A doua zi la școală, în timpul orelor, Dong-Soo se gândea cum ar putea să evite să se ducă la clubul de teatru. Oare să se prefacă bolnav?... Nu ar fi funcționat... Toată lumea știe că el nu e adeptul bolilor. Să fugă?... Nu. Profesoara îl amenințase cu absențe nemotivate. Și atunci ce să facă? Și atunci îi veni o idee minunat de dureroasă! Să se lase bătut la clubul de taekwondo de către Seung-Min. Știa că și-ar păta onoarea, dar nu dorea sub niciun chip să facă acea scenetă cu Ji-Sung. Așa că după ore, Dong-Soo se grăbi spre clubul de taekwondo unde îl găsi pe Seung-Min antrenându-se.

"Yaa... Seung-Min! Hai să o facem!" (spuse Dong-Soo fără abținere)
"Despre ce vorbești?" (spuse Seung-Min extrem de confuz)
"Să ne luptăm!"
"Acum?"
"Da... De ce? Îți e frică?"
"Nu ai să o vezi pe-aia!... Dar azi sunt ocupat!... Altă dată!"
"Nu! Acum!"
"De ce ești atât de nerăbdător să primești bătaie?"
"Pentru că numai așa pot scăpa de ceva ce nu vreau să fac?"
"Aaa... Deci tu ai venit la mine mai mult pentru un favor! Hăă?"
"Nu!... Eu am venit să o termin odată! Hai să ne luptăm!"
"Nu! Eu nu fac favoruri nimănui puștiule!... Mă voi lupta cu tine când voi simții nevoia să te snopesc în bătaie... Dar nu acum!"

Dong-Soo știa că nu poate să îl oblige să se bată cu el așa că renunță și încercă să găsească o altă cale de a scăpa. Când se făcu ora 15:00, Dong-Soo se dădu bătut... Era clar că nu mai avea nicio scăpare! Așa că merse la clubul de teatru. Când ajunse lângă ușă, se întâlnii cu Jong-Hwa, care mergea la biblioteca școlii.

"Yaa... Dong-Soo! Ce faci pe aici?"
"Am venit la clubul de teatru... De ce?"
"Nu ști că cluburile nu sunt deschise astăzi?... Am fost anunțați de dimineață!"
"Și eu am făcut totul doar pentru a scăpa de această oră, degeaba?"
"Se pare că da... Dar ce ai făcut?"
"L-am provocat pe Lee Seung-Min!"
"Tu glumești?"
"Nu... Cum să glumesc cu așa ceva?... Era să fiu bătut pentru nimic!?"
"Se pare că da... Degeaba ești tu deștept la școală dacă nu ști să aplici această deșteptăciune și în afara școlii!"
"Yaa...Jong-Hwa... Vrei să te lovesc?"
"Tu ești chiar prost!"
"Dacă nu îmi erai cel mai bun prieten, te-aș fi lovit cu siguranță!"

Dong-Soo ajunse la muncă, azi nu avea multe de făcut. Era ziua plății! După terminarea programului, Dong-Soo aștepta la rând pentru a-și primii banii. Îi luase și plecă direct acasă... Nu erau mulți, dar erau destui încât să se poată întreține. Vinerea, după ore, Dong-Soo știa că nu mai are scăpare așa că intră învins în sala de teatru. Profesoara chiar era gata să îl pună absent, dar când îl văzu că intră pe ușă devenise extrem de bucuroasă.

"Bun, elevi!.... Azi, după cum bine știți, vom face câteva repetiții. Dar voi, am pretenția, să repetați și în afara școlii!"

După aceste cuvinte, toți elevii începură să își repete sceneta. Dong-Soo avea foile în față, pe când Ji-Sung părea că învățase mare parte din replici. Profesoara observa fiecare pereche în parte. Era mulțumită de ceea ce vedea. Dar, când ajunse lângă Dong-Soo și Ji-Sung, mulțumirea sa pieri.

"Voi ce faceți?... Nu aveți de gând să repetați?" (spuse profesoara cu o față atât tristă cât și nervoasă)
"Noi? Noi doar ne încălzeam puțin!" (spuse Ji-Sung încercând să evite discuția)
"Vă încălzeați?... OK atunci... Înseamnă că sunteți destul de încălziți ca să o faceți în fața clasei!"
"Nu!..." (spuse Ji-Sung speriat)
"De ce?"
"Mai dați-ne timp să ne acomodăm unul cu celălalt! Vă promit că o să facem această scenetă să arate bine!" (răspunse Ji-Sung total nesigur)
"OK... Dar vreau să repetați din greu! Într-o săptămână trebuie să vă știți rolurile la perfecție!"
"OK!" (spuse acesta cu aceeași nesiguranță în timp ce Dong-Soo stătea doar și se uita)

La finalul acelei ore de teatru total plictisitoare, Ji-Sung încerca să îl convingă pe Dong-Soo că trebuie să repete.

"Yaa... Dong-Soo! Ști mai bine ca mine că ești nevoit să faci asta..."
"Dar tu nu ai nevoie... Tu de ce o faci?"
"Eu?... Pentru că nu îmi place să încalc reguli!"
"Nu cumva îți place acest rol?"
"Mie?... Cred că ai înnebunit... Îl urăsc la fel de mult pe cât o faci tu! Eu ți-am spus deja motivul meu!"
"Eu nu pot face asemenea scene cu tine.... Ok?..."
"Hai să facem așa... Imaginează-ți că sunt o fată, ok?... Așa nu te vei mai simți stânjenit!"
"Cine a spus că mă simt stânjenit? Aș putea să joc rolul ăsta cu oricine... Fată sau băiat.... Dar nu cu tine!"
"E pierderea ta!... Ai putea să uiți de această ură a ta față de mine măcar pentru 15 minute pe săptămână așa cum fac și eu... Dar dacă nu vrei, atunci eu nu pot să fac nimic!"

Ji-Sung se întoarse cu spatele și dădu să plece, dar deodată o mână grea îl prinse de umăr pentru a-l opri.

"OK... O voi face! Voi uita de tot pentru 15 minute... Dