După ziua sa și timpul petrecut cu Dong-Soo, Ji-Sung era sigur că viața sa avea să fie ca la început... Fericită, urmată de multe zâmbete, copilăroasă...
Dong-Soo devenise persoana în brațele căreia el se simțea cel mai bine și cel mai împlinit de pe pământ. Era sigur că tot ceea ce dorea era să stea lângă el.
Era ora 11:30 dar Dong-Soo încă dormea. Ji-Sung pregăti micul dejun și veni să îl trezească. Îl scutură puțin dar acesta nu dădea semne că ar vrea să îl bage în seamă.

"Yaaa... Dong-Sooya! Ști cât e ceasul? Dormi ca un porc de 12 ore! Nu ai de gând să te scoli?" (spuse Ji-Sung pe un ton scăzut dar totuși intimidant)
"Imediat... Mai lasă-mă puțin..." (îi răspunse într-un final Dong-Soo trăgându-şi pătura peste cap)

Ji-Sung îi trase pătura și o aruncă pe scaun privindu-l puțin plictisit. Spera ca el să poată fi cel copilăros dar cum să aibă timp de așa ceva dacă deja avea grijă de un copil?

"Yaa! Dong-Sooya... Vorbesc serios. Scoală-te!" (spuse acesta prinzându-l de umăr și trăgându-l încet)

Dong-Soo îi prinse mâna și îl trase în pat. Ji-Sung îl privi puțin surprins dar și obișnuit.

"Ce faci?" (spuse Ji-Sung încercând să se ridice dar Dong-Soo nu îl lăsă)
"Nimic... Vreau doar să te privesc. Ce e greșit în asta?"
"Grăbește-te! Eu trebuie să plec la muncă! Ai mâncarea pe masă!"
"Nu crezi că arătăm ca un cuplu căsătorit?" (spuse Dong-Soo zâmbind prostesc)
"Nu! Acum dute și mănâncă! O să se răcească" (spuse Ji-Sung trăgându-se din brațele lui Dong-Soo și plecând)
"Tipul ăsta!" (spuse Dong-Soo zâmbind)

Dong-Soo se mai întinse puțin și merse să mănânce. După prânz se întâlnii cu prietenii săi la un local din Seul pentru a schimba câteva vorbe.

"Noi am decis ceva!" (spuse Tae-Oh încântat)
"Ce?" (spuse Dong-Soo curios)
"Jong-Hwa și cu mine avem totuși o vârstă, suntem trecuți de 21, așa că vrem să ne căsătorim peste doi ani. Ce spui?"
"Ceee???... Voi vorbiți serios? Dar acest gen de căsătorii nu sunt legale în Coreea!"
"Știm... Și de aceea o să mergem câteva luni în Tailanda!" (continuă Jong-Hwa)
"Voi chiar sunteți ceva. Nu credeam că veți ajunge atât de departe. Felicitări!" (spuse Dong-Soo zâmbind larg)
"Tu când ai de gând să te căsătorești cu Ji-Sung? Totuși, ai și tu 22 deja!" (spuse Jong-Hwa)
"Noi nu ne-am gândit la așa ceva... Cred că modul în care trăim acum e cel mai bun posibil. Nu cred că trebuie să mergem atât de departe"
"Tu ști!" (îi spuse Jong-Hwa dând din umeri)

După întâlnirea cu prietenii săi, Dong-Soo se gândi încontinuu la ceea ce spusese Jong-Hwa. Nu i se părea o idee bună și nu dorea să strice tot ceea ce clădise până acum cu greu. Știa că nici Ji-Sung nu se gândea la așa ceva. Probabil că o va face dar peste mulți ani. Merse la casa lui Ji-Sung pe care îl găsi în bucătărie pe un scaun stând nemișcat și arătând destul de înfricoșător. Văzu un pahar spart într-un colț al încăperii iar mâna sa era plină de sânge. Mama sa nu era acasă, era plecată în oraș cu o prietenă. Dong-Soo alergă lângă el și îi luă mâna uitându-se trist și speriat la ea.

