🔈zgomot
Carte scrisă de rozimediocris

• Pentru început vreau să îmi cer scuze pentru că a durat atât. Vorbisem cu o colegă să scrie critica în locul meu, dar ceva n-a mers.

• Am să acord mai multă atenție cărții tale decât am acordat celorlalte.

• Nu găsiți poze cu conținutul cărții. Dacă vreți să vedeți despre ce vorbesc eu aici citiți cartea. Am extras niște idei principale din fiecare capitol ca să fie mai ușor de înțeles.

• Am notat greșelile gramaticale cu steluță ✳️.

Părere, observații, sfaturi și zgomot:

    Îmi place coperta.

(Z) Zic asta la fiecare carte, devin enervantă și repetitivă.

     Am încercat să „traduc" titlu. Să descifrez metaforele. În primă fază nu am înțeles exact ce voiai să spui. Ghinion, suferință și... N-am putut descifra cenușa ochilor. Mi se părea un non sens. Dar după ce-am citit am descoperit însemnătatea titlului.

    Descrierea e decentă. N-am înțeles niște lucruri.

„Își continuă studiile sperând viața plină de suferință de cea din afară"

    Ce-ai vrut să spui aici? Lipsește un cuvânt?

„din ochiii de furtună cad bucăți de cenușă"

✳️ Ochii, nu ochiii. Nu există „ochiii".

    Cenușa are consistență prafului. Nu poate să fi împărțită în bucăți. Nu are o formă, nu poate fi modificată... E o metaforă?
    Furtuna e un fenomen meteorologic. Nu e o imagine vizuală. Nu văd cum ochii pot fi de furtună. Poți plânge, dar... Și asta e o metaforă?

   Abia acum înțeles că cenușa reprezintă lacrimile.

Conținut.

    Depresie. Multă.

(Z) Nu știu de ce ai ales să abordezi acest subiect. Oamenii aleg să scrie despre suferință din trei motive:
1. Vor să își impresioneze și emoționeze cititorii.
2. Au o traumă.
3. Vor să dea o lecție, să transmită un mesaj.

(Z) Sper să găsesc un mesaj ascuns în spatele cuvintelor, nu vreau să citesc ceva atât de depresiv doar pentru că e emoționant.

(Z) Un om normal ar fi plâns. Nu obișnuiesc să plâng pentru alții. Eu plâng pentru mine. Sunt o egoistă. Tristețea altor mă enervează și plictisește. Eu sunt un om oribil.

(Z) Plâng uneori când văd animalele chinuite.

    În prolog, Caleb povestește cu mama lui moare după ce ia o supradoză de droguri.

    În primul capitol continuă să-și povestească trecutul. Găsesc aici tot: povestea de dragoste a părinților, cum era mama lui, cum era tatăl lui, cum arată orașul în care locuiau.

✳️ Fatidică, nu fativică.

    Ai spus că bunicii lui Caleb și-au șters de pe arborele genealogic copiii? Interesant. Nu credeam că mai există așa ceva. Renegați și dezmoștenit, mi se o formulare actuală.

✳️ În afară.
✳️ Voia. Uneori scrii verbul voiam bine, alteori nu. Voiam. Fără "r". Indiferent de context, persoană și de formă (voiam, voiai, voia, etc.)
✳️ Motelul e amplasat la marginea orașului. E repetiție.
✳️ Miile de mașini, cu doi de i, nu cu trei.

    Înainte de scena de la mormântul mamei lui ar fi mers un separator. E trecerea prea bruscă.

     Caleb scrie aceste pagini după câțiva ani. El adult își povestește trecutul... Abia la sfârșitul capitolului aflu că citesc de fapt un jurnal.

    Observație: În descriere s-a strecurat o minciună. Caleb a căzut deja în plasa depresiei. Se simte. A abandonat lupta, suferă, se face vinovat pentru tot ce i se întâmplă.

     Mai întâi se consideră un parazit pentru că a nenorocit viitorul părinților lui, născându-se mult prea devreme. Câteva fraze mai târziu se consideră un parazit pentru că a nu a luat atitudine și și-a tolerat tatăl și soarta.

„M-am ascuns în umbră și am stat alaturi de tata ca un parazit"

    În primul caz, să spunem că ai folosit bine acest cuvânt, dar în al doilea... Nu știu cine e parazitul. Tatăl lui îi face acum viața grea, rolurile s-au schimbat.

✳️ Fie că e verb la imperativ (Zi ceva!), fie că e substantiv (E o zi), cuvântul „zi" se scrie cu un singur „i"!
Bonus: Se scrie cu cratimă doar în aceste cazuri: zi-i lui, zi-i ei, etc.

