"Se pare ca avem un nou postas."- zise Zayn venind cu niste plicuri de corespondenta in mana. "Pacat. Imi placea celalalt. Mereu imi cerea autografe."

"Chiar asa.. ce s-a intamplat cu celalalt?"- intreba Harry asezandu-se langa Alex trecandu-si un brat dupa gatul ei.

Eu ma jucam cu paiul in paharul plin cu Cola din din mainile mele neinteresata de discutia celor din jur.

"Asta sa o intrebati pe Iris. Ea poate sa stie raspunsul!"- o aud pe blonda vorbind.

Eu o privesc cu o spranceana ridicata asteptand sa-mi raspunda macar din priviri unde vrea sa ajunga, ea in schimb imi zambi inocent.

"Ce? E vina mea pentru ma enerva la culme pentru ca se dadea la mine?"

"Cine se da la tine?!"- sari Niall ca un besmetic din varful scarilor.

Il priveam amuzata amintindu-mi de ultima data cand a fost gelos, cand a intrat la noi in casa ca o vijelie negru de furie si gelozie.

Parul sau ciufulit ce ii cadea pe fata il facea sa para asa de sexy incat ma abtineam sa nu sar pe el.

"L-a rezolvat ea. Calm! L-a bagat in sperieti.."- chicoti blonda cuibarindu-se mai bine in bratele cretului.

"Cand spui 'rezolvat' sa sti ca se intelege altceva.."- replica Harry ranjind cu o urma de perversitate.

"Taci odata!"- il certa Liam.

Niall ne privi nedrumerit in timp ce veni spre noi asezandu-se pe canapea langa mine. Ma abtin sa nu-i ciufulesc mai rau parul.. Am eu timp si pentru asta dar mai discret..

"Incercam sa aflu niste informatii de la vechiul postas in legatura cu expeditorul unor buchete de flori pe care Alex le primeste in fiecare zi impreuna cu biletele siropoase de declarari de dragoste si m-a enervat asa ca m-am zburlit putin la el ca sa vada cu cine se pune."

"Ni s-a schimbat postasul?"- intreba Niall zapacit total.

"Stai asa! Ce buchete si biletele?!"- sari Harry privind-o pe Alex intrebator in timp ce Louis izbucni in ras motivul stiindu-l doar el.

Blonda imi arunca priviri acide si ma injura in gand pentru ca am pomenit de flori iar eu ii raspund cu un zambet inocent cocolosindu-ma in bratele lui Niall in timp ce el plasa un sarut pe fruntea mea si ma stranse mai bine in brate.

"Sunt intr-o mare incurcatura.."- bolborosi Alex oftand.

Harry o privi nedumerit.

"E vorba de Evan."- continui eu. "A revenit in Londra si incearca sa o recucereasca. Tii minte buchetul primit inainte sa plecam, nu? A primit altele cat timp noi am fost plecati impreuna cu bilete in care ii spune ca o iubeste si o roaga sa il ierte."

"Stai putin. De unde sti ca e Evan?"- interveni Liam.

"Pe unele bilete este o semnatura la sfarsit #E si tot ce am putut scoate de la idiotul ala a fost descrierea fizica: blond, cret, ochi galbeni-caprui. Mai cunoasteti un alt tip care sa indeplineasca conditiile astea si sa fi avut legatura cu Alex?"

"Aici ai dreptate.."

"Eu zic sa nu tragem totusi concluzii fara alte dovezi.."- se trezi Zayn.

Dupa replica brunetului se lasa o liniste apasatoare intre noi parca fiecare meditand problema.

"Si mie de ca ma rog nu mi-ati spus?"- intreba Harry privindu-ma cand pe mine cand pe Alex.

"Ce ai fi rezolvat tu? De ce sa mai aruncam presiunea asta si pe voi avand in vedere ca mai mult de atat nu stim. Aveti si voi destule griji."- iau eu cuvantul.

"Iris are dreptate. Nu e nimic grav momentan..."- murmura Alex.

"Momentan!"- replica Harry iritat lasandu-si fata sa cada intre palme.

