Vinerea, la club, Ji-Sung își făcea treburile cu mare seriozitate pentru a nu mai avea probleme cu președintele. Seung-Min (în caz că nu vă aduceți aminte e cel mai bun luptător de Taekwondo din club și dușmanul lui Dong-Soo) veni la club după o perioadă destul de lungă în care absentase. Când intră pe ușă dădu peste Ji-Sung care avea o găleată de apă în mână. Din cauza impactului, acesta scăpă găleata udându-l pe Seung-Min.

"Yaaaaaaaaa!!!" (strigă acesta nervos)
"Î-î-îmi pare rău! Chiar nu am vrut să te ud... Am să aduc un prosop" (spuse Ji-Sung grăbit)
"Tu crezi că un prosop ar putea să rezolve asta?"
"Și atunci ce ai vrea să fac?... Tu ai dat cu ușa în mine!"
"Ooo... Deci acum eu sunt vinovat că tu erai în fața ușii când am deschis-o!... (spuse Seung-Min prinzându-l pe Ji-Sung de guler)... Ascultă aici! Nu știu cine ești sau ce naiba cauți aici, dar să nu îndrăznești să mai dai ochii cu mine dacă nu vrei să iasă rău pentru tine!"
"Yaaaaa... Seung-Min!.... (intervenii Dong-Soo imediat ce îi văzu)... Dă-i drumul! Acum!"
"Tu ce vrei?"
"Am spus să îi dai drumul"
"De ce? E prietenul tău?"
"Da... E prietenul meu!" (spuse Dong-Soo fără a ezita)

Ji-Sung era șocat să audă asemenea cuvinte din gura lui Dong-Soo. Tocmai spusese că e prietenul său?

"Atunci... Dacă e prietenul tău se schimbă foaia... (spuse Seung-Min dându-i drumul lui Ji-Sung)... Am să trec și asta pe lista lucrurilor pe care le urăsc la tine din capul meu! O voi folosii când va venii momentul luptei noastre pe care o aștept demult!"
"Mai așteaptă puțin! Competiția e aproape! Vei avea ocazia să o folosești atunci!"
"Fi sigur că o voi face!" (spuse Seung-Min părăsind încăperea)
"Ya! Ești ok? Cum de ai intrat din nou în belele?" (continuă Dong-Soo)
"Sunt ok... Nu mi-a făcut nimic. A dat peste mine cu ușa iar eu l-am udat din greșeală. Dar, tu...." (spuse Ji-Sung ezitând să continue)
"Dar eu ce?" (spuse Dong-Soo ridicând o sprânceană)
"Tu, chiar ai spus că suntem prieteni? Chiar vorbeai serios?"
"Da, am spus... Și ce? Te deranjează?"
"Nuu! Doar că... Însfârșit ai spus că suntem prieteni!"
"Ce? Tu ai tot așteptat să spun eu asta?"
"Nuuuuu... Eu doar..."
"Ok... Las-o baltă!... Eu plec să mă antrenez... Nu mai intra în belele!"

Lunea, avea loc ziua competiției clubului de Taekwondo. Mulți elevi se adunară pentru a-i privii pe cei care concurau. Era un meci anual pentru a determina care era mai bun. Participau toți membrii clubului în acest an. Dong-Soo era sigur că se va întâlnii cu Seung-Min în finală așa că se antrenă mai mult ca niciodată. Chiar Ji-Sung se oferise să îl ajute. Îi aducea tăblițe, apă și chiar se antrena cu el din joacă. Sosi și ziua competiției. După primele 4 runde mai rămaseră numai 6 membrii. După alte 3 runde mai erau numai 3 în arenă. Veni și rândul lui Dong-Soo. Ji-Sung încerca să îl încurajeze:

"Te descurci! Vei câștiga sigur! Poți să o faci!"

