◻️ Autor – Alyx T. Everett
cimitir

   Lucrarea va fi evaluată conform criteriilor de mai jos:
     ▪️Titlu
     ▪️Copertă
     ▪️Descriere
     ▪️Conținut

     ▪️Părere personală
     ▪️Sfat

   Sfatul reprezintă o etapă deosebit de importantă. Spre exemplu, criticul poate să-i împărtășească autorului niște sfaturi utile despre cum să își perfecționeze lucrarea sau scrisul.

    Rămâne părerea autorului dacă sfaturile criticului au fost utile și l-au ajutat. De fiecare dată părerile sunt subiective, indiferent dacă sunt pozitive sau negative.

   Eu voi alege să îmi păstrez anonimatul până la finalul acestei evaluări. Acolo îmi voi menționa numele de utilizator și semnătura.

       
◼️Titlul lucrării

    Termenul ,,fier" a ajuns să fie folosit pentru a indica ceva de neclintit, de netrecut sau poate chiar o provocare deosebită. Dacă mă gândesc mai bine, în cazul unor anumite persoane, fierul ar putea semnifica o voință puternic înrădăcinată și de nedoborât. Poate că de aici a apărut semnificația poetică sau artistică numită ,,o voință de fier".

    Cântecul ar putea avea o semnificație la fel de frumoasă ca fierul. Prin note muzicale, jocuri de cuvinte și niște rime potrivite, un cântec spune o poveste. Cântecul poate vindeca inimi și aduce împreună cu ea speranță, tristețe sau distrugere.

    Dar nu doar la cântec m-am gândit. De fapt, prima dată când am citit acest titlu, eu m-am gândit la sunetul metalului în momentul în care el este topit. Iar pentru cei cu ureche muzicală și cu o iubire mare pentru artă, acel sunet poate semnifica tainele ascunse ale unui cântec fără versuri. Ceva ce noi oamenii numim o poveste.

De multe ori metalul este topit pentru a crea noi arme, mai puternice și mult mai rezistente. Însă armele nu pot să fie folosite decât în scop distructiv, ca să-i rănim pe cei din jurul nostru. Cel mai rău este că rănim din voință proprie sau din neștiință.

     Poate chiar din curiozitate sau frică.

Încă nu știu dacă am reușit să mă apropii măcar puțin de adevărata semnificație a titlui, dar sper că cineva o va face cândva, în viitor. Părerile sunt subiective și diferă de la o persoană la alta. Dar pot să spun că titlul acesta m-a cucerit. Un titlu original și artistic ce mi-a sădit o mare curiozitate de a citi această carte.

                  
◼️Coperta

Cu siguranță foarte mulți dintre voi veți spune că această copertă este minunată. Nu voi nega, deoarece și eu cred că este foarte frumoasă. Dar nu am venit aici doar ca să laud creativitatea și imaginația persoanei care a creat această copertă.

   Eu aș vrea să scriu toate sentimentele pe care le simt atunci când o privesc și în același timp să-mi cer iertare că scriu romane!

Pe mine mă interesează să descopăr povestea acestei coperți, la fel de mult ca și alți cititori care o privesc. Îmi pasă foarte mult de acest detaliu atât de semnificativ!

În primul capitol al cărții se menționează foarte clar că personajul principal feminin, Yanna Zenith ,,și-a așteptat cuminte menirea în cochilia unui cadavru înflorit". Cu siguranță mai mulți cititori, exact ca mine, s-au reîntors la coperta cărții doar ca să descopere că și pe copertă se află un craniu cu niște trandafiri înfloriți.

Iar mai apoi cu toții ne-am întrebat ce anume simbolizează trandafirii de pe copertă. Eram convinsă că acei trandafiri însemnau mai mult decât niște elemente care să completeze acea copertă.

Și atunci am înțeles. Sau cel puțin am încercat să înțeleg. 

Nu reprezintă doar fantezie întunecată combinată cu nebunie pură. Aici este vorba strict despre artă și despre diferitele forme prin care noi continuăm să creăm ceva ce ni se pare frumos, fie ea creată prin intermediul nebuniei sau ale viselor!

Pentru că frumusețea este subiectivă! Și poate că nu mulți îți vor împărtăși mereu aceleași viziuni, dar tu vei continua să privești cu admirație ceva ce alții consideră urât. Pentru că tu ai știut că ceea ce ai privit cu ochii tăi profunzi și critici era un ciob spart din oglinda sufletul tău!

    Eu asta am simțit atunci când am privit coperta acestei cărți! Și eu nu pun preț decât pe gânduri logice, dar în același timp profunde. Ceva ce mie îmi place să numesc sentiment. Trandafirul reprezintă și continuă să reprezinte o sursă de inspirație pentru a crea artă.

Și începând să îmi scriu mult mai detaliat propriile gânduri am învățat să iubesc povestea din spatele acestei coperți, deși inițial am venit aici pentru a critica!