Alex il imbratisa pe la spate oftand cu parere de rau.

"Imi pare rau ca trebuie sa ai grija asta pe inima.."- murmura ea.

"Eu doar..... Nu vreau sa ti se intample din nou ceva rau. Nu vrea sa suferi..."- bolborosi el.

Eu ii priveam zambind cuibarindu-ma in bratele lui Niall care-si lipi obrazul de fruntea mea simtind cum si el zambeste. Dragostea din Harry si Alex ma inspira. Sunt atat de frumosi impreuna. El mereu vrea sa o protejeze si sa o stie in siguranta iar ea habar nu are cat de norocoasa e.

* * *

"Astea-s toate."

Harry citi toate biletelele.

"Iris are dreptate. Cred ca e Peters.. Am avut o impresie proasta despre el de la inceput."

Soneria de la intrare se auzi iar eu ma grabesc sa raspund. Simt ca imi pica cerul in cap cand vad pe postas cu un alt buchet imens de trandafiri in mana.

"Livrare speciala pentru -"

"Da. Da. Stim deja. Mersi. Pa."- il intrerup smulgandu-i buchetul din maini si trantindu-i usa in nas.

Oftez zgomotos trantantind buchetul pe masa de cafea luand biletul din el.

"Nu-mi pasa daca trebuie sa mut si muntii din loc ca sa te am din nou! Stiu ca in inima ta inca ma mai pastrezi. Vino in parc maine la ora 3 p.m. Te iubesc! #E"

"Ce scrie?"- intreba Alex curioasa.

Ii intind biletul iar ea il citi impreuna cu Harry. Dupa ce termina de citit se privira in ochi pret de cateva secunde.

"Sa nu te prind ca te duci!"- ii sopti.

"Dar..."

"Alex intelege! Nu sti de ce e capabil tipul! Noi maine o sa fim plecati toata ziua la studio. Promite-mi ca nu o sa faci prostia de a te duce! Promite-mi!"

Ea isi feri privirea, apoi ofta si murmura un "ok".

Harry se plimba prin sufragerie nervos incercand sa gaseasca o solutie la tot rahatul asta.

* * *

Alex

"Neata, somnoroaso! Eu si baietii am plecat la studio. Trecem disera pe la voi. Sa ai o zi superba si promite-mi inca odata ca nu o sa te duci acolo! Te pup si te iubesc! #H"

Zambesc cand vad mesajul de la el si cand ma gandesc cata grija imi poarta. Dar ma simt prost ca trebuie sa ii incalc cuvantul. Trebuie sa ma duc si sa termin odata cu tot rahatul asta. M-am saturat!

2:30 p.m.

"Unde pleci?"

La dracu'! Ma vazut!

"Pana la matusa mea."- ii raspund zambind inocent satenei care isi acorda chitara in sufragerie.

"Fi serioasa, Alex! Nici macar tu nu iti crezi minciuna. De ce faci asta? Daca afla Harry..."

"Nu o sa afle daca nu ii spui tu! Te rog, Iris! Vreau sa termin odata cu acest Evan."

"Daca ti se intampla ceva? Daca iti face ceva?"

"Daca ma iubeste asa cum tot spune, nu o sa imi faca nimic. Ai incredere!"

"In el?!"

"Nu. In mine."

Ofta si veni sa ma imbratiseze. Ies putin nesigura pe mine si pornesc catre parc. In timp ce mergeam imi construiam in minte scenariul pe care aveam sa il spun.

Odata ajunsa, il vad pe baiatul cu parul blond si cret de care m-am indragostit orbeste la inceput stand pe o canapea cu un trandafir rosu in mana.

Numai de creti am parte...

"Ai venit!"- spuse ca un salut ridicandu-se in picioare.

Parea timid si oarecum zapacit dar zambi inocent facandu-ma sa-mi amintesc de ce anume ma indragostisem la el.

"Am venit!"- ii raspund la salut.

Nota autorului: Va multumesc inca odata pentru cele 1.8 k de lecturi. Sunteti minunati. Si in cazul ca sunt greseli, imi cer scuze! ❤