Autor: Cazuta_din_rai_

COPERTA:

O ador! Adică felul în care fata este atât de ,,expusă" ne arată că tu te-ai dezbrăcat într-un fel de ,,piele" și ești gata să împărtășești cu publicul micile tale creații.

DESCRIEREA:

E...wow. Știu că toți au cuvinte de laudă pentru arta pe care o fac, dar ador felul în care îți vezi tu poeziile (sau poezia în general).

Sincer, nu mă pot lăuda că am citit cărți  întregi de poezie, dar ceea ce faci tu este arta, doar că în felul tău.

Pasiunea pur și simplu îți plutește din cuvintele așternute pe foaie, iar peisajele și sentimentele transpuse pur și simplu prind viață.

CONȚINUT:

Poezia nr. 1 – ,,Timpul"

E un început promițător, și poezia ta e pur adevăr. Timpul poate fi atât de dur și într-o zi ajungem ca pur și simplu să ne aplecăm în fața lui. Suntem copii (în majoritate adolescenți pe Wattpad) dar chiar de la vârsta asta noi gustăm acele sentimente închegate.

CAPITOLUL 2 – ,,Dorință"

E așa romantic...noi fetele ( poate și unii băieți) mereu zicem că nu avem încredere în sexul opus, că sunt neserioși, etc.

Și totuși acel ceva ce se afla în sufletul nostru pur și simplu strigă după acel sentiment tainic pe care nici nu îl putem înțelege pe deplin.

Cum ai zis și tu, iubirea ne e străină, dar oamenii obișnuiesc să își dezvăluie cele mai mari secrete persoanelor necunoscute, și probabil ăsta e un motiv pentru care iubirea e indispensabilă. Și aici mă refer la toate categoriile, și pentru iubirea pentru un prieten, sau o rudă, sau un animal, acel gen de iubire pe care o vrem desprinsă din povești.

Noi înșine ne facem propria ,,poezie" de dragoste și amor, pentru că suntem stăpâni pe propriile noastre fapte.

Te felicit pentru poezie, asta a fost printre preferatele mele.

Poezia cu nr. 3 – ,,Nu caut"

Asta are un format simplu, care repetă titlul. Mi-a plăcut primul vers, e melodie pură, al doilea mi s-a părut puțin bizar, dar nu greșit. Chiar nu am ce corecta.
Al treilea iar, câtă dreptate, mulți oameni pot învăța de la tine. Atâtea persoane își caută visele și speranțele în lucruri inutile, în noroi.

,,Nu caut cuvintele-n tăcere" sună frumos, dar totuși și tăcerea transmite destul de multe cuvinte. Adică dacă o persoană e tăcută, încă vorbește, doar că nu cu limba, dacă înțelegi ce vreau să spun.

,,Nu caut realitatea în vise" din nou, iubesc versul ăsta. E așa...nu știu, mă simt caracterizată de el. Sunt o fire visătoare și uneori chiar uit că realitatea și basmul nu se pot amesteca între ele.

Finalul cred că face toată poezia. Nu, nu e ceva rău, din contră, e perfect! Adică primele 3 strofe sunt frumoase, dar cititorul devine curios să afle ce cauți tu, iar fi altul îl reprezintă răspunsul.

Poezia nr. 4 – ,,Iubirea"

Off iubirea bate-o vina!

Măi cred că tot capitolul ăsta am făcut decât să fiu de-acord cu tine😂.

Nu aruncați cu roșii, dar pur și simplu nu pot să comentez ceva, poeziile sunt adevăruri, deci aș minții dacă aș spune lucruri negative doar așa să par un critic bun (ceea ce oricum nu sunt).

,,Iubirea-i o comoară ascunsă în nomol",bizar, dar adevărat. În viață o să ajungeți să vă dați seama că cele mai importante lucruri sunt cele ascunse cât mai adânc în mizerie.

Poezie veselă, final trist. Încă încerc să îmi revin după Leea...încă încerc..

Poezia cu nr. 5 – care nu are titlul

Lol, 6...cred că am ratat una. O să mă întorc să văd despre care e vorba după ce termin cu restul.

P.S: voturile le-am dat dupa ce am făcut SS-urile.

