Cu toate cã știa cu ce se mãnâncã viața, a uitat sã învețe un lucru: cu ce se mãnâncã dragostea? Existã un tacâm aparte pentru asta sau se poate mușca direct?

          Va afla odatã cu vederea ochilor lui. Când credea cã totul e pierdut și cã nu va mai scãpa din acel loc hidos, lipsit de orice plãcere divină, a apãrut el. Cel care o privea de la aceeași masă și pleca odatã cu terminarea prestației sale.

           Revenea de fiecare datã doar ca să o vadă pe ea, cea care îl intriga din ce în ce mai mult. De când a pus ochii pe acea femeie, a știut cã locul ei nu este printre acele animale fărã suflet, dar încă nu putea să facã nimic. Vizita acel bordel în fiecare seară, unde își bea cele 100 de grame de tãrie, privind-o pe ea dansând și pleca de fiecare datã cum punea tocul jos de pe scenã.

            În mintea lui se dădeau lupte crâncene de fiecare dată când îi vedea zâmbetul fals de pe chip. Dar nu avea nici o fărâmă de putere asupra corpului ei. Nu putea să facă nimic ca să o scoată de acolo, nu încă... Și în această seară alesese să-și savureze acel lichid chilimbariu, în timp ce o privi cum își unduiește corpul pe lângă bara de metal. Și-o imagină făcând asta doar pentru el și pentru plăcerile sale carnale, nu pentru întreaga încăpere. Era gelos pe fiecare privire ce o primi femeia misterioasă din fața sa și ajungea de fiecare dată să strângă paharul în mână, până era pe punctul să cedeze.

          La rândul ei, femeia îl privi pe ascuns, știind că nu are dreptul să poftească la un anumit bărbat, știind că nu are voie să se simtă atrasă de o persoană anume. Nu se simțea atrasă de el, bărbatul misterios ce venea de fiecare dată când era rândul ei să urce pe scenă, însă o intriga atitudinea sa misterioasă. De multe ori voia să meargă la el și să-l abordeze, însă dispărea fără nici o urmă.

           Lauren, la rândul său, atunci când pleca de la bordel, încerca să facă planuri peste planuri, doar ca să o poată scoate pe acea femeie de acolo. Nu știa încă de ce era atât de pornit în salvarea acelei prostituate, dar voia cu ardoare să o vadă afară din acel local. Simțea ceva ciudat în adâncul său și nu reuși nici într-un fel să-și dea seama despre ce este vorba. Un singur lucru era clar: o voia lângă el.

            — Lidia, te așteaptă un client în camera 5. Este unul înstărit și nu ai voie să-i refuzi nimic. Sper că m-am făcut înțeles, altfel va trebui să ajungem la lucruri mult mai rele.

           Bărbatul din fața ei îi provocă scârbă, ca de fiecare dată de altfel, însă nu avu nici o forță să-i țină piept. Știa foarte bine unde putea să ajungă dacă avea să se împotrivească în vreun fel. Era scârbită de atingerea lui  suavă lăsată pe obrazul ei, îi era greață până și de cele câteva cuvinte ce i le adresă. Nu spuse nimic, doar aprobă din cap și se dase un pas în spate, doar ca să scape de atingerea lui.

           — Acum pleacă, nu-l lăsa să te aștepte prea mult, este foarte nerăbdător să te aibe!

           Lidia simți cum stomacul îi urcă până în coșul pieptului și dacă se mai gândea mult la ceea ce avea să urmeze, ar fi în stare să vomeze asupra monstrului din fața ei. Înghiți în sec de câteva ori și porni spre camera cu numărul 5. Era una dintre cele mai bune camere ale bordelului și știa foarte bine că acolo sunt instalați doar idioții cu bani.

            Dacă ar fi fost după ea, ar fi luat-o la fugă încă din prima secundă, însă nu putea să facă asta, nu avea o astfel de putere. Și-o evaporase pe toată în ultimii cinci ani de când era acolo. Cu câteva luni în urmă încercase să evadeze, totul fiind în zadar. Nu doar că nu reușise să iasă din local, dar fu și pedepsită aspru.

           — Ai ajuns, dulceață! Te voi face să urci pe culmile plăcerii, așa cum nimeni nu a mai făcut-o până acum.

        După vocea lui impunătoare, Lidia își dădu seama că e vorba despre un bărbat puternic și dornic de multă distracție. Distracție carnală. Înghiți în sec de câteva ori și cu cât se apropie mai mult de patul imens, trupul bărbatului se dezvălui încetul cu încetul. Își luă rapid privirea de pe el atunci când observă că o devorează din priviri și-și lingea buzele de parcă ar fi avut urmele lăsate de o acadea pe ele.

         Cu pași mărunți se îndreptă spre măsuța din colțul camerei și începu să-și scoată mănușile de pe mâini. Simți cum bărbatul îi analiză fiecare bucățică de trup fără pic de reținere. Îi auzi gemetele înfundate de plăcere, semn că se atingea singur și aștepta cu nerăbdare să i se ofere și ea. Clipise de câteva ori și înghițise în sec, făcându-și curaj ca să intre în pielea personajului Lidiei.

