autor: renatanicoleta
critic: alexiadauphin

Titlu

     Cred că te-ai prins până acum că ficțiune adolescenți nu e tocmai genul meu favorit nici când vine vorba de citit, nici când vine vorba de criticat, așa că ține minte asta și hai să-i dăm bătaie.

    Titlul ăsta pur și simplu urlă a romace și nu pot spune că e o chestie rea, ținând cont de genul în care se încadrează lucrarea. E potrivit, nu-mi sună a clișeu. Zic că e bine. Nu e favoritul meu, dar nici nu-mi displace. Și acum că știi asta, sper că se justifică faptul că vorbesc atât de puțin despre el, pentru că pur și simplu n-am mai multe de zis. Cred că e la locul lui și nu văd motive pentru care l-ai schimba. Nu e wow. Nu mă dă pe spate. Dar e suficient de bun.

Coperta

    You already know I'm not a big fan of characters based covers. Pur și simplu nu sunt genul meu.

    E destul de drăguță coperta asta a ta, n-am ce zice. Cam întunecată pentru gustul meu, dar ținând cont că n-ai realizat-o tu, n-am să te judec pentru asta. În rest, mi se pare suficient de bine realizată. Personajele nu sunt chiar în armonia pe care mi-ar fi plăcut s-o găsesc, în sensul că nu-mi oferă impresia că ar face parte din aceeași poveste.

    Nu-mi prea place faptul că se regăsesc citatele sub forma aceea. Îmi creează o senzație de asimetrie, dar nu-i mare chestie zic eu. Mai aberez, așa, să-mi iasă și mie un număr decent de cuvinte la critica asta, mințindu-mă că-mi spăl astfel rușinea că mi-a luat atât de mult timp să ajung să fac critica.

    Cam asta e și aici. Cred că e cea mai bună copertă pe care o ai dintre cele pe care ți le-am criticat până acum.

Descriere

    Încep să observ că toate descrierile tale (și mă refer aici strict la cele pe care le-am văzut când ți-am mai criticat anterior cărțile) urmează un anumit tipar. Începi cu personajele, le descrii puțin, oferi impresia că sunt acele personaje tipice cu care ne-a obșinuit romance-ul wattpedian, adaugi niște propoziții care se vor a fi a atrăgătoare și cam atât.

    Lipsesc suspansul și diversitatea, Renata!!! Do something about it.

    Lipsește diversitatea și am explicat deja parțial de ce. Descrierile tale urmează toate aceleași tipar pe care îl urmează multe altele de pe wattpad, iar asta scade multe puncte la diversitate și la originalitate. Mereu am fost fana descrierilor lungi, așa că mai poți adăuga niște chestii inedite pe acolo. Părțile cu ,,iubitului perfect", ,,rupt de realitate", restul sintagmelor prin care conturezi cum protagonista a devenit eul solitar ce-și așteaptă salvarea bla bla bla (sper că-mi înțelegi frustrarea de printre rânduri) pur și simplu îmi urlă a ceva clișeu wattpedian. Nu cred că vrem asta, Renata. Și nu te rog să-mi scuzi ironiile, pentru că este clar că ai potențial acolo în spatele ecranului și nu îmi dau seama ce te oprește din a-l folosi mai bine, așa că o să fiu cât de dură și de directă pot, sperând că reușesc să înviu/renasc ceva în tine care să te propulseze acolo unde trebuie.

    Re-ve-nind. Te tot repeți cu viața asta plină de singurătate, ce urlă a schimbare a protagonistei. S-a rupt de realitate. We got it. Te puteai opri acolo. Tot ce vine după asta, cu îndepărtarea de oameni și cu viață monotonă, consider că e în plus.

    Apoi, mi se pare că ai folosit niște cuvinte puțin cam scoase din context pentru a oferi descrierii o doză de rafinament pe care o apreciez doar parțial. Al doilea paragraf mai exact, mi se pare scris cam complicat și colac peste pupăză nici nu-l văd prea semnificativ pentru descriere. Schimbarea devine ,,facotrul rezultant". Factorul rezultant a ce spre ce? Ideea e pur și simplu lăsată în aer.

    Al treilea paragraf îmi transmite ceva dinamicitate, dar din nooou, e atât de tipic și nu izbește prin nimic nou încât mi-e cam greu să mă bucur de el.

    Citatul mi-e cam indiferent acolo, dar am zis ,,cam" pentru că îmi place că face o legătură între descriere și titlu.

    A, și revenind la primul paragraf pentru că am uitat să încep cu asta, nu-mi place că te repeți cu Heba acolo; zic eu că se putea și fără. Puteai pune punct după ,,sperie", că se subînțelege care e complementul.

    În rest, ce să zic? Apreciez estetica. Sec știu, dar asta fiind a treia critică și pentru că te cunosc, renunț la formalități și-mi permit să mai tai din lucrurile și sfaturile pe care ți le-am mai zis deja.

Conținut

    Titlurile capitolelor sunt destul de sugestive, de neconformiste și pot spune că mi-au atras atenția. Îmi plac. Ai permisiunea să te simți bine. :)

    STAI, NU! N-O MAI AI.

