Strâng volanul mașinii cu putere, în timp ce îmi fac loc haotic printre mașinile din trafic. Îmi simt inima bubuindu-mi în piept, iar capul îmi vâjâie alert. Mesajul lui Rivera, m-a indus într-o stare de panică. Nu știu la ce să mă aștept și în ce stare îl voi găsi. Hotărăsc într-un final să pornesc girofarele mașinii, făcându-mi loc în aglomerație. Dacă avea de gând să facă vreo prostie, nu-mi doream să ajung prea târziu. Gândul îmi stătea la dovezile găsite mai devreme, mai mult ca sigur Cooper deja intrase în posesia lor și se gândea la un plan de atac.

        Dacă ucigașul hotărâse să-l amenințe cu moartea și pe Michael, și de asta mă sunase atât de bulversat. Sau în acest moment era șantajat personal de ucigaș, iar eu mă duceam precum un glonț spre locația dată de bărbat,  alta față de data trecută. Mă expuneam orbește la un pericol de care eram conștientă, dar speram să fie doar unul din filmele mele proaste. Simțeam cum îmi bubuie capul, avalanșe de gânduri, care mai decare mai grave mi se învolburau în minte.

       Parchez grăbită mașina în fața unei clădiri, nu foarte înalte și alerg către intrare. Tastez numărul apartamenului indicat de Michel, si imediat aud un click, semn ca ușa grea se deblocase fără prea mult efort. Dau buzna, alergând pe scări până la etajul al patrulea, unde mă opresc în fața uși ciocănind cu putere. Îmi îndrept mâna către betelia pantalonilor unde zăcea arma mea din dotare. Ușa se deschise iar fața răvășită a lui Michael, își făcu apariția din spatele ușii. Ochii îi erau umflați, șanțuri întunecate îi traversau împrejurimile ochilor de un căprui-verzuii. Barba îi era crescută, iar părul îi stătea în toate direcțiile și unghiurile posibile.

       Fără vreo vorbă se dădu din ușă făcându-mi  loc să trec pe lângă el. Intru, oprindu-mă lângă el, privindu-l cum trântește ușa apoi se postează în fața mea. Mirosea a alcool și a tutun. Nimic din cum îl cunoscusem la o zi după moartea soției lui, nu regăseam azi la bărbatul pe care îl priveam. Tricoul îi era sifonat, iar pantalonii scurți de training aveau o gaură provocată de scrumul aprins al unei țigarete.

       — Domnișoară Perez, intră te rog, spuse ușor stâlcit datorită vaporilor de alcool consumat.

      Afundându-mă mai mult pe holul apartamentului, am constat că totul era diferit. Mult mai multe lucruri îngrămădite, tablouri și poze la orice pas, chiar și un dressing imens al cărui lumină era aprinsă permițându-mi să arunc un ochi. Rochii viu colorate și pantofi pe diferite stiluri și culori. La capătul holului se află un living, nu la fel de imens și minimalist precum cel de data trecută. Acum totul emană o căldură liniștitoare, dându-ți senzația de un cămin primitor.

       Mă așez pe canapeaua roșie din mijlocul livingului, observând măsuța de cafea care acum era acoperită de peturi ale unor băuturi alcoolice, alte sticle de Whisky, și două scrumiere pline vârf de chiștoace. Nu era de mirare felul în care arăta Rivera, acum.  Se apropie cu un sac menajer negru în mână, strângând toate peturile și sticlele goale de pe masă, apoi își stinge și țigară dintre buze, golind scrumierele doldora, aruncându-le înapoi pe masă.

        Se întoarce din dreptul bucătăriei cu două căni de cafea în mână, apoi se așeză lângă mine. Așezat destul de aproape de mine, îi puteam simți mirosul de pachuli, combinat cu mirosul de whisky și tabac.

              —V-ați schimbat locuința, îl întreb dorind să știu de ce nu ne-am întâlnit în apartamentul lui de pe Brodway. La auzirea întrebării bărbatul râse amar apoi trase cu poftă din țigară, suflând fumul în lateral.