           Se intoarse spre bărbat cu un zâmbet fals pe față și o dorință aprigă de ucidere, ceea ce bărbatul o interpretă total opus gândurilor femeii. Mârâii spre ea de îndată ce-l atinse peste erecției destul de proeminentă chiar și prin pantaloni.

           — Dorințele tale sunt porunci pentru mine. Spuse femeia pe un ton jos și răgușit, excitându-l și mai tare pe bărbat.

           — Vreau să te dezbraci în fața mea, dar nu vreau să te grăbești, în noapte aceasta ești doar a mea!

           Oftase aproape insesizabil și se supuse cerinței. Unii bărbați aveau o obsesie nebună să o vadă desbrăcându-se în fața lor, de parcă ar fi având un corp demn de modelele play-boy. Bărbatul când văzu cum își dă bucățile minuscule jos de pe ea, începuse să-și deschidă șlițul pantalonilor, doar pentru a-și ușura atingerile ferme ce și le executa.

            — Acum, vreau să te pui în genunchi pe pat și să te atingi, exact așa cum ai vrea să te ating eu.

            Angela nu știe ce e aceea plăcere carnală. Ea este programată pentru a oferi plăcere. Reticentă, începu să se atingă, pe sâni, pe abdomen, ajungând între picioare. Deși se atingea singură, începea să-i fie scârbă de ceea ce făcea în acel moment. Efectua atingeri robotice, în timp ce mima o plăcere enormă. Bărbatul prins de extazul plăcerii, continuă să facă mișcări de du-te vino asupra membrului său și cu mâna liberă, o prinse pe femeie de șold, strângând până își înfipse degetele destul de tare în carnea ei.

             — Întinde-te pe burtă, acum! Îi porunci aspru, iar aceasta execută ordinul fără să spună ceva.

            Își băgă mâna pe sub mijlocul ei și-i ridică bazinul în sus. Se așeză în genunchi între picioarele ei și fără să o avertizeze înainte, o pătrunse brutal și tare în anus. Angela nu fu pregătită pentru asta și scăpă un țipăt de durere. Acesta auzind-o, începu să se miște din ce în ce mai repede.

            — Vreau să-ți aud gemetele de plăcere cum îți părăsesc gura!

           Încercă să mimeze plăcere, fiindcă numai asta nu simțea în acel moment. Își strânse ochii în încercarea eșuată de a opri lacrimile din ei și începu să scoată sunete false de plăcere. Avu noroc, căci bărbatul se termină destul de repede și ieși din ea, întorcând-o pe spate și intrând de această dată în miezul ei fierbinte. Măcar acum nu simțea durerea aceea îngrozitoare...

            Își dase ochii peste cap și așteptă cuminte să-și termine și de această dată treaba și să scape cât mai repede din mâinile lui. Nu reuși atât de ușor, fiindcă se termina o partidă și începea alta, punând-o să facă tot felul de lucruri dezgustătoare. Când în sfârșit scăpă din mâinile acelui nimfoman, abia dacă reuși să ajungă până la baie, unde își vomă întregul stomac. Aproape fiecare seară era la fel, rar scăpa de prestații private.

           Când se trezi a doua zi, curățenia clubului deja era în toi. Abia ce reuși să-și ia niște haine decente pe ea și ignorând durerile abdominale, se alătură celorlalte fete din grup. Știa că nu are voie să lenevească, doar în situația în care nu putea să se miște din pat, ceea ce nu era cazul, Lidiei. Nu în această dimineață.

            Terminând treaba, repetițiile pentru noile figuri de dans, începură imediat, nelăsându-le pe fete nici să respire. Cu stomacurile goale, se puse pe o nouă rundă de treabă. Cu suflul la pământ, reușiră să înfulece un sandviș și se pregăti pentru o nouă prestație la bară.

            Păși neîncrezătoare pe scena neagră și lucioasă, de parcă ar fi prima ei prestație de acest gen. Scană întreaga sală după bărbatul misterios, parcă vrând să se încarce cu acel curaj demult pierdut, însă nu era nicăieri. O undă de tristețe îi acapară sufletul și nu știa de ce resimte acest lucru. Poate pentru că era obișnuită cu prezența lui. Poate pentru că îi plăcea să-și imagineze cum dansează numai pentru el și nu pentru toți acei nimfomani fără de scrupule.

            Era conștientă că nu poate spera la mai multe din partea unui bărbat, decât niște priviri furate. Însă în adâncul inimii sale, încă avea speranța că odată și odată, avea să fie liberă din acel infern. Niciodată nu avea să mai fie femeia ce a fost cândva, dar tot avea să fie mai bine afară decât în acel loc infect.

            Se dădu jos de pe scenă și se îndreptă spre camera unde se schimbau de hainele speciale pentru dans, pentru a putea întâmpina diferiții clienți ce le așteptau nerăbdători pentru câteva clipe efemere.

           — Lidia! Camera 4, acum! Șeful ei îi provocă dezgust, ca de fiecare dată de altfel.