Dong-Soo îl învinse pe unul dintre ei iar Seung-Min pe altul. Îl învinseră și pe ultimul rămânând numai ei doi. Acest meci între Seung-Min și Dong-Soo avea să fie unul strâns. Toate lucrurile de pe "lista" lui Seung-Min aveau să devină arme împotriva sa. Nu se mai luptaseră niciodată unul cu celălalt dar amândoi știau ce poate adversarul. Ji-Sung continuă să îl încurajeze pe Dong-Soo spunându-i că e cel mai bun și că v-a câștiga negreșit dar, în adâncul său nu era prea sigur de puterea lui Dong-Soo. De când fusese înjunghiat, parcă, nu mai era același luptător cu centură neagră. Meciul începu. La semnal, Seung-Min se repezi la Dong-Soo atât de nerăbdător. Așteptase acest moment încă de la începutul anului. Nu reuși să îl nimerească deoarece Dong-Soo se trase repede. Continuând în acest fel, amândoi obosiră dar nu aveau de gând să se dea bătuți. Dong-Soo, din noroc, îl nimeri pe Seung-Min care dădu înapoi. Acesta se enervă deoarece Dong-Soo îl făcuse "de rușine" în fața tuturor elevilor din școală. Într-un acces de furie reuși să îl doboare pe acesta la pământ cu o lovitură de picior. Arbitrul introduse o mică pauză. Ji-Sung, veni imediat la Dong-Soo și îl ridică de jos așezându-l pe un scaun.

"Yaa... Dong-Soo... Ești ok?" (spuse Ji-Sung luând un prosop pentru a-i șterge fața)
"Sunt ok! Ți-am spus că nu e ceva nou. Sunt obișnuit!"
"Hyung... Ești sigur că poți continua?" (interveni Tae-Oh)
"Da... Trebuie! Nu mă pot retrage acum... Asta ar însemna că am pierdut!" (spuse Dong-Soo repotrivindu-și casca și legându-și mai bine centura)

Meciul se reluă iar cei doi erau din nou față în față. Era cel mai strâns meci de până acum. Dong-Soo îi prinse o clipă de slăbiciune lui Seung-Min și îl lovi destul de tare cu piciorul în casca protectoare. Fiind amețit, se blocă preț de o secundă așa că Dong-Soo îi luă o mână și îl dădu peste cap. Câteva secunde mai târziu, Seung-Min se ridică și îi trase un pumn lui Dong-Soo, a cărui obraz începu să sângereze ușor. Ținându-se încă pe picioare Dong-Soo își aminti o lovitură pe care a învățat-o când era mic de la primul său profesor de Taekwondo la care ținea mult și care pierise de bătrânețe. Dong-Soo își poziționă un picior în spate, făcu o învârtire extrem de rapidă și sări pe o parte lovindu-l cu toată greutatea pe Seung-Min care căzu imediat amețit. Meciul luă sfârșit. Arbitrul veni lângă Dong-Soo și îl anunță câștigătorul competiției de Taekwondo a acestui an ceea ce îl supără îngrozitor pe Seung-Min. După ce se întoarse la prietenii săi se așeză extenuat pe un scaun. Ji-Sung se apropiă de el și îi șterse încet obrazul însângerat cu un șervețel.

"Te doare?" (întrebă Ji-Sung cu o voce atât de calmă și înceată)
"Nu! Mulțumesc!"
"Ce-ai spus?" (interveni Jong-Hwa)
"Ce am spus?"
"Tocmai i-ai mulțumit?"
"De ce te miri atât de tare?"
"Pentru că, abia dacă ne spui nouă mulțumesc, dar lui i-ai spus imediat! Ji-Sung... Ce i-ai făcut?"
"Aish (exprimă o nemulțumire)..." (continuă Dong-Soo deranjat de cuvintele lui Jong-Hwa)

P.S: Nu vă mai fac să așteptați mult! Relația lor se apropie, dar, odată cu ea apare și adevărata acțiune... Această carte are exact 50 de capitole! Așteptați-vă la o kdrama căci va arăta ca un film.