"Ce s-a întâmplat? De ce ți-ai făcut asta?" (îl întrebă Dong-Soo privindu-l trist și speriat încrețindu-şi fruntea)
"Au renunțat!" (spuse Ji-Sung șoptit)
"Cine a renunțat? Și la ce?" (îl întrebă Dong-Soo confuz)
"Poliția... Au spus că nu îi pot găsi pe ucigașii tatei și că a trecut prea mult timp! Vor să renunțe! Vor închide cazul... Ce mă fac? Îi voi lăsa să scape nepedepsiți? Mi-au ucis tatăl, au dat vina pe tine... Era să te omor, să te pierd din cauza lor! Nu am cum să îi las nepedepsiți! Trebuie să fac ceva!"
"Ce ai de gând?"
"Am să îi găsesc chiar eu!"
"Și cum vei face asta?" (îl întrebă Dong-Soo puțin iritat)
"Nu contează prin ce mod! Trebuie să îi găsesc!" (spuse Ji-Sung nervos)
"Nu!"
"Ce nu?"
"Nu te voi lăsa să te implici în astfel de lucruri! Au omorât un om! Crezi că nu vor avea curajul să facă la fel și cu tine?"
"Știu că îmi vrei binele dar ăsta e unul dintre lucrurile în care nu ai dreptul să te implici! Nu pot să îi las să scape doar pentru că poliția nu mai are de gând să continue cazul!" (spuse Ji-Sung mai serios ca niciodată)

Dong-Soo nu putea să îl oblige să renunțe, știa prea bine cât de încăpățânat era Ji-Sung. Se duse lângă un dulap și scoase din el trusa de prim ajutor. Se așeză lângă acesta și îi luă încet mâna între palme. I-o dezinfectă și o bandajă cu grijă apoi o sărută compătimitor.

"Nu suport să te văd rănit! Mă doare mai tare decât crezi!" (spuse Dong-Soo privindu-l rugător în ochi)
"Oricât de mult ai încerca nu mă vei putea opri!"
"Știu! Dar trebuie să îmi spui!... Ce fel de răzbunare vrei? Ce vei face mai exact pentru a-ți alina inima?"
"Nu știu! Dar îi voi face să plătească pentru fiecare zi pe care tata o mai avea de trăit dar nu a mai avut ocazia din cauza lor!"

Dong-Soo se simțea strâmtorat. Știa că nu avea să se termine cu bine. În mintea sa treceau mii de metode prin care să îl oprească pe Ji-Sung din a face ceva ce ar fi regretat toată viața, din a-și face dreptate singur. Noaptea, spre ora 23, Ji-Sung se așeză jos lângă pat privind în gol. Crezuse că de acum totul va fi colorat, că viața sa revenise la normal, dar se înșelase! Începu să lăcrimeze dând cu scaunul de pământ și trăgând așternutul patului într-o criză de nervi. Căzu lângă pat cu mâinile pe genunchi plângând silențios.

Dong-Soo veni pentru a dormi dar îl văzu pe Ji-Sung plângând, ceea ce îi sfâșie inima.

Închise ușa pentru a-i oferi intimitatea de care știa că are nevoie în acest moment. Ar fi dorit să meargă lângă el și să îl strângă în brațe dar știa că asta l-ar fi făcut să se simtă și mai rău. Merse în sufragerie unde se întinse pe o canapea meditând la o soluție pentru această problemă extrem de grea și profundă. Doamna Park suferea și ea numai că în tăcere. Trecând prin sufragerie îl văzu pe Dong-Soo întins pe canapea și își dădu imediat seama de ceea ce se întâmplase. Se apropiă de acesta și îi dădu o pătură privindu-l compătimitoare. Niciunul din cei trei nu avuse puterea de a adormi. De dimineață, soarele uită să apară pentru cele 3 suflete prinse într-o bătălie care nu duce nicăieri.

~Nu poți astupa o prăpastie cu bolovani la fel cum nu poți astupa durerea dintr-o inimă sensibilă cu ace!~

P.S: Și revenim la dramă! 3 capitole! Mulțumesc de vizionare!