        — Acesta este apartamentul meu, acela era doar visul soției mele, urmează să-l vând dacă vă interesează domnișoară Perez, glasul îi era răgușit iar ironia din voce încă se simțea.

   
— Domnule Rivera, sunteți bine, spun în timp ce-mi dreg vocea răgușită din cauza fumului gros ce plutea în cameră.

       — Arăt de parcă aș fii bine? Sau faptul că mâine v-a trebui să-mi înmormântez  scumpa mea soție iubitoare, este un moment fericit din viața mea, glasul îi era gâtuit, iar bărbia îi tremura ușor, semn că își stăpânea cu greu plânsul, însă nu am putut să nu observ din nou  ironia din vocea lui, iar câteva semne de întrebare mi se ridicară în minte.

      — Condoleanțe, dacă este în regulă, aș dori să fiu prezentă la ceremonia funerară, nu vrem să riscăm să apară alte victime din familia dumneavoastră.

      Bărbatul ridică nepăsător din umeri, știind oricum că era o întrebare pusă din politețe, iar protocolul ne obliga oricum să urmărim de la o distanță decentă totul, până când ucigașul avea să fie prins. Grupurile numeroase de oameni sunt cel mai vizate de criminali.

      Se ridică din canapea și se îndreptă către bibliotecă de unde se întoarse cu o cutiuță în brațe.
Se așeză la loc punând cutia pe măsuță, scoase un telefon mobil și mi-l întinse.

      — Aici vei găsi conversațiile secrete ale soției mele cu un alt bărbat și nu numai, spune în timp ce un suspin îi scapă printre buze.

      Îl priveam șocată în ochi, tristețea i se citea în umbrele ce îi acopereau acum privirea. Nu știam ce să-i răspund, sau ce să-l întreb. Pluteam printr-un val de ceață densă care mă sufoca ușor, dar sigur.

     — Am trăit într-o minciună până acum. Aparent soția mea împreună cu acel bărbat își făcuseră un bussines din evaziunea fiscală. Toată operațiunea se petrecea sub atenția socrului meu.

      Bărbatul își aprinse o țigară și trase fumul toxic cu putere în piept. Am luat  telefonul micuț, deschizându-l și intrând direct în mesagerie. Deschid prima conversație din listă și încep să citesc.

      "Pregătește-ți cărțile, urmează să dăm lovitura diseară."

     "Voi fi acolo la ora 10Pm, pentru a instala microfoanele și a realiza transferul de date."

     " Trebuie să-l ți ocupat în jur de două ore jumate, nu o să fie așa ușor să copiez toate tranzacțiile și conturile bancare."

   " Pot să-l țin ocupat și mai mult decât e nevoie, nu-mi displace"

   M-am oprit din citit, îmi simțeam stomacul cum mi se întoarce pe dos. Mă simțeam ca într-un film cu un scenariu prost în care victima nu era o victimă, ci un agresor. Acum înțelegeam mult mai bine mesajul lui Michael, la fel și modul în care arăta. Bărbatul își plânsese soția, declarase că nu avusese conflicte, că era o femeie minunată, având o relație doar lapte și miere. Își pusese toată încrederea în ea, iar soția lui era defapt capul unei organizație ilegale. Juca jocuri de seducție cu proprietarii firmelor, timp în care bărbatul care o ajuta le spărgea conturile, făcând tranzacții în oglindă către contul lor ca nimeni să nu-și dea seama de ceea ce făceau. Îmi îndrept privirea către cutia de pe masă, un glock 19mm zăcea în cutie, împreună cu un dosar cartonat și o perucă scurtă din păr natural roșcat.

        — Unde ai găsit cutia cu toate aceste lucruri, întreb în timp ce îl priveam cu milă.

