🔈 zgomot

Carte scrisă de Writer_with_thoughts

   Avem în față o carte de dragoste.

    Numele autorului are un font simplu și e abandonat într-un colț al coperții, dar chiar și așa, este o copertă frumoasă.

    În descriere ai făcut câteva repetiții. Eu le-aș fi evitat. În loc de „să rămâi cu riscul de a rămâne singur" ai fi putut spune „riști să rămâi singur", iar în loc de „pentru a ajunge, unde a ajuns acum", puteai folosi „a ajuns unde și-a propus" sau ceva care să te mulțumească pe tine.

    Ai uitat să pui diacriticele. La unele cuvinte sunt, la altele nu. Am sesizat această problemă doar în descriere.

    Descrierea e bună. Mi-a plăcut. O consider potrivită pentru carte.

    Nu ai adăugat numele personajelor în descriere. Abia în „Prefață" aflu cum o cheamă pe protagonistă. Nu îți reproșez asta, nu e o greșeală, e doar o observație. Cred că ți-ai dorit să păstrezi suspansul.

    Am câteva comentarii de făcut despre conținutul cărții.

    Îmi plac citatele cu care începi fiecare capitol.

Prefață - „Am fumat ultimul chiștoc de dor rămas după tine; s-au stins repede, era doar o fărâmă din noi"

1 - „Când nu apreciezi pe cineva la timp, nu ai dreptul să îl judeci pentru schimbarea față de tine"

2 - „Plouă, dar nu romantic, ci tragic, și te văd cum pleci, iar eu plâng instinctiv"

3 - „Cu tine vreau să-i iau de la capăt, chiar de-ar fi să mai mor o dată"

4 - „Dar ce importanță are rațiunea în comparație cu implicarea sufletească în exprimarea simțămintelor proprii prin iubire sinceră?"

5 - „Am uitat cine suntem"

6 - „Plânsul este o exprimare ce se înfige adânc în inimă că imagine nedorită a eșuării"

7 - „Stelele există că amintire a clipelor pierdute"

️     Prefața ta nu are elementele necesare pentru a fi prefață. E doar un capitol obișnuit.

   ️ În capitolul „Iertarea" ai spus despre personajele principale că au fost doi adolescenți care s-au iubit enorm, dar în capitolul „Cine ești, cine suntem «noi»?" am aflat că cei doi s-au cunoscut când ea avea 25-26 de ani. Erau tineri, nu adolescenți.

   Mi s-a părut clișeic că protagonista suferă de amnezie.

     Nu am găsit altceva de reproșat. Nu știu dacă se datorează faptului că mi-a plăcut cartea sau tu ai făcut o treabă bună.