La naiba cu băieții care lasă fetele pentru că sunt considerate ,,nedemne" de parcă ei ar fi prinți.

Scriitorii și poeții scriu despre sentimente lor, și dacă chiar un băiat te-a făcut să te simți așa își merită un imens pumn.

(Îți recomand totuși să alegi câte un titlu la toate poeziile)

Poezia nr.6 – alta fără nume

Serios, încearcă să pui titlu pentru fiecare.

Se vede că ești genul se persoană care este inspirată de ploaie.

Mi-a plăcut cum ai comparat toate acele fenomene din timpul ploii cu o melodie tristă care doar ea te poate alina. De parcă viața ta (sau în fine, viața ta în timp ce scriai poezie) este atât de neîmplinită încât doar ploaia te poate alina.

Poezia cu nr. 7

Aici ți-ai arătat și latura luminoasă, aia plină de speranță că nu totul este trist. Oamenii încă pot fi buni, natura încă se poate vindeca, iar minunile vieții încă există.

Pare mai mult o continuare a poeziei anterioare, ca un fel de răspuns tot din partea ta.

Poezia cu nr. 8

E tristă...uneori mă enervează că cele mai frumoase lucruri sunt născute din durere. Dar fără ea nu puteai scrie ceva atât de frumos.

E urât când oamenii își schimbă sentimentele unii pentru alții.

Poezia cu nr. 9

,,Timpul - iluzie scumpă,"

Da, timpul chiar este prețios, încât putem spune că este cel mai limitat lucru pe care o să îl întâlnim vreodată. Dacă nu știm să îl gestionam riscăm să rămânem cu dezamăgiri pe viață.

Poezia cu nr. 10 (alta fără titlu)

Bun, deci ploaia are un efect special asupra ta, poezia aceasta e a doua dovadă care mi-o confirmă.

,,Sufletul meu se înmoaie,
Durerea e o plăcere?..."

Cel mai mult mi-au plăcut versurile ăstea. Pentru că, parcă sufletul tău are atâtea răni încât nici nu mai simți durerea ca pe ceva rău, ci te întrebi dacă nu e cumva o plăcere fără de care nu poți exista.

Frumos, ești genul de scriitor care pune oamenii să gândească lucruri închegate, care la început nu au sens, dar dacă le rumegi câteva minute îți dai seama ce a vrut să spună autorul.

Poezia cu nr. 11 – ,,Ți-am dăruit inima"

(Una cu titlu!!!!)

Of...iubirea asta. Urăsc când văd fetele cum își fac rău singure din cauza persoanei iubite. Dar unele povești nu se termină cu ,,Au trăit fericiți până la adânci bătrâneți"

Asta e natura omului, să se taie singur cu cioburile lăsate de el, să încerce să construiască raiuri din lacrimi, pentru a uita de suferința adusă.

Poezia cu nr.13 - ,,Cu un -Te iubesc-"

Iubirea te înalță și iubirea te doboară, dar măcar dacă se întâmplă asta zboară cât mai sus, atinge norii, privește stelele.

Iar când cobori, fă-o în așa fel încât să pari un înger, că poate își da seama idiotul ce a pierdut.

Poezia cu nr. 14 ,,Pleacă"

Unii oameni pur și simplu refuză să plece, chiar și când prezența lor este una oribilă.

Iubirea e complicată, magică, dar complicată. Uneori, chiar și când acea persoană pleacă tot nu te vindeci, pentru că acum nu mai sunt acele cuvinte să te rănească, ci absența lor o face.

Poezia cu nr. 15

Ador comparația dintre magician și minciună, adică ai scos minunat asemănarea dintre ei.

Magicianul (un impostor al magiei) își dă toate cărțile pe față (sau minciunile), exact ca unii oameni.

Poezia cu nr. 16

Trist...nu știu de ce, dar am văzut timpul ca pe un ceas purtat de toți oamenii.

Odată ce oamenii îmbătrânesc, și rămân fără timp, acesta începe să ruginească.

Asta este ultima poezie, cred că am stat 3 ore să scriu despre fiecare în parte. Cum tu deja mi-ai dat o părere despre carte, nu am ce să te rog, deci sper că ți-a plăcut acest capitol.