Titlu: Ever since London

Autor: Ballerina78

Critic: renatanicoleta

TITLU:

     Nu am o problemă în sine cu titlul, însă mă deranjează faptul că este în engleză. Acțiunea prezentată în carte este în limba română, așadar nu văd de ce ai scrie titlul astfel. Înțeleg că totul se petrece în Anglia, însă acest lucru nu e un factor destul de înstărit care să te influențeze să pui titlul într-o limbă străină.

     Lăsând asta de-o parte, nu mi se pare interesant. Da, dă bine cu lucrarea, se și potrivește cât de cât, dar este inspirat dintr-una din piesele lui Harry Styles și anume "Ever since New York". Nu e un impediment în adevăratul sens al cuvântului, dar un fan al artistului, cum sunt eu, și-ar da seama imediat de legătură și nu e tocmai în regulă. Nu știu, ar putea fi o părere personală, deși mă îndoiesc.

     Nu mă bucură nici faptul că l-ai scris pe "since" cu literă mică. Ar fi fost în regulă dacă după el nu s-ar fi aflat un substantiv propriu. "Ever Since London" ar fi dat mult mai bine în context.

     În schimb, dă o notă de mister lucrării și te face să vrei să o citești. Astea au fost singurele obiecții pe care am ținut neapărat să le argumentez. Sinceră să fiu, aș prefera de zece ori mai mult titlul ăsta, decât cel cu care vrei să îl înlocuiești. Așa că ar fi bine să reflectezi puțin asupra deciziei.

COPERTĂ:

     Arată bine. Într-adevăr, nu este o copertă foarte complexă și nu prea cred că ar fi fost editată, chiar dacă fundalul îmi spune altceva. Îmi place cum l-ai așezat pe Harry, cred că asta e partea mea preferată din ea. În schimb, e urât font-ul folosit pentru titlu, arată de parcă e un contract de muncă. :) În general, cam la orice gen de lucrare, am văzut și chiar și eu folosesc font-uri mai înclinate, întortocheate sau galigrafice, ca să zic așa, dar niciodată pe acestea formale.

     Numele autorului nu se observă, ai fi putut să-l pui în partea mai închisă a fundalului, sau să-l evidențiezi, folosind o umbră strălucitoare. Ai fi putut, de asemenea, să îl pui în partea de sus, în mijloc, împreună cu "Starring Harry Styles".

     Faptul că ai folosit două font-uri diferite pentru titlu, e de apreciat, oarecum. Și eu fac același lucru în coperțile mele, mai ales în cazul tău, cu mai mult de două cuvinte. Observ că aici ai scris cu literă mare al doilea cuvânt, iar la titlul propriu zis, nu cel de pe imagine, ai scris cu caracter mic.

     Per total, coperta este drăguțică. Nu ai făcut nimic deplasat sau care să o diferențieze și să o scoată în evidență. Ai ales o fotografie de a lui Harry, ai pus un filtru pe ea, ai adăugat și ceva text și cam asta e... Nu spun că e rău, dar nu e nici bine. De cele mai multe ori, sunt căutate coperțile bine editate, care atrag cititori. Cam atât aici.

DESCRIERE:

     Încep prin a-ți spune că am găsit multe greșeli pentru doar cincisprezece rânduri. Una dintre ele se află în ultimul rând, din primul paragraf și anume "i-a", care este verbul "a lua" la persoana a treia. Nu se scrie cu cratimă! Ar fi bine să iei asta în vedere, pentru că ai tot repetat greșeala asta pe parcursul lucrării. Între "intership-ul" și "organizat", ai dublat spațiul și dă urât.