        — În  dresing-ul de pe hol, mă apucasem să strâng din lucrurile ei, pentru a le dona în scop caritabil, majoritatea fiind lucrări ale unor mari designeri de modă. Am început mai întâi cu pantofii care sunt cu sutele, cutia era îndesată în spatele unor cutii de pantofi. Un râs amar i se întinse pe chip. Practic era la vedere, mă cunoștea, știa că nu-mi bag nasul prin lucrurile ei.

       — Știu că o să sune nemilos, dar am nevoie de dovezi, puteai la fel de bine să afli lucrurile astea și înainte de crimă, și să produci crimă din gelozie și furie la adresa soției tale, spun apoi sorb o gură de cafea fiindcă simțeam că-mi bubuie capul și gâtul mi se uscase.

       — Am camere în tot apartamentul ca măsură de prevenție, în cazul în care sunt victima unei spargeri, soția mea nu știa de ele fiind atât de mici și bine ascunse. Am omis să-i spun acum cinci luni când le-am instalat, spuse și îmi făcu semn spre colțul din stanga al camerei.

        Priveam camera de supraveghere micuță, ascunsă în spatele unui ornament de decor. Trebuia să-l anunț pe Cooper, despre situația în care mă aflam acum. Aveam nevoie de el în acest moment, simțeam cum puzzel-ul pe care mi-l făcusem până acum despre anchetă, mi se destrăma piesă cu piesă. Azi în momentul meu de victorie, nu mi-aș fi imaginat că aveam să o iau de la început cu altă pistă întortochiată. Cat adevăr mai avea să iasă la iveală până la sfârșit.

         — Nu ai folosit camerele astea niciodată? Nici măcar din curiozitate să vezi ce face logodnica ta, cât timp nu ești acasă, întrebarea îl făcu să râdă, aprinzându-și încă o țigară vizibil stresat de situația în care se află acum.

       — Cum am spus erau doar de prevenție. Mereu eram îngropat în hârti și lucruri de făcut la firma, uneori stăteam peste program ore bune, spuse trăgând din țigară și făcându-mi semn spre teancurile de dosare din bibliotecă. Plus aveam încredere în ea, o iubeam. Dacă m-ai fi pus să mă arunc în foc pentru ea, m-aș fi aruncat orbește.

       Un oftat prelung îmi părăsi pieptul, extenuată. Văzusem prima oară când l-am interogat pe Rivera, modul în care vorbea despre soția lui. Totul la el se schimbase în câteva ore, acum îl simțeam ca pe o bombă cu ceas, nu mai putea suporta prea mult, și avea să explodeze. Mă anunțase în mesaj că nu voia să facă vreo greșeală, acum privind la pistolul din cutie și toată informația devastatoare care zăcea în telefonul secret al soției lui, înțeleg ce-a vrut să-mi transmită.

        — Știu că poate nu ești în cea mai bună stare a ta acum, însă v-oi fii nevoită să-mi contactez colegii pentru a face o percheziție mai amănunțită a apartamentului, spun în timp ce îl privesc în ochi cu părere de rău.

         Fără a mai spune  ceva, încuviințează aprobator din cap. Îmi scot telefonul și îl apelez pe Cooper, apropiind telefonul de ureche. După câteva secunde scurte se auzi o voce groasă.

         — Cooper, am nevoie de tine și de o echipă de criminaliști, vino cu mandat, o să ai nevoie, spun în timp ce-l priveam pe Rivera, care stătea liniștit pe canapea.

          — Trimite-mi adresa, ajung cât pot de repede, răspunse bărbatul cu o voce gravă, răgușită. Îi puteam simții oboseala din voce, iar în jurul lui era un adevărat haos de voci.

          Rivera mă privește profund, câteva lacrimi i s-au strâns în colțul ochilor, fiind pregătite să se scurgă fierbinte pe obrajii săi. Îi simțeam durerea, purta o luptă cu amalgamul de sentimente pe care le resimțea după trădarea soției lui. Nu îl puteam ajuta cu nimic, iar asta mă întristează. Mă împing pe canapea mai aproape de el, parcă împinsă de cineva, ceea ce simțeam că urma să fac în următoarele secunde,  nu era deloc stipulat în etica postului meu. Acum nu mă putea judeca nimeni, poate doar Cooper, când avea să afle.