           — Dar nu m-am schimbat încă. Îndrăzni femeia să-l confrunte pe cel ce o ține prizonieră departe de miresmele colorate.

           — Am spus, acum! Tipă de această dată la ea și ridică mâna să o lovească, însă și-o retrase imediat într-un pumn pe lângă corp.

           Preț de câteva secunde închise ochii și așteptă impactul mâinii sale, dar atunci când aceasta nu mai aterizase pe fața sa, și-i deschise și aproape că o luă la fugă spre camera menționată de el. Își șterse ochii de câteva ori, mascând lacrimile și punându-și un zâmbet fals pe față, intră în încăpere.

          Era liniște, mult prea liniște și se întrebă, preț de câteva secunde, dacă nu cumva era vreo glumă proastă a lui Jack. Însă după duritatea din vocea lui, își dă repede seama că nu este nici o glumă. Înaintă cu pași mici și timizi spre patul imens învăluit în întuneric. Un alt lucru ciudat. De obicei, camerele erau scufundate în diferite lumini colorate. În momentul în care simți o mână pe talia sa, aceasta aproape că țipă de frică.

          — Șh... Nu-ți fie frică! Timbrul gros ce-l auzi în urechea stângă și aerul cald ce-i adie lobul, o făcu să amuțească dea dreptul. N-am să-ți fac nimic, doar lasă-mă să-ți simt mirosul.
Ai încredere în mine?

          Aceasta nu știa ce să-i răspundă. Nu avea încredere în el. Era un străin. Un alt bărbat ce-și dorea doar corpul ei și nimic mai mult. Simți cum o trage mai tare în bratele lui, încât avu impresia că dorește să o contopească cu al său corp.

            — Ai încredere în mine, Lidia?

           Pentru prima dată după mult timp, simți un fior plăcut pe șira spinării. Nu-și putea explica starea ce se năștea în interiorul ei, așa cum nu-și putea explica nici de ce nu simți repulsie pentru bărbatul ce o strângea și mai tare către pieptul său. Închise ochii și își lăsă capul pe spate, odihnindu-se pe umărul bărbatului.

            — Spune-mi că ai încredere în mine, Lidia!

             Îi prinse lobul urechii între dinți și strânse atât cât să o cutremure pe femeia din brațele sale. Fără acordul ei, fără încrederea ce era necesară în acel moment, nu avea cum să facă următorul pas. Lidia dădu din cap și inspiră adânc. Însă el își dorea să-i audă vocea. Să o audă cu urechile sale cum îi acordă încrederea sa.

            — Vreau să te aud cum o spui, Lidia!

             — Da, am încredere în tine!

           Nici nu-și dăduse seama când își deschise buzele și șoptise acele cuvinte. Însă bărbatul din spatele său era mult mai conștient decât ea, căci în secunda următoare o întoarse fără nici un anunț din partea sa și își presă buzele peste ale ei.

             — Din prima clipă în care te-am văzut pe nenorocita aceea de scenă, am vrut să fac asta, Lidia.

             Își lipise fruntea de a ei și încercă să-și regleze suflul sacadat. Era un joc periculos, atât pentru el, cât și pentru ea! Ei erau pericolul însuși. Lidia dădu să se dezbrace, așa cum o făcea cu fiecare client ce o poftea, însă gestul bărbatului o înmărmurii. Acesta îi prinse înapoi bretele sutienului negru și o îndeamnă să se așeze pe pat.

             — Lidia, nu sunt aici pentru a profita de corpul tău. Sunt aici să te scap de acest loc.

              Fata își măriră instant ochii și își deschise buzele. Cuvintele lui o făcură să-și reaprindă speranțele. Inima începu să-i bată cu putere și simți adrenalina prin vene. Își ridică capul din pământ și pentru prima dată de când a intrat în acea încăpere, îl privi în ochi. Nu reuși să deslușească mare lucru din cauza întunericului în care erau scufundați, însă un lucru era sigur, cunoștea acea privire.

             — Nu am cum să ies de aici, străine. Corpul meu e condamnat să stea închis în acest loc.

             — De ce spui asta, Lidia? Mi-ai spus că ai încredere în mine!

             — Am încredere în tine, dar nu am încredere în libertate!

           Lauren simți cum i se strânge inima în piept din cauza neputinței ce o simți în acel moment. Avea să o scoată de acolo chiar dacă asta ar fi ultimul lucru ce avea să-l facă în viață.

           — Nu știu ce-mi faci, însă voi avea grijă să ieși de aici, Lidia! Cred că m-ai fermecat din prima clipă în care te-am văzut. Murmură bărbatul gândindu-se că Lidia nu avea să-l audă.

          — Străinule, nu te poți îndrăgosti de mine! Eu nu sunt demnă pentru iubire! Nu știu ce e aceea iubirea.

           — Atunci vom învața împreună, Lidia! Vom învața amândoi cu ce se mănâncă dragostea, doar ai încredere în mine! Ai încredere în mine, Lidia?

           — Da, am încredere în tine, străine!

             
          
2447 cuvinte