„Am căzut în genunchi și am început să comemorez trecerea în neființă"

Comemoréz v. tr. (lat. commémoro, -áre, d. con, împreună, și memorare, a aminti). Aduc aminte, pomenesc: a comemora un eveniment. (Sursa: Scriban)
COMEMORÁ vb. I. tr. A celebra printr-o ceremonie un eveniment însemnat sau o persoană importantă (mai ales un eveniment trist sau o persoană dispărută). [< fr. commémorer, cf. lat. commemorare – a aminti]. (Sursa: DN)

    Înțeleg ce-ai vrut să spui, dar nu te-ai exprimat corect. Te referi la reculegere?

Reculégere, reculegeri, s. f. Acțiunea de a se reculege și rezultatul ei. ◊ Moment (sau minut) de reculegere = moment în care se păstrează tăcere în semn de omagiu pentru o persoană care a murit. – V. reculege. (Sursa: DEX '98)

„Eu acum sunt alb, dar am fost negru și nu știu ce sunt de drept."

     Avem o transformare (cine a fost și ce-a ajuns), avem și confuzie (cine e acum). Explicația ce precedă această frază mi-a plăcut. M-a dus cu gândul la pasărea Phoenix. El renaște din amintiri, pasărea Phoenix din cenușa...

    Cenușa din titlu simbolizează altceva acum. Amintirile care încă îl bântuie.

   Ultimele trei paragrafe par a fi niște citate puse unul lângă altul. Nu au substanță. Nu sunt legate între ele.

     Capitolul doi. Continuarea poveștii. După ce-a plâns la mormântul mamei lui, Caleb a fost urcat în mașină și dus acasă unde este bătut.

(Z) Renunț să mă mai iau de fiecare detaliu în parte. O să stau șapte ani să scriu asta. Cioburi, oglindă spartă... Te-ai prins? Fac glume mai proaste decât mine.

    Descrierile tale capătă sens și consistență. În sfârșit! Până acum erau seci.

„Ce vrea să facă cu mine și-a făcut."

(Z) În clipa asta mi-am acoperit fața cu mâinile și am repetat obsesiv "nu nu".

(Z) Nu înțeleg de ce vrei să mă faci să-mi fac rău. Băiatul ăsta suferă prea mult. Începe să îmi fie milă de el. Chiar vreau să văd cum evoluează lucrurile. Sper să găsești o lumină în bezna asta. Un copil care trece printr-o traumă asemănătoare trebuie să învețe ceva bun din această carte. Până acum îl faci să abandoneze lupta, să se simtă vinovat și să vrea să se sinucidă. Drăguț.

     Capitolul trei. Caleb copilul devine adolescent. Viața lui nu s-a schimbat.

(Z) Caleb e un om bun. Mă enervează asta. Eu dacă aș fi fost în situația lui aș încerca să mă răzbun, aș urî, aș lovi, aș face ceva... El își iubește tatăl și își acceptă soarta. Are nevoie de afecțiuni tatălui. Încă o mai caută.

     Capitolul patru. Caleb este bătut. Un băiat nou se mută peste drum.

     Cuvântul „oglinda" din titlu capătă altă semnificație. Reprezintă trecutul.

     Caleb face cunoștință cu vecinii lui. Tatăl lui îl avertizează să stea departe de băiatul cel nou, Cristian.

"Nu mai vorbi cu băiatul ăla."

    Era suficient dacă îi spunea să nu mai vorbească cu oamenii. Evitai acest clișeu care apare în toate cărțile (Prietena ei o avertizează că tipul de care este îndrăgostită e un băiat rău, și că ar fi bine să stea la distanță).

    Capitolul cinci. Viața lui Caleb la liceu.

    Intervențiile făcute de Caleb adultul rup firul narativ. Mie una îmi este greu să urmăresc evoluția cărții.

     Repeți obsesiv cioburi, oglindă, cenușă, profan. Am înțeles ideea. Oprește-te, te rog.

     Ai mai strecurat un clișeu. Cei doi băieți locuiesc vizavi și stau în aceași bancă. În mai toate cărțile apar aceste coincidențe.

     În capitolul șapte, primul paragraf, ai scris ridichi în loc de rinichi.

     Ne oprim aici. Nu mai ce să-ți spun.

     E o carte bună. Aștept să aflu ce se întâmplă mai departe.

Verdict: Ai două stele din trei!

O stea - slab
Două stele - bună
Trei stele - recomand

(Z) În mod normal scriu un capitol între 100 - 400 de cuvinte. Azi am scris un capitol de 1415 de cuvinte.