Lui Dong-Soo îi era oare frică de fete?... De ce dăduse înapoi refuzând să o lovească așa cum plănuia pe fata care a încărcat videoclipul pe internet? Îi era oare frică de ea? Dar nici nu o cunoștea! Și să nu uităm că vorbim despre Dong-Soo, în a cărui vocabular cuvântul frică e pe ultima pagină sau poate e chiar inexistent. Atunci care era motivul?
A doua zi la școală, elevii doreau să își bată joc de cei doi, dar, știau mult prea bine că dacă se puneau cu Dong-Soo, își semnau propria moarte. Așa că deciseră să își verse toată această iluzie inexistentă și inventată pe Ji-Sung. La intrarea în școală, toți își ațintiră privirea spre Ji-Sung, care era cu prietenii săi. Acesta observase și își dădu seama că aceste priviri erau datorate filmării, dar nu părea să îi bage în seamă trecând nepăsător printre zecile de priviri batjocoritoare. În clasă, singurele persoane care îl plăceau erau prietenii săi, Na-Ra, și o fată care îl cam plăcea în secret de ceva timp dar era mult prea timidă să îi spună vreodată ceva. Restul clasei, era format din elevii care nu îl plăceau, cei care erau geloși pe el, sau nu îl luau în considerare. Era 5 la 20. Înainte ca Ji-Sung să ajungă la școală, colegii săi îi puseră lipici pe scaun pentru amuzament,așa că, atunci când Ji-Sung se așeză în banca sa lângă Yong-Hwa, uniforma sa se lipi de scaun, dar Ji-Sung nu observă, iar profesoara intrase în clasă deja. După prima oră Ji-Sung începu să discute cu Yong-Hwa.

"Uită-te la ei! Ca doi porumbei!... Ce drăguț de scârbos!" (spuse Yong-Hwa către Ji-Sung uitându-se la Woo-Joo și Na-Ra)
"Ăștia doi chiar nu au limite... Până și în clasă stau lipiți unul de altul. M-a obligat să fac schimb de locuri cu el numai pentru a sta lângă ea!" (spuse Ji-Sung râzând silențios)
"Hai să ieșim... Simt că am să vărs dacă mai stau mult și privesc!"
"OK!"

Dar când să se ridice, Ji-Sung, observă că ceva era în neregulă. Toată clasa începu să râdă zgomotos de el.

"Ce s-a întâmplat?" (întrebă Yong-Hwa confuz)
"Cred că m-am lipit!" (spuse Ji-Sung îngrijorat)

Încercând să își dezlipească scaunul de posterior, pantalonii săi ajunseră să se rupă destul de tare, lăsându-i la iveală boxerii. În acel moment toată lomea începu să râdă mai zgomotos ca niciodată. Unii chiar făcură poze pentru a arăta momentul tuturor. Ji-Sung fugi rușinat din clasă urmărit de Yong-Hwa. Woo-Joo, vizibil nervos de ceea ce se întâmplase celui mai bun prieten al său, începu să îi ia pe toți la răspundere într-un mod total neprietenos. Îl apucă pe unul dintre băieți de guler și îl întinse pe bancă.

"Cine a îndrăznit să facă asta?... (momentul de profundă liniște îl enervă pe Woo-Joo care începu să strige)... Am întrebat cine a îndrăznit!... Yaa, tu chiar vrei să mă scoți din sărite?"
"Nu știu... Eu am venit după Ji-Sung! Cum vrei să știu eu?" (spuse băiatul mințind)

Woo-Joo ridică pumnul amenințător către el:

"Te-am întrebat cine a fost!!"
"Eu am fost!" (se auzi o voce din spatele său)

Woo-Joo se întoarse imediat și îl privi pe băiat. Îl știa destul de bine. Era colegul care se transferase cu un an în urmă în clasa lor, Soo-Jin. Era un nemernic în stare de orice. Woo-Joo îi dădu drumul primului băiat și se poziționă în fața lui Soo-Jin.

"Yaa... De ce ai făcut asta?"
"Contează?"
"Te-am întrebat de ce... Nu dacă contează!"
"Pentru că am vrut!... A fost distractiv!"
"E distractiv să te amuzi pe seama altora?"
"Este!... Ce ai de gând să faci?" (spuse băiatul sfidător)

Woo-Joo era pe punctul de a-l lovii numai că Na-Ra îl opri. Woo-Joo decise să meargă la prietenul său, spunându-i lui Na-Ra să îi scuze profesorului dacă vor întârzia.
Pe hol, după ce se auzi clopoțelul, nu mai era nimeni. Așa că Ji-Sung ieși din ascunzătoare și porni împreună cu prietenii săi spre sala de teatru, unde costumele clubului erau puse într-un dulap. Ji-Sung își alese de acolo o pereche de pantaloni roșii, ca de prinț cu sclipici! Cei mai normali posibil.