    ,,Încă o zi ca toate celelate". Serios, Renata? You could do so much better. Scuză-mă că-mi permit să vorbesc așa și să fiu atât de directă (mă scuz mult știu, să trecem peste), dar chiar vreau să-ți bag mințile în cap!!! Dintr-un miliard de feluri de a începe un capitol și o carte, de ce așa, Renata, de ce așa? De ce așa simplu, de ce așa clișeu, de ce așa compunere de clasa a treia? Nu am pretenția să ai o primă propoziție care să facă înconjurul tiktok-ului, dar TOTUȘI de ce nu ceva mai... memorabil?

     Un lucru e cert. Nu-mi plac începutul și primul paragraf. Urlă a compunere de clasa a treia, a era Wattpad-ului de acum mulți ani, urlă a prea puțin și bați câmpii cu chestia asta că viața Hebei e monotonă și că s-a rupt de realitate. Eu una am nevoie de începuturi ori dinamice, ori inedite, ori memorabile ca să știu că o anumită carte merită. Nu mă face să plec cu o părere proastă, te rog, nu.

    Te pierzi în descrieri care nu ajută cititorul să înțeleagă mai multe despre personaj sau despre intriga pe care o țeși. Îți ia prea multe paragrafe sau, în fine, enunțuri să o ridici pe Heba din pat și asta face totul să fie plictisitor și să vreau să sar peste rânduri. Totuși, ce critic aș mai fi dacă aș face-o? Sunt aici să citesc trei rânduri despre cum Hebei nu-i place să doarmă cu părul prins. :))

    Capitolul întâi nu mi-a plăcut prea mult, iar asta fiindcă nu ai avut prea multă descriere relevantă. Și, știu, o să faci acum o comparație în capul tău cu tonele mele de descriere și o să te gândești, poate, că nu-s corectă spunând asta, dar hai să-ți explic cum stă treaba. Eu folosesc descrierea pentru world-building și character-builidng. Mai bag câteva atribute ici, colo pentru a crea cititorului senzația că vede aievea scenele din cărțile mele și cam atât. Scuza mea pentru multă descriere e că am o groază de world-building, ceea ce nu se regăsește în cazul tău.

    Descrierea ta e în exces pentru că te lungești prea mult și inutil cu detalii care nu ajută pe nimeni. Descrii în mod direct personalitatea Hebei, ceea ce nu mi se pare tocmai ok, pentru că cititorul ar trebui să-și formeze singur pe parcurs o părere despre ea, plăcerile ei și personalitatea sa pe parcursul cărții. E parte din character arc și character-development. Trebuie să transmiți toate chestiile astea în mod indirect prin intermediu faptelor și acțiunilor în cursul narațiunii. De exemplu, ne spui că Hebei îi place să scrie. Eu zic că era mult mai potrivit să o surprinzi scriind.

    Adică mie uneia mi se pare asta o tehnică standard și mai mult sau mai puțin greșită a autorilor wattpedieni (mai mult autoare) de a arunca niște pasiuni tipice ale protagonistei la început, exemplu: îi place să scrie, să citească, e pasionată de modă și desenează genial, pentru ca apoi să n-o vedem nicicând fructificându-și vreuna dintre pasiunile astea.

    Așadar, poți renunța la multă din descrierea aia și eventual să-i descrii Hebei familia și originile mai bine. În plus, nu trebuie neapărat să-i explici cititorului fiecare acțiune pe care o face și de ce o face. Unele lucruri pur și simplu se subînțeleg. E de ajuns să ne spui că s-a vopsit, ca să înțelegem ce zice acțiunea asta despre ea. I mean, cititorul devine doar o legumă moartă ce vede pur și simplu ce face Heba. Nu mai are sens să și gândească ce face Heba sau de ce o face pentru că faci tu treaba asta pentru el în rânduri prea lungi și recurente. Cititorii trebuie să gândească pentru a-și aminti povestea și a deveni curioși. Nu le lua asta, Renata, dacă vrei să-i ții în priză. Nu le da totul mură în gură.

    Mi-a plăcut, totuși, cum ai îmbinat în final momentele din trecut cu cele din prezent și că i-ai descris fix cât trebuie emoțiile. Ai oferit doza aia de suspans pe care o așteptam. Deși ușor predictibilă, situația reprezintă mult mai mult decât nimic, deci pentru moment o să mă declar mulțumită de ea.

    DA, DA, DA, DA! În sfârșit originalitate! Ajsguajambxjaj, yeeee (manifest bucurie). Protagonista se face vinovată de ceva. N-ai habar cât mă bucură asta, Renata. În sfârșit ceva original și povestea devine interesantă. De asta aveam nevoie.

    A, nu, îmi retrag cuvintele. Era vina soră-sii. :((

    Cred că pot afirma totuși că ai evoluat, deoarece am trecut prin trei capitole fără să mai comentez ceva. Descrierea în exces persistă, dar am zis că nu are rost să mă repet. Am observat o greșeală în capitolul al patrulea, unde ai scris ,,sms". Trebuia cu majuscule pentru că este o abreviere.

