Titlu: Captiva în propria MINTE...
Autor: KittyKenda
Critic: renatanicoleta

     TITLU:



     Nu aș vrea să exagerez, dar îmi place chiar foarte mult. Face trimitere spre conținut și, totodată, e oarecum potrivit raportat la acțiune și personaje. Pe de altă parte, la nivel vizual, aș fi preferat să văd termenul "MINTE" sub aceeași formă ca și ceilalți. În locul tău, aș exclude punctele de suspensie, în general nu se prea folosesc în titluri, mai ales în cele lungi, cum e al tău. Ai omis și căciulița de la "CaptivA" și, să fiu sinceră, e incredibil de enervant.

     Vorbind de înțeles, la prima citire, am fost sigură că faci referire la protagonistă și gândurile acesteia. Am crezut, inițial, că fata are lucruri neterminate din fosta relație și caută răspunsuri, ori nu și-l mai poate scoate din cap pe tip. După mi-am zis că probabil nu e folosit cu sens figurat și că poate ai creat ceva fantasy. M-am înșelat. Bineînțeles, acest lucru nu reprezintă o greșeală, deoarece titlul și-a atins scopul și anume de a pune în eroare cititorul și a lăsa loc de interpretări.

     COPERTĂ:



     Este frumoasă, nu zic nu, dar nu se potrivește cu lucrarea. Sunt într-o totală contrazicere. Cum am mai spus, titlul e bine cum e, însă aș fi preferat să îl regăsesc în imagine spiritual, dacă înțelegi ce vreau să spun, nu să pui o siluetă în formă de cap și o fată cu rochie lungă (îmi cer scuze dacă greșesc și țin să menționez că, în apărarea mea, asta este ceea ce se observă). Apreciez că ai folosit o singură culoare predominantă, dar nu apreciez culoarea. Din nou, e opusul a ceea ce ar fi trebuit, de fapt. Aș fi văzut-o cu gri, sau albastru închis, în niciun caz roz. O s-o spun scurt, exprimă fericire și împlinire.

     Textul este așezat în centru, ceea ce mă mulțumește, dar schimbă-i culoarea (pentru că nu se observă prea bine) și font-ul. Cu privire la numele autorului, a trebuit să mai arunc încă o privire pentru că l-ai ascuns destul de bine. :)) Observ cerul și ceva peisaj montan, lucruri ce-mi induc libertatea și nesiguranța, deși cartea ta aduce în prim plan un personaj captiv. Nu știu ce să spun mai mult, e o copertă drăguță, dar nepotrivită. Ar fi minunată pentru o altă lucrare.

     DESCRIERE:



     O să încep prin a-ți spune că am sesizat un număr cam mare de greșeli gramaticale, ceea ce mă irită, într-un mod sau altul, mai ales că se regăsesc încă din descriere. Prima se află în structura "PROPII minți", unde ai elidat semivocala e. Ai continuat cu "cEEa", dublând aceeași literă. În cel de-al treilea enunț se poate observa destul de ușor o greșeală asemănătoare executată pentru un alt termen, "crEEat". Totodată, ai lăsat, probabil că nu în mod intenționat, un spațiu în plus între cuvintele "ei" și "minte". Nu departe de precedenta mi-a sărit în ochi lipsa articolului hotărât i din cuvântul "părinți". Undeva, în ultimele rânduri, verbul "a aștepta" este incomplet.

     Cu punctuația stai binișor, atât aici, cât și în conținutul lucrării, cu toate astea, ai ratat o virgulă după "Însă" de pe cel de-al șaptelea rând. În schimb, ai potrivit corect toate celelalte semne, de la puncte până la virgule. Te felicit pentru asta, punctuația este una dintre cele mai importante puncte principale în scris, să nu mai zic că ajută maxim la exprimare și, de ce nu, expresivitate.

     Ce mă deranjează, contrar așteptărilor mele, sunt paragrafele așezate anapoda și faptul că lipsesc cu desăvârșire alineatele, care sunt prioritare pentru aspectul vizual, lejeritatea parcurgerii textului și așezarea în pagină.

     Vorbind strict de ce ai prezentat mai sus, nu sunt de acord cu faptul că ai oferit totul pe tavă, fără prea mare efort. Practic, știu deja ce va face, de cine o să se îndrăgostească și care sunt consecințele actului în sine. Mai pe scurt, sunt la curent cu tot plotul și întreaga acțiune a cărții, fără să ajung să o citesc. De obicei se oferă detalii vagi, fără o abordare amplă, care să te tragă către mai multe sensuri și nelămuriri, cu scopul de a spori curiozitatea și dorința de lecturare a cititorilor. Asta este ceea ce caută oricine și ce preferăm să ne ofere autorul. Ar trebui să ții cont de asta, pentru că descrierea pune punctul pe "i" de cele mai multe ori.

     Nu o să mă sfiesc din a-ți spune că mă deranjează într-un fel necunoscut mie abordarea fără tactică a ideilor, ce sunt aduse fugitiv și strânse într-un singur paragraf, mai mult sau mai puțin, plictisitor. Sper că înțelegi ceea ce se ascunde după cuvintele mele și că nu mi-o vei lua în nume de rău. De asemenea, nu pot trece nici peste numele "Indiana" (foarte asemănător cu cel al protagonistei, India, din cartea publicată "Misha" și "Misha Volcov", cu siguranță împrumutat, ca să zic așa. Dacă îmi spui că nu ai citit-o, nu te voi crede. 

     Ah, da! Era să uit de diacritice. Ar trebui să fii mai atentă cu ele, când sunt, când nu sunt.