    
◼️ Descriere și conținut

    În descriere ni se oferă niște detalii suficient de importante pentru a ne putea familiariza cu acțiunea și personajul principal feminin din această carte. Este o descriere frumos elaborată și foarte clară. Cuvintele sunt atât de bine mânuite de parcă ar fi fost folosită o baghetă fermecată. Niște cuvinte otrăvitoare. Și nu mă refer că sunt otrăvitoare într-un mod neplăcut. Oare am înnebunit la fel de mult ca acel Păpușar dacă am ajuns să cred că otrava din acele cuvinte a devenit un pansament pentru suflet?

    Pentru că acesta este efectul cărții. Cititorul se atașează atât de mult de personajele cărții încât începe și el să se întrebe dacă este la fel de nebun ca cei din Biserica Rece!

   Și apoi, într-un mod total neașteptat, cititorul devine un pion sau o bucată de plastilină în mâinile Păpușarului. Din punct metaforic vorbind. Cel ce va citi această lucrare probabil se va găsi în postura de Păpușar sau marionetă. Poate că cititorul va găsi niște asemănări dintre el și Păpușar sau alte personaje din carte. Suntem mai mult decât asemănători.

   Aceste personaje ale cărții sunt reflexiile noastre. Pentru că indiferent cât de mult am încerca să negăm adevărul, aceste personaje sunt ca noi!

Friciile lor sunt și friciile noastre. Visurile lor sunt și visurile noastre. Nebunia lor este nebunia noastră! Povestea în sine ne face să ne întrebăm dacă și noi suntem ca ei!

    Acțiunea din carte chiar îl prinde pe cititor într-un vortex, iar pur și simplu nu îi mai dă drumul! Nu, nu este promovare sau o laudă. Eu doar am scris tot ce am simțit atunci când m-am pus în postura de cititor.

◼️ Părere personală

    Mi-a plăcut foarte mult primul capitol la fel și al doilea. Uneori citeam cu șoc, groază și surprindere, ca în cele din urmă să mă obișnuiesc cu acțiunea. Am reușit să rețin personajele și să le înțeleg obiceiurile, de multe ori barbare.

    Partea mea preferată a fost prezentarea cărții și ale personajelor în care vocea i s-a adresat cititorului sau călătorului. În acel moment m-am simțit de parcă acea voce m-a invitat cu adevărat să aflu tainele ascunse ale acelei povești.

    Am observat că au fost folosite paranteze pentru a evidenția suspansul și o pauză dramatică. Nu spun că este greșit. Doar am menționat la începutul acestei evaluări că părerile sunt subiective.

    Poate că pe mine nu m-a deranjat acest detaliu minuscul, dar unii utilizatori anonimi nu vor înțelege că acele paranteze au fost folosite în scop artistic. În mod inteligent și intenționat, vreau să spun. Adică să îl facă pe cititor să se întrebe dacă și Yanna era moartă. Mă refer atât fizic cât și psihic. Dacă chiar propria ei existență era moartă?

Sau greșesc?

Cum ar fi arătat dacă ar fi fost folosit în acest context scrisul italic?

«Oare Yanna era?»

Dar repet, nu cred că folosirea parantezelor a fost un lucru greșit. Poate că nici nu o să fie necesară corectarea unui capitol întreg doar pentru un detaliu atât de minuscul. Folosirea parantezelor nu m-a deranjat deloc și chiar mi-a plăcut acea întrebare retorică.

De ce am scris întrebare retorică? Deoarece tu deja ai știut că nu îți va răspunde nimeni înapoi. Acesta este farmecul unei întrebări retorice! Te va face la un moment dat să îți răspunzi ,,Cine știe?"

Și uite așa ai reușit să formulezi un răspuns sub formă de întrebare!

Niște alte detalii pe care mi-aș dori să le precizez sunt chiar numele personajelor. Mi-a plăcut foarte mult cum au fost alese, în special semnificațiile lor.

Numele personajului principal feminin mi-a plăcut cel mai mult. De multe ori acțiunile ei m-au făcut să o urăsc, dar în același timp și să o iubesc. Pare atât de complicat să oscilez între aceste două sentimente.

◼️ Sfatul criticului pentru autor

Mă întristează faptul că îți consideri vechile lucrări niște mizerii. Până la urmă ele reprezintă niște cioburi sparte din oglinda sufletului tău. Și sufletul tău este foarte frumos. A creat artă.

    Doar încearcă să faci o scurtă comparație dintre lucrările scrise de tine în trecut și cele din prezent. Gândește-te cât de frumos ai reușit să evoluezi în arta scrisului și cât de mult o să te mai perfecționezi în viitor. Voința ta este foarte mare, iar ea va reprezenta testul final.

    Cu ajutorul voinței tale puternice de fier ai reușit să așterni pe hârtie atât de multe idei. Și sper că vechile tale lucrări la fel de frumoase ca sufletul tău te vor ajuta să înțelegi asta, mult mai mult decât cuvintele mele.

— Plată —

    Ca plată cred îmi poți scrie în secțiunea de comentarii ce părere ai avut despre această critică. Asta, dacă îți dorești. Poate că am sărit peste un detaliu extrem de important sau nu am fost suficient de dură precum tu ți-ai dorit. Îmi doresc să știu dacă a fost cu adevărat critica pe care ți-ai dorit-o. Și mie îmi pasă foarte mult de părerea ta personală.

    Criticul din acest capitol a fost Castravecior_minion. Semnat C_M