     Nu îmi place nici cum sună al treilea enunț din a-l doilea alineat, cel cu educația. Pur și simplu nu se bat cap în cap cuvintele. Propoziția care urmează după aceasta începe, desigur, tot cu o greșeală, inconștientă presupun, dar nu e o scăpare. "DEȘI, toate lucrurile astea o înspăimântau, pentru El era un stil de viață." Nu se pune virgulă după "deși", cel puțin în contextul tău. Cuvântul respectiv se poate înlocui, în general, cu "însă" și "chiar dacă". În propoziția ta, se substituie cu "chiar dacă", așadar renunță la virgulă. După cum probabil ai văzut, l-ai scris pe "El" cu literă mare. Din nou, e o greșeală care bate la ochi, atât din punct de vedere gramatical (pentru că nu e la mijlocul enunțului, nu la început), cât și religios (e de ajuns acest detaliu, cred că toți suntem conștienți de el). Și cu asta sper că m-am făcut înțeleasă. :))

     În ultimul paragraf, ai o virgulă în plus după "englez", care chiar nu-și are locul acolo, pentru că nu se pune virgulă între subiect și predicat. Totodată, "v-a" din structura "v-a mai fi" se scrie fără cratimă. Iar la sfârșit, ultimele trei cuvinte mai exact, nu prea se potrivesc. Schimbă puțin acolo.

      Acum, să vorbesc și despre descrierea în sine. E genul de descriere care pe mine mă atrage, e clar că e construită pentru o carte de dragoste. Îmi place și citatul de la început, scris cu ghilimele, deși, ai fi putut adăuga ghilimele caligrafice, din alea mai drăguțe. Le găsești pe net. E de apreciat că nu ai dat foarte multe detalii și că ai lăsat loc de interpretări. Chiar nu știu ce să mai zic, mi se pare bună. :))

CONȚINUT:

     Hmm... Ai trei clișee într-unul singur: tipica istorie dintre fata cuminte și băiatul rău, bipolaritatea lui total ciudată și faptul că se îndrăgostește de un cântăreț și ajung să trăiască cea mai frumoasă poveste de dragoste în Londra. Să nu mai zic că lucrarea e un fanfiction cu Harry Styles, unul din multele de pe platformă. Nu mă deranjează toate aceste detalii, pentru că sunt, de asemenea, fană a tot ce înseamnă clișeu, însă prea mult strică. Ca în cazul tău.

     Ai început cu un prolog chiar reușit, prima dată am crezut că ea a murit și că el plânge din cauza asta, aflându-se la înmormântarea ei (și chiar eram pornită pe tine că dai totul pe tavă din prima, genul ăsta de chestii alungă cititorii) dar, tot citind, am ajuns la concluzia că el de fapt se afla pe scenă și se destăinuia publicului, recunoscând cât de mult o iubește. Și atunci m-am luminat și mi-am dat seama. Ai făcut cea mai bună alegere, fiindcă pentru un cântăreț scena înseamnă tot, exact ca în cazul lui Harry. Și să îl faci să se confezeze în locul lui preferat a fost, oarecum, lovitura de grație. Te felicit pentru idee!

     Îmi place foarte mult de Cataleya, inclusiv numele ei. Cu toate că ar trebui să fie fata aia tocilară, așa cum mi-ai indus încă din descriere, ea pare mai mult neîndemânatică și... poate îndrăzneață. Lucru care mă bucură. :)) Despre Harry nu văd ce aș putea spune. Se observă de la o poștă că ai încercat să-l transpui în tipologia personajului de duzină, cel cu schimbări bruște de comportament și atitudine, care odată e în culmea fericirii, iar după lovește pe cineva. Explicație: e bipolar. Să nu mai spun că ai specificat pe undeva și drogurile, depresia și faptul că niște pantaloni de latex ar putea să-l dispună să facă ceva rău, sau cam așa ceva. Nu înțeleg aluzia, dar în fine. Nu se face așa!

     Cu alte cuvinte, cu bipolaritatea nu te joci, este o boală în adevăratul sens al cuvântului. Nu e de ajuns să spui despre cineva că e bipolar doar pentru că are ceva la cap și își schimbă stările în bătaia vântului. Nu, nu și nu. Pentru a aborda un asemenea subiect, care, din punctul meu de vedere și cred că al multor altor persoane, este foarte complex, trebuie să fii total documentat în legătură cu el, consecințele lui, de unde pornește și de la ce pornește. Deci Harry nu e bipolar, e doar... nebun. Și nebun în sensul că nu e conturat bine ca personaj. Pe o scară de la unu la zece, ele rămâne undeva aproape de sol, dacă înțelegi.

