De dimineață, razele soarelui băteau în geamul aburit de frigul unei nopți de toamnă. O noapte perfectă dacă poți spune așa. Dong-Soo îl ținea pe Ji-Sung în brațele sale. Amândoi dormeau liniștiți simțind din nou, după mult timp, acea căldură care îți încălzea inima creată de acest sentiment numit "iubire"

După ce își deschise ochii, Dong-Soo îl privi pe Ji-Sung atent. Era prima dată când dormeau în același pat. Putea să îi simtă căldura corpului ce radia fără vreun scop sau țintă. Nu știa ce va mai urma sau câte obstacole de acest gen le vor mai sta în cale pentru a-i despărți... dar era sigur de ceva... Era sigur că nu avea de gând să dea drumul acelei mâini niciodată. Ji-Sung se întoarse în somn cu fața spre acesta. Dong-Soo îi privi fața alb-roșiatică din cauza căldurii din casă, ochii mici, închiși și total inocenți. Îl admiră preț de câteva momente după care îi mângâie fața de un alb pal și îi sărută fruntea ceea ce îl făcu pe Ji-Sung să se trezească. Se frecă ușor la ochi și îl privi puțin neliniștit pe Dong-Soo.

"Neața!" (îi spuse Dong-Soo pe un ton moale)
"Neața!" (răspunse acesta puțin neliniștit încercând să se tragă la o parte și să se depărteze puțin de Dong-Soo dar acesta îl opri)
"Ce e?"
"Nimic... Eu doar... Vreau să merg acasă!"
"Ohh... Ok. Nu vrei să mănânci înainte? Putem pregăti împreună ceva! Ce spui de mini-pancakes? (clătite mici)"
"OK... Atunci... Mă duc să fac un duș și te ajut!"
"OK! Am să te aștept" (spuse Dong-Soo ridicându-se încet din pat înaintând spre bucătărie)

Ji-Sung termină de făcut baie și coborâ scările. Dong-Soo terminase cu compoziția și era gata să le coacă. Ji-Sung îi luă spatula din mână și continuă ceea ce începuse acesta.

"Miroase bine!" (spuse Ji-Sung zâmbind scurt)
"Serios? Atunci e bine! Sper doar ca și gustul să fie la fel..." (spuse Dong-Soo râzând puțin ironic față de propria muncă)

În timp ce Ji-Sung cocea ultima mini-pancake, Dong-Soo își înfășură mâinile în jurul taliei acestuia și își așeză capul pe umărului său. Ji-Sung închise gazul și rămase nemișcat câteva secunde în timp ce inima sa bătea neregulat.

"Îți promit! Nu am să te părăsesc niciodată indiferent de situație..." (spuse Dong-Soo rupând liniștea)
"De ce ai început cu asta? S-a întâmplat ceva?" (spuse Ji-Sung puțin speriat de această afirmație a lui Dong-Soo)
"Probabil că într-o zi te vei simți presat din cauza oamenilor care te vor judeca! Dacă o vei face vreodată și vei vrea să îți clădești o familie normală... Trebuie doar să îmi spui!"
"Ce prosti vorbești?" (spuse Ji-Sung întorcându-se cu fața spre Dong-Soo)
"Prostiile devin realitate în cele mai multe dintre cazuri!..."
"În cazul ăsta nu o vor face! Dacă doream să am o iubită o puteam face cât timp erai închis, dar nu am făcut-o pentru că tu ești singura persoană care poate să îmi dețină inima! Așa că nu mai spune tâmpenii și ia o clătită!" (spuse Ji-Sung îndesându-i una pe gură)

Dong-Soo îl privi atent în ochii ce îi străluceau puternic din cauza becului. Ji-Sung îl privi înapoi, confuz. Acesta mușcă din clătită și puse restul pe o farfurie.

"Salanghae!" (spuse Dong-Soo încet aproape șoptit)
"Ce ai spus?" (interveni Ji-Sung prefăcându-se că nu a auzit)
"Așa vrei să te joci?"
"Nu... Chiar nu am auzit!"
"Salanghae! SALANGHAEYO Sung-ssi! (ssi=domnule)" (strigă Dong-Soo pentru a-l face pe Ji-Sung să nu mai întrebe altă dată)
"Gata! Am înțeles!... (spuse Ji-Sung zâmbind)... Ști că e prima dată când mi-ai spus că mă iubești?"
"Serios? Poate am mai spus-o dar nu m-ai auzit tu..."
"Și eu te iubesc!"

Dong-Soo îl privi fericit, zâmbind larg. Ji-Sung îl sărută o dată repede după care privi lung la acesta. Dong-Soo rămase nemișcat cu ochii înțepeniți pe fața acestuia. Rămase așa câteva secunde după care îl înconjură cu o mână și îl trase spre el.

"Am dus dorul buzelor tale un an întreg!" (spuse acesta privindu-le serios)

Dong-Soo își ridică mâna liberă și îi șterse cu atenție buzele dintr-un capăt la altul, după care îl privi în ochi și îi spuse serios:

"Pot?"

Ji-Sung nu îi răspunse dar dădu afirmativ din cap. Dong-Soo îl sărută încet și blând... Ji-Sung își înfășură mâinile în jurul gâtului său mângâind ușor părul acestuia. Dong-Soo îl ridică așezându-l pe blatul mesei continuând să îl sărute din ce în ce mai senzual. Era primul lor sărut care ascundea în spatele său o altfel de dorință. Ji-Sung își poziționă mâna dreaptă pe abdomenul lui Dong-Soo dar acesta se trase ca ars gemând de durere. Ji-Sung se speriă puțin și coborâ imediat după masă pentru a vedea ce se întâmplă. Rana lui Dong-Soo fiind sub presiune începuse să sângereze. Ji-Sung aduse trusa de prim ajutor și îi dădu bluza jos pentru a-i schimba pansamentul.

"Te doare?" (întrebă Ji-Sung îngrijorat)
"Nu mă mai doare, ești lângă mine acum!" (spuse acesta râzând de situație)

Ji-Sung zâmbi trist dându-i o bluză curată. Îl ajută să o îmbrace și îl așeză pe pat.

"Trebuie să te odihnești! Iar eu trebuie să mă duc acasă! Promit că mă voi întoarce mâine!" (spuse Ji-Sung acoperindu-l bine)
"OK... Nu-ți face griji! Voi fi bine... Condu cu atenție!"

Ji-Sung plecă spre casă, iar Dong-Soo adormi într-un târziu. La o săptămână distanță Dong-Soo începuse să facă unele planuri pe la spatele lui Ji-Sung. Se apropia sfârșitul lunii septembrie asta însemna că se apropia și ziua lui Ji-Sung. Îi chemă pe Tae-Oh, Jong-Hwa, Woo-Joo și Yong-Hwa să îl ajute. Avea de gând să facă ceva special... Ceva cu adevărat special!

<Dacă vei vrea vreodată să îți creezi o familie cu cineva care ți-o poate oferii doar spune-mi! Fericirea ta e mai presus decât iubirea și inima mea! Dacă tu ești fericit și eu sunt fericit>~Dong-Soo

NECORECTAT

P.S: Încă 5 capitole. Sper că vă place. Capitolul ăsta nu a ieșit așa de bine cum doream dar... M-ar ajuta foarte mult părerile voastre..... 🤗💖
Notă: pentru cei care nu știu cum se citește Salanghae-> saranie (cu accent mai țărănesc) 🤣
Salanghaeyo-> saranieo (tot într-un fel țărănesc) 😂