     CONȚINUT:

     Nu vreau sub niciun chip să par neserioasă ori dezinteresată, de aceea îți voi dezvălui cu prudență că nu am citit lucrarea în totalitate, ci m-am oprit undeva la capitolul 3, dar a fost de ajuns pentru a-mi forma argumente mai mult sau mai puțin obiective și a-ți oferi o critică, ce sper eu a fi constructivă. De aceea, cu riscul de a mă apropia de subiectivitate, o să-ți spun că nu apreciez capitolele partajate pe mai multe părți, mă obosesc și nu cred că e doar opinia mea.

     Nu am înțeles foarte bine nici acum ce se întâmplă cu Indiana și te condamn pentru asta, ai fi putut să creezi un prolog detaliat, dinaintea deznodământului cu sens de incipit (sper că îmi înțelegi logica ilogică, dar totuși efemeră), sub formă de punct culminant ori de maximă intensitate. Astfel, ai fi ajutat la clarificarea și fixarea anumitor subiecte necesare pentru continuarea lecturii. Cu toate astea, tind să cred că a avut un accident, iar viața ce se presupune adevărată pe care o trăiește este de fapt falsă și construită după bunul plac, în propria-i minte. Nu mă îndoiesc nicio secundă de ipoteza nu foarte complexă pe care mi-am creat-o și, cel mai probabil, se află în comă, într-o stare critică, aproape de depășirea limitei dintre om și neființă. Dacă nu-i așa, mă poți corecta. :))

     Indiana nu este un personaj prea bine conturat, de fapt, nu cred că ai unul în starea asta. Toți prezintă anumite caracteristici, fie ele fizice sau morale, care mă duc spre cunoaștere, sau, mai bine zis, specifica tipologie. Niciunul dintre ei nu are ceva ce nu am mai întâlnit înainte într-o multitudine de cărți ce au la bază dragostea combinată, mai mult ca sigur, cu acțiunea. La cum ai început, mă aștept ca cei cinci băieți să facă parte dintr-o mafie periculoasă și să aibă pistoale, fără permis de port-armă. Sper că nu exagerez, deși presupun că nu.
Fetele se încadrează și ele în personajele de duzină, drăguțe și mereu acolo. Indiana este extrem de previzibilă, totodată. Mă așteptam să nu îl placă pe tip, ca după să se îndrăgostească de el. E ceea ce văd în fiecare lucrare asemănătoare cu a ta.

     Despre ceilalți nu pot spune prea multe, sunt acolo doar ca să fie, nu fac nimic și asta mă deranjează. Pe lângă ce descopăr singură dintr-un dialog nu foarte bine realizat și slab construit, nu știu mai nimic despre persoanele cu care ea relaționează și conversează. Același lucru pot spune și despre prietenii lui Ace. Apropo, nu îmi place numele lui, dar nu o să mă leg de el, este doar o părere personală de care nu trebuie să ții cont.

     Nu m-a impresionat absolut deloc scena în care Lucy i-a povestit lui Indie (din nou, aceeași prescurtare cu care India, din lucrarea menționată mai sus, este etichetată) despre cel ce a profitat de trupul ei când era minoră. E pur și simplu prea random și nu se încadrează cum trebuie în firul narativ, abătându-se de la acțiune și subiect într-un mod deplasat, sa nu mai spun că sentimentele și starea ei sufletească nu sunt descrise cum trebuie. Nu sunt descrise deloc, dacă stau să mă gândesc. Vorbește despre abuz atât de liniștită, încât trece prin cuvinte ca și cum ar bea apă. În general, ai prezentat asta, mai peste tot. Personajele tale sunt destul de robotizate.

     Ai multe greșeli de exprimare, gramaticale, câteva de scriere (dacă nu mă înșel) și mai sunt și unele verbe amețite și încurcate, la timpuri nepotrivite. Nici cu așezarea în pagină nu stai foarte bine, am mai spus asta. Mi-am amintit acum de liniile de dialog (—) pe care le-ai înlocuit cu cratimile (-).

     Plotul cărții este un clișeu în realitate, ai pornit de la o idee bună, dar te-ai pierdut pe drum. Mi-au plăcut scrisorile pe care tot le primea, dar nu văd cum le poate citi dacă ea e captivă în propria minte. Și aici nu sunt de acord, pentru că știu ce ai vrut să faci și să exprimi prin intermediul lor. Scopul e simplu și previzil, însă le-ai amestecat prin acțiunea propriu zisă, separându-le prin steluțe (*). Cam atât.

     CONCLUZIE:

    
     Nu am foarte multe de spus, lucrarea nu e cea mai bună pe care am avut ocazia să o citesc, însă e acceptabilă. Partea tristă e că sunt o fană foarte mare a clișeelor, mai ales cele ca al tău, cu toate astea, lucrarea ta nu m-a atras și îmi pare rău să te anunț că nu o voi continua. Da, mi-a atras atenția, într-o mică măsură, doar atât. Mai lucrează la ea și nu te lăsa, încearcă să nu pierzi firul narativ, ar fi păcat, sincer. Nu te abate de la ce ai pornit și fă totul pe o singură lungime de undă.

  
     NOTĂ:
 
     Mi-ar fi plăcut să-ți ofer o notă mai mare, dar lucrurile rele le depășesc pe cele bune. Așadar, am căzut de comun acord cu mine însămi și conștiința mea să-ți acord 6,25. Continuă lucrare, editeaz-o și ține cont de măcar jumătate din lucrurile pe care ți le-am adus în prim plan. Să ne citim cu bine!

     PLATĂ:

     – follow grupului și contului meu personal
     – o părere de minim 7 rânduri la ultima poezie din volumul de poezii "momente și flori de mai", de pe contul meu personal (pentru a-ți fi mai ușor, numele poeziei este eu, cea din prezent)