     Prima lor întâlnire a fost atât de drăguță, încât ajunsesem să mă gândesc că s-ar putea să-mi placă în cele din urmă de ei doi împreună, asta până ai început tu să-i scoți în lumină "toanele" băiatului și faptul că e "periculos" și țipă la toată lumea. Mi s-a părut exagerat momentul în care Cataleya a ascultat la ușă și pentru că ea a acționat astfel, ci pentru că Harry a izbucnit, aproape lovind-o, din motive total neîntemeiate. Ăsta e genul de scenă care ar trebui omisă dacă îți dorești o lucrare bună, care să prindă la public.

     Sunt de părere că grăbești puțin cam mult acțiunea, de la "ești cea mai rea persoană din lume" până la "și îmi sărută rănile", e cale lungă, pe care tu ai parcurs-o în doar câteva capitole. Aș fi putut jura că el va fi nesuferit cu ea cel puțin zece capitole de aici înainte, ca doar apoi să facă pași mici, subliniez mici, spre o posibilă înțelegere. Poate că așa va fi și în cazul lor, dar nu poți da vina pe bipolaritate, crede-mă. Nu mă mai pronunț prea mult aici.

     Secvența aceea când el a lovit-o cu mașina e total ieșită din temelii. Nu poți pur și simplu să aduci o chestie de genul total random și să te aștepți să iasă bine. Nu știu... Da, fazele cu accidentele de mașină se întâmplă pe neașteptate în viața reală, dar nu și în cărți. Aici se merge pe alte tipare. Reacția lor de după a fost, din nou, random. Ori schimbi în totalitate scena, ori o scoți. E la alegerea ta.

     Celelalte personaje nu sunt nici ele foarte conturate. Prietenul ei cel mai bun apare într-o singură scenă, pusă în vreo două paragrafe, sora ei a scos doar două/trei replici în toată cartea, iar ea chiar ar fi fost importantă. Poate o să ți se pare ciudat, însă Hazel mi se pare cel mai bine conturat personaj dintre toți, chiar și decât Cataleya, care, în opinia mea, e destul de în regulă și reacționează cât de cât uman. Mama ei, pe de altă parte, e fix construită după tipologia tipică de clișeu. E drăguță și mereu acolo, doar ca să fie. Chiar și faptul că o strigă pe numele complet când urmează să o certe îmi induce chestia asta.

     Acum... Ai multe greșeli de punctuație, gramaticale, câteva chiar și de scriere și exprimare. Am observat că la începutul capitolelor, prima literă o scrii aldin, adică îngroșat. Și nu înțeleg de ce. Ar trebui să ai mai multă grijă la asta, arată foarte urât. Linia de dialog (—) nu e același lucru cu cratima (-) și nici cu linia de pauză (–). Așadar, nu mai pune cratimă înainte de dialog, strică așezarea în pagină.

     În primul capitol, parcă, ai scris un gând de al ei, în spaniolă, lucru ce nu mă face prea fericită. Vorbește în engleză și se gândește în spaniolă? Înțeleg că tatăl ei e spaniol, dar asta nu reprezintă un motiv bun pentru care să procedezi astfel. În rest, îmi place.

CONCLUZIE:

     E o carte bună, dar ai anumite scăpări. Ai un stil plăcut de scriere, asemănător cu al meu. Nu e nevoie să citești de prea multe ori un fragment, pentru că se înțelege destul de repede. Firul narativ merge frumos și ai de toate pe acolo. Doar ai grijă la unele lucruri. Sper să nu te lași de idee, chiar ar putea ieși ceva frumos, cu multă muncă. :)))

NOTĂ:

     Dacă ar fi să mă iau după părerea proprie, ți-aș oferi un 8, 30, dar având în vedere că aici trebuie să dau o notă la general, excluzând faptul că sunt fană a clișeelor, îți voi oferi nota finală, 7,50. Baftă în continuare și sport la scris. Să ne citim cu bine!

PLATĂ:

     – Follow grupului și contului meu personal

     – O părere de minim 7 rânduri la cartea "Același sfârșit" de pe profilul meu, din care să reiasă că ai citit