    Reîntâlnirea dintre Heba și Zaà e ușor tipică lucrărilor de dragoste, dar a avut părticica ei de originalitate, așa că nu prea am ce comenta pe marginea subiectului, am zis doar că merită punctat. Mi se pare puțin fușerită partea în care Zaà iese dintr-o dată, în sensul că n-am priceput din prima ce se întâmplă. Acolo trebuia descriere și puțină lălăială a acțiunii, Renata. Nu când se trezește Heba, ci acolo.

   În legătură cu capitolul al cincilea, unde Heba îl vede pe Zaà cu dubioșii ăia pe stradă, vreau să comentez ceva. Scena aceea mi se pare prea puțin verosimilă și mă refer aici la începutul ei. Se vede de la o poștă că Zaà nu are cele mai normale legături și afaceri cu tipii ăia așa că nu prea înțeleg de ce ar face tranzacția aia sau, în fine, orice ar fi chestia dintre ei (o numesc tranzacție pentru că ei voiau stick-ul și Zaà habar n-am ce voia) în plină stradă, unde i-ar putea vedea oricine. Scena asta nu mi se pare foarte bine gândită din acest motiv, ba chiar pare ceva oarecum forțat, intenționat pus de tine acolo, doar pentru ca Heba să dea peste ei.

    Cred că o să mă opresc aici, după cel de al șaselea capitol, cu cititul. Față de capitole, nu cred că mai am ceva de comentat, însă aș vrea să vorbesc puțin și despre acțiune și personaje.

    Acțiunea nu e pe atât de dinamică pe cât mi-aș fi dorit. E deseori scurtă și îngropată într-o mare de descriere și reflectări ale Hebei. Gândurile ei sunt, deseori, lipsite de importanță pentru acțiune și ajung să încetinească totul. Îmi place conflictul interior, știi bine, dar doar când ajută la cizelarea personajului. Ceea ce arăți tu prin gândurile Hebei nu e tocmai conflict și clar n-o prea cizelează, ci doar ne arată detalii evidente din acțiune văzute prin ochii ei. Asta o face să fie un personaj monoton.

    Și că tot vorbim de personaje, mi se pare că toate protagonistele tale împart, în mare parte, aceeași personalitate. Nu am observat ca una să se evidențieze față de cealaltă prin felul de a gândi, vorbi sau de a se comporta. Bine, fiecare sunt expuse în situații diferite, care determină reacții diferite, dar în esență mi se par toate la fel, iar asta nu e prea bine din perspectiva diversității.

    Iar dacă e să ne raportăm doar la Heba, mi-e greu să empatizez cu ea. Mi se pare tipică și fadă și nu am reușit până acum să găsesc la ea o sclipire care să o facă un personaj memorabil. Nu am văzut să aibă defecte care să-i contureze mai bine personalitatea, fapt pe care ți l-am mai semnalat și în trecut în privința Zarayei. Faptul că e mincinoasă e barely singurul defect la ea, iar faptul că s-a repetat tot ăsta și numai ăsta a ajuns la un moment dat să mă calce pe nervi. Plus că se tot gândea apoi că nu e bine ce face. Am înțeles din prima, Heba, mulțumim, nu era nevoie să ne repeți. Dacă chiar ai de gând să ne amintești a mia oară că nu e bine să minți, atunci oprește-te, dragă, din mințit.

    Zaà a fost slab conturat până acum, dar înțeleg asta pentru că a apărut în prea puține scene. E și el destul de tipic, băiatul-cu-mușchi-și-cu-tatuaje-super-hot-și-cu-secrete specific wattpad-ului.

    În rest, cam asta cred că e tot. Se observă o îmbunătățire privind greșelile de ortografie și punctuație (zic asta pentru că n-am găsit niciuna), ceea ce poate fi numai de bine. Estetica este și ea impecabilă, așa că n-am nimic de comentat aici.

    Putem trece acum, slavă Domnului, la concluzie.    

Concluzie

     Sincer, nu știu ce să mai zic aici. Mi se pare că am spus totul mai sus.

    Ți-ai oferit nota 6 și nu știu ce mă îndeamnă să zic că ai merita un 7. Poate faptul că am văzut cu mult mai rău aici pe wattpad sau poate faptul că ai evoluat privind stilul de scris. Nu sunt tocmai cele mai bine combinate cuvinte întotdeauna, dar au o cursivitate decentă.

    Îmi cer din nou scuze pentru întârzierea asta colosală și pentru că am fost atât de directă. Sper doar că vei progresa.

    Și cam atât cred că e. Dacă ai întrebări, știi unde mă găsești. Scuză, te rog, eventualele greșeli de ortografie/punctuație din critica asta, dar dacă aș mai sta să mă uit și peste ele, aș mai ține-o în ciorne pentru încă cel puțin o săptămână.

     Plată: mai dă și tu câte o părere la Cts când mai postez câte un capitol nou, că știm amândouă că n-ai unde acum.