"Cum arată?" (întrebă Ji-Sung)
"Vrei să fiu sincer?... Oribil! Zici că a vomat curcubeul pe tine apoi a plouat cu zâne și te-ai umplut de sclipici!" (spuse Woo-Joo serios)
"Chiar atât de rău e?... Dar ăștia sunt cei mai normali posibil! Acum ce fac?"
"Nu știu ce faci tu... Dar un lucru știu sigur... Prostia asta trebuie să înceteze... De ce crezi că s-au luat de tine?" (întrebă Woo-Joo)
"Din cauza scenetei mele cu Dong-Soo de la clubul de teatru... Sunt sigur!"
"Atunci mergem la el..."
"Ceee? Ești nebun?... Ce crezi că v-a face el? Nu el e cel ridiculizat, ci eu! Crezi că îi va păsa!?"
"Dacă nu îi păsa nu ștergea videoclipul și nu băga pe toată lumea în seamă."
"Cred că ai dreptate!...dar cum îl găsim?"
"Cred că ne-a găsit el pe noi!" (spuse Woo-Joo întorcându-l pe Ji-Sung cu spatele)

Dong-Soo trecea pe hol. Se pare că simțise nevoia de a chiulii de la a doua oră. Woo-Joo îl strigă, iar acesta își întoarse brusc capul. Îi făcu un semn cu mâna să se apropie de ei, dar Dong-Soo nu părea prea interesat așa că își continuă plimbarea pe golurile școlii ieșind în curte. Dar Woo-Joo nu se dădu bătut și îi trase pe cei doi după el până în curte.

"Yaaa.. Dong-Soo... Nu mă fă să strig de două ori!" (spuse Woo-Joo apropiindu-se de acesta)
"Ce vreți?... De ce m-ați urmărit până aici?... Și tu ce naiba porți?" (spuse Dong-Soo râzând de Ji-Sung dar vizibil iritat de cei trei)
"Îi poartă pentru că i-au lipit fundul de scaun. Ji-Sung e batjocorit acum din cauza acelei scenete stupide"
"Și care e motivul pentru care îmi spui mie toate astea?"
"Motivul? Motivul ești tu! Din cauza ta s-a întâmplat asta!"
"Din cauza mea? Ce legătură am eu cu asta?... Păziți-vă singuri spatele... Nu mă implicați în prostiile voastre"
"Ști!... Tu chiar nu ai sentimente... Nu ai trecut niciodată prin momente grele. Fiind singur la părinți primești toată atenția lor, ai prieteni chiar dacă mă miră, trăiești o viață relaxată, faci numai ceea ce vrei și toți se tem de tine dar te admiră pentru notele și aspectul tău... Cum mai poți numi asta înafară de ipocrizie?"
"Tot nu mi-ai oferit un motiv bun pentru care să îl ajut!" (spuse Dong-Soo încercând să se calmeze din cauza lucrurilor pe care le spuse Woo-Joo)
"Te rog!" (se auzi însfârșit și vocea lui Ji-Sung)
"Cine ți-a făcut asta?... Am să rezolv eu!" (spuse spre uimirea tuturor Dong-Soo)

Ji-Sung îi spuse totul și se întoarse în clasă unde ridiculatizarea sa continuă fiind din ce în ce mai rău. Pozele cu el ajunseră deja pe internet cu titlul: "GAY-UL RATAT AL ȘCOLII! 😂😆"
A doua zi, Ji-Sung veni la școală total înspăimântat de ceea ce ar putea să i se întâmple azi. Dar... Ceva era foarte ciudat. Nimeni nu mai scotea un sunet despre acel subiect. Nimeni nu îl mai arăta cu degetul iar scaunul său nu mai era de lipici. Într-o singură zi totul revenise la normal. Și mai ciudat era faptul că pe internet nu mai exista nici o poză cu el. Fericit, dar și curios și uimit din cale-afară se așeză pe scaun când profesoara intră la clasă.

P.S: Ce credeți că s-a întâmplat? Cum a revenit totul la normal atât de repede? 🧐🤔🤫