Cum am ucis universul
Autor: renatanicoleta
Critic: Misha_Kilig
Urăsc să critic poezie, ți-am zis asta de dinainte să pui comanda, dar nu m-ai ascultat. Urăsc să critic poezie, tocmai pentru că nu știu s-o fac. N-am mai criticat așa ceva până acum și mi-e că o s-o dau în bară. Dar în caz de orice, e vina ta.
Titlu
Este simplu, nu pot nega asta. Nu are o anumită originalitate dacă-l analizezi orbește, cuvânt cu cuvânt. Dar, dacă-l iei per total, are un impact puternic asupra cititorului (adică asupra mea, vine așa că un fulger și mă aruncă 5 metri în spate). Totul pornind de la verbul a ucide căruia i se atribuie substantivul metaforic (că na, știu și eu cuvinte de astea) univers. Poate a fost mult gândit sau a venit chiar dintr-un poc (de obicei, titlurile bune nu sunt mult gândite), dar este unul bun. Ți-aș sugera să nu-l schimbi, pentru că nu-și are rostul.
Coperta
Imaginea de fundal este mai mult decât potrivită, corpurile cerești îmbinându-se perfect cu ideea de univers. Îmi place modul în care a fost realizată partea de sus, dar nu și fontul de la autor. De asemenea, nici cel de la titlu. Un font mai subțire, spre exemplu cinzel, ar fi fost mai potrivit. Însă, fontul acesta, mai gros pe o parte și mai subțire pe cealaltă, nu dă bine ochiului.
Partea de jos, unde scrie volum de poezii, este drăguță, dar aș fi preferat să fie doar un simbol sub, nu și deasupra. Nu prea am multe de zis aici, pentru că e destul de drăguță și nu te-ar ajuta cu nimic dacă aș începe doar să critic aiurea tot ce prind.
Descriere
În general, descrierile de la cărțile de poezii nu sunt descrieri, sunt doar citate sau versuri. De aceea, nu prea am ce-ți comenta aici. Pot spune doar că-mi place că începi brusc, aici ne a semănăm mult. Prin brusc mă refer la faptul că începi cu cuvinte de legătură, ca să zic așa (sper că te prinzi că n-am idee cum să explic). La fel ai făcut și în descriere începând cu și, la fel și cu titlul cu cum. Îmi place genul ăsta de abordare.
Legat de citat, m-a impresionat încă de prima oară când l-ai citit și aparent încă mă impresionează. Ai fost un mic geniu când l-ai scris (nu te umfla în pene prea mult).
Conținut
Acum că am trecut de etapele alea, pot vorbi în sfârșit de conținut (nu știu dacă sunt veselă sau am o criză că voi fi cam paralelă cu ce o să zic încontinuare, poate sunt ambele).
Aşa. La început ai o mică poezie destul de drăguță. Este un start foarte bun în universul de versuri creat de tine, ca un fel de dedicație unde destinatarul suntem toți sau chiar nimeni (vezi că pot fi poetică când vreau). Îmi place cel mai mult partea "pentru fiecare ființă care simte ceva, orice" (imaginează-ți că te aplaud pentru asta, deși n-o fac, fiindcă am mâinile pe telefon, dar imaginează-ți).
Primele două poezii nu-mi plac deloc. Probabil și pentru că sunt la început și atunci nu intrasei încă în gustul versurilor. De ce nu-mi plac? Bună întrebare, n-am idee (să mai zici tu vreodată că mă pricep să critic așa ceva, na, uite, ți se pare că mă descurc?¿). Nu-mi inspiră mai nimic, nu mă atrag, nu pot spune wow. Sunt absolut de neînțeles pentru mine, iar asta pe de-oparte e bine, pentru că trebuie să nu mă prind de anumite lucruri, dar parcă nu mă prind deloc de nimic și asta nu prea mă încântă. Trebuie să faci un echilibru între ce înțelege un cititor și ce vrei să înțelegi doar tu și să ascunzi cu anumite grupuri de cuvinte deloc potrivite (pentru că da, așa facem noi poeții, ne ascundem sentimentele prin cuvinte).
La restul poeziilor nu am idee ce aș putea comenta. Astea îmi plac, n-o mai iei pe arătură, o iei direct desculță pe drum asfaltat (ne-am modernizat, ce să mai). Îmi place cum te joci cu rimele și parca ți-am mai zis că-mi aduci a Eminescu. Ai un stil clasic și chiar știi cum să-l pui în evidență. Nu mulți pot asta, deci simte-te mândră (de fapt, nu te simți, nu nu).
Mai mult nu am ce zice despre poezii (ți-am zis că n-am cu ce să-ți fiu de ajutor, dar nu m-ai crezut). Preferata mea (deși îmi plac toate) e "lună plină", poezia aia lungă de 33 de strofe, e next level.
Acum, în rest, pot zice că am văzut câteva greșeli prin poeziile de la început, cuvinte împreunate sau lipsa diacriticelor. Îmi plac separatoarele (dar nu înțeleg rostul de a pune la final și separator și semnătură, dă urât), dar știi ce nu-mi place mie? Semnătura. Acum că mă uit mai bine e absolut oribilă și-mi aminti că ai o comandă la grafice, fuguța.
Părerea personală
Cred că știi și tu cum ai cartea că te mândrești cu ea (nu nega, că te cunosc). Scrii bine și chiar aș vedea cartea asta publicată cum ai și-n plan. Doar vezi ce faci cu poeziile de început și coperta. Oh, și scoate semnătura aia... schimb-o, arunc-o, vezi tu. Pupici cu sclipi.
Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top