și curajos, totodată. Poezia e frumoasă și mi se pare numai bună în descriere, deci nu am ce să comentez aici. Ai toate felicitările mele!

     Deci, revin la noua descriere și îmi pare tare rău că e o harababură totală în critica asta, iar prin asta mă refer la părerile duble legate de copertă și descriere, însă nu prea îmi vine să șterg tot ce scrisesem deja și să înlocuiesc, așa că las tot aici. Sper că înțelegi! Bun, îmi place și noua descriere, deși am impresia, dacă îmi amintesc bine, că cea veche era puțintel mai pe suflet așa. Îmi dau seama că ai adăugat câteva versuri albe despre dragoste, și e o alegere tot bună, ținând cont că fragilitatea instinctuală poate fi declanșată de o multitudine de lucruri, atâta timp cât toate se rezumă la sentimente. Bine lucrat!

     Trebuie să menționez că îmi plac jocurile de cuvinte, cum ar fi "stelele capului". Ce nu mă dă pe spate e repetiția cuvântului "spate", deși e articulat în primul context. VAI, VAI, VAI! Acum realizez că de fapt nu e o poezioară scurtă despre dragoste, ci despre o singură persoană, care se teme a se privi în oglindă, dar totuși îi place starea de neliniște pe care o adoptă văzându-și chipul. Dacă am dreptate, atunci treaba se schimbă complet, pentru că da, chiar m-ai dat gata cu asta! Îmi place la nebunie ideea și merge mănușă cu titlul! Vaiii, superb! Bravo! Mă bucur că am citit versurile din nou ca să înțeleg mai bine și mă bucur, totodată, că măsura lor e imperfectă, exact ca ființa umană și exact cu sentimentele. Ai toate felicitările mele pentru idee!

     Ah, iar acel mic citat de la început, care nu prea e citat, ci mai mult un subtitlu sau ceva, dar tot o să-l numesc citat, e ales bine, privind coperta, dar e ales cu scopul de a face legătura între copertă și conținut, lucru care nu mă face fericită. De ce? Pentru că toată treaba e cam trasă de păr. S-ar putea să aberez, deci ai putea să sari peste acest paragraf, dacă dorești. :)))

     Acum, să înceapă treaba grea!

Conținut:

    (Am văzut coperta mai bine și am sesizat că textul nu e centrat, ci e îndreptat mai mult spre partea stângă, ceea ce e în totalitate greșit. – din nou, aici vorbeam despre coperta anterioară)

     Țin să afirm că dedicația de la începutul volumui e cât se poate de frumoasă. Fiecare cuvânt e minunat și m-a făcut să mă simt bine lecturând. Mi-a oferit o stare interioară numai bună și de liniște, deși dedicația reprezintă orice numai pace nu. Frumos lucrat și frumos scris! Doar ce mi-am dat seama că și proza poate să fie poezie.

     Prima poezie e greu de înțeles și asta mai ales dacă nu le ai cu poezia și nu îți pierzi mai deloc vremea cu versurile, ori scriind, ori citind. Ai început cu eul poetic și ai terminat cu dovada a ceva destul de neclar pentru mine, căci nu îmi dau seama dacă poezia i se adresează cuiva, sau ți se adresează doar ție. Și partea cea mai bună e că sunt de părere că poate fi adresată oricui, că fiecare dintre noi o poate interpreta oricum și sub absolut orice formă vrea, pentru că în artă nu există reguli și în niciun caz structură. Aleg să cred că e pentru tine, totuși, pentru celălalt tu.

     Îmi place mult cum ai legat ideile, cumva ca o introducere, ca mai apoi să te afunzi în cea de-a doua poezie. Apreciez că titlurile, deși sunt pe aceeași temă, nu au neapărat legătură cu versurile, așa cum se întâmplă în mod normal, și chiar țin să te laud pentru asta. Cum am spus, îmi place cum ai făcut trecerea asta ușoară, probabil neplănuită, dintre cele două poezii.