           Coapsele picioarelor noastre erau acum atât de apropiate în cat se atingeau, l-am privit în ochi cerându-i aprobarea, fără să fie nevoie de cuvinte. Rivera ca și confirmare se apropie mai mult, așteptând hotărârea mea. Mi-am întins brațele spre el și l-am tras spre mine, îmbrățișându-l cu putere. De parcă strânsoarea brațelor mele i-ar fii luat orice povară prin care trecea. După câteva secunde, i-am simțit brațele vânjoase cum se strâng puternic în jurul meu.

            Am încercat să mă desprind de trupul lui, însă strânsoarea din jurul meu se întării ținându-mă pe loc. Un suspin gutural îi părăsi pieptul, iar acela a fost momentul când am realizat că în sfârșit își eliberase lacrimile ținute până acum sub control. Suferea, probabil acum simțea cum conștiința i se divide. O parte din el era în trecut iubindu-și soția, și suferind lipsa ei, iar cealaltă parte își plăngea prezentul în care tocmai aflase ca fusese trădat Dumnezeu știe de cât timp, trăise în minciună, plângându-și de milă. Dacă s-ar fi privit acum în oglindă, nu s-ar recunoaște pe sine.

           Simțeam cum strânsoarea din jurul meu se slăbea treptat. Acum palmele lui îmi strâng umerii, iar chipul i s-a oprit la aproximativ câteva degete de al meu. Îi simțeam respirația fierbinte pe chipul meu și mirosul puternic de whisky. Îmi doream să recapăt distanța dintre noi de acum câteva secunde, însă Rivera, își apleca lent chipul spre al meu. În acest moment dispuneam de două opțiuni, ori îl lăsam să mă sărute iar Cooper avea să mă excludă din anchetă, sau să-l bruschez și mă putea raporta pentru agresiune.  Starea lui de ebrietate, nu-mi permitea să-l bruschez, dar nici să-l las să mă sărute. Nu-mi doream să-i pierd încrederea lui Cooper, căci pentru mine nu conta dacă Rivera mă săruta sau nu, aș da vina pe alcoolul pe care l-a consumat.

           Vârful nasului i se atinse ușor de al meu, iar ochii mi s-au închis din instinct, rugându-mă să se răzgândească. Un bocănit puternic se auzi dinspre ușa, iar Rivera, tresări îndreptându-și brusc privirea către ușa de la intrare. Ușurată, am expirat golindu-mi plămânii de aerul pe care îl ținusem în mine de atâta timp. În sfârșit se despărții de mine și se îndreptă spre ușă, deschizând-o, iar după câteva secunde am auzit vocea obosită a lui Cooper.

           Acum mă simt de parcă obrajii mei tocmai urmează să scapere. Un nod proeminent mi se formează în gât, oricât aș încerca să-l alung. Cu toate astea nu pot să-l învinovățesc pe Rivera, tocmai trăise un șoc dublu în doar câteva zile. Gândirea și starea de spirit îi era alterată, iar alcoolul doar a plusat.

            Îl auzeam pe Cooper cum încerca să discute cu Rivera, iar cu coada ochiului îi zăream pe cei din echipă cum înconjoară apartamentul căutând mai multe dovezi. Gândul că soția lui fusese în stare de o asemenea mascaradă, mă înspăimântă. Când ajunsesem să gândesc că toată această crimă fusese doar din pricina unui om cu o gândire bolnavă, teoria mi s-a spulberat la fel de repede. Iar acum aveam una nouă. Ucigașul meu poate trăise la rândul lui un șoc emoțional, iar tot ce făcea acum era să-și aleagă victimele după un anume scop, pentru a-și creea propria răzbunare. Dacă aveam dreptate, trebuia doar să mi dau seama care era criteriul de selecție al ucigașului, și de ce, sau dacă mai avea să urmeze o altă victimă.