     Ca să îți și mărturisesc de ce, ai încheiat-o pe prima cu o oarecare tentativă de întrebare adresată cuiva, care mai mult decât sigur nu a fost rostită (mi-am dat seama între timp că nu era pentru tine, așa cum am precizat undeva mai sus), prezentând mai apoi acel băiat frumos, așa cum l-ai numit, sub forma unei declarații care îmi stârnește foarte tare interesul. Ai vorbit despre cât de frumos este, despre stângăcia lui, despre păr, ochi și despre simțuri, ca mai apoi, din contopirea lor evidentă, să reiasă influența lui totală asupra ta. Îmi place la nebunie sfârșitul și sunt foarte mulțumită de abordarea curajoasă a rotirii pământului în raport cu dragostea și admirația ta pentru acest băiat. Minunat!

     Pot să spun că poemul cu numărul trei e unul dintre cele mai bune pe care le-am citit în viața mea? Ei bine, deja am făcut-o și nu am de gând să îmi retrag cuvintele. Eu te-am mai citit și în trecut, ți-am mai uitat din poezii, însă pe aceasta nu am cum să nu mi-o amintesc și țin tare bine minte că m-a atins destul atunci și s-a întâmplat și acum. Cred că la aceeași profunzime. Sunt mulțumită de modul în care compui și de schimbarea perspectivei. Procedez la fel, deci pot să spun că aici m-ai nimerit. Cred că e chiar în regulă, de fapt recomandabil, să mai schimbăm perspectivele din când în când și să ieșim puțin din rutină. În fond și la urma urmei, un bărbat simte la fel de mult ca o femeie, chiar dacă diferit și cu alte concepții, deci de ce să nu încercăm să prezentăm gândurile din ambele tabere? Ai reușit foarte bine să te transferi în pielea bărbatului și să exprimi emoțiile care îl încearcă. Ți-a ieșit minunat! Ultima strofă e aur pur, iar simplul fapt că ai combinat masculinitatea lui cu termenul de fragilitate mă aduce pe culmile aprecierii. Bravo!

     Ah, apropo! Dacă te întrebi de ce nu ți-am oferit nicio steluță la vreun capitol, e pentru că deja ți-am oferit acum ceva timp, când am trecut pe la tine. :))) Revenindddd!!!

     De ce toate poeziile tale se termină atât de frumos și mă fac să-mi țin respirația? Trebuie să mărturisesc că "viu-mort" e un montagne russe de emoții și sentimente. A trebuit să recitesc și tot nu am înțeles exact care e mesajul poeziei și îmi place mult asta. Îmi place că lași loc de gândire și că determini cititorul (cel puțin pe mine) să încerce să deslușească versurile, care deși sunt albe sunt perfecte. Nu mă pot decide foarte bine care sunt poemele mele favorite dintre cele scrise de tine, pentru că toate au ceva al lor și ceva care îmi lasă un gol în stomac. E fix ce trebuie. Sunt interesante acele intervenții ale tale dintre paranteze, fac toată treaba mai profundă decât e, dacă e posibil. :))))) De asemenea, "nonă" e o poezie foarte reușită!

     Restul poeziilor sunt la fel de bune ca primele. M-am axat pe cele trei pentru că, deseori, primele capitole sunt cele care marchează oprirea sau continuarea lecturii. În general, dacă acelea sunt bune, cele care urmează nu au cum să dezamăgească, iar cazul tău nu a fost absolut deloc o excepție de la regulă. Poeziile tale nu m-au dezamăgit, ba chiar m-au fascinat și au atins exact ce era indicat să atingă. Nu am cuvinte pentru a spune mai mult de atât și nici nu cred că e nevoie. Am observat și versurile din descriere în ultima poezie și, ca să revin un pic și aici, sunt excepționale.

     Țin să spun că apreciez mult toate acele imagini pe care le atașezi poeziilor, chiar își fac treaba și o fac foarte bine. Nu am întâlnit greșeli, poate doar una sau două de tastare. În schimb, gramatica e excepțională. Am văzut că nu prea pui accent pe punctuație și nu știu ce să spun legat de asta, pentru că nu sunt fanul numărul unu al evitării acesteia. Înțeleg adoptarea stilului fără majuscule, dar de aici până la lipsa virgulelor e cale lungă, iar alocuri chiar am simțit nevoia, fiindcă s-a întâmplat ca lectura să se îngreuneze. Îți sugerez să adaugi virgule măcar, și nu pentru că am ceva cu rebeliunea artistică, ci fiindcă mi-a fost greuț să citesc unele secvențe. Nu spun că nu ai virgule deloc, dar ideea e că trebuie să ai mereu, nu din când în când. Apropo, deși nu are nicio legătură, și "totul pentru mine" e o poezie tare frumoasă. 

     Referitor la așezare în pagină, emoții transmise, figuri de stil (cu sutele), imagini artistice, etc., n-am nimic de zis, pentru că stai nu bine, ci extraordinar de bine! Măsura versurilor variază destul de tare, iar a strofelor la fel și rima e albă. Toate aceste elemente se îmbină frumos cu amalganul de trăiri și sentimente amestecate ale unei ființe umane și, bineînțeles, imperfecțiunea trupului și a personalității. Cum altfel puteai să transpui toate aceste defecte normale ale omului, dacă nu așa? Vocabularul tău este, fără dar sau poate, bogat. Și cu asta am zis tot.

Concluzie:

     Ai o lucrare cu foarte, foarte, foarte mult potențial și chiar mi-ar plăcea mult să ajungă publicată într-o zi, deși am impresia că vrei să o păstrezi pentru tine și că nu scrii pentru a publica, ci pentru o vindecare emoțională. Pentru tine. Dacă greșesc sau mă bag acolo unde nu îmi fierbe oala, îmi pare tare rău, dar chiar asta e ceea ce simt față de tine și față de cartea ta. Într-adevăr, ai creat o operă în adevăratul sens al cuvântului. Aș putea să te pun la fel de sus ca Nichita Stănescu, pe care îl apreciez din inimă, dar cumva poeziile tale sunt la un alt nivel. Deși poate nu toți cred asta, sunt de părere că Nichita mai abera pe aici pe colo. Tu, deși ai făcut câteva precizări și comparații neîntâlnite de mine în poeziile tale, ai reușit să o faci într-o manieră diferită și oarecum reală. Ai transformat metaforele în realități și asta e minunat! Nu te sfătuiesc să schimbi nimic la nivel de poezii, dar ar cam fi nevoie, după părerea mea, să faci ceva cu coperta. E ok, nu zic nu, și nici nu vreau să fac graficianul să se simtă prost în vreun fel, dar nu e creată într-un program bun, și chiar e păcat, având în vedere ce se află în spatele ei.

Notă:

     Nu știu cum ai reușit să îți oferi nota 7, dar sub nicio formă nu ești acolo. :)) După mine, meriți cu vârf și îndesat un 10, excluzând coperta care ar scădea un pic din notă. :)) Cam atât aici! Îmi cer mii de scuze că a durat atât să primești critica, știu că sunt o persoană neserioasă și nu am nicio scuză, dar pur și simplu nu a venit inspirația. :/ Încă o dată, ai o carte minunată! Mi-a făcut plăcere să citesc. Sper că te-am ajutat puțin, deși nu prea am avut cu ce. Ai o lucrare prea bună pentru a fi criticată, poate de asta nici nu am reușit să scot câteva cuvinte despre ea până acum. Îmi pare rău dacă am exagerat în vreun fel sau dacă nu am înțeles anumite lucruri și am aberat!!! În apărarea mea, versurile nu prea merg a fi criticate. Bun, am terminat aici. Spor la scris și mult succes pe mai departe! Să ne citim cu bine!

     Și fără plată, pentru că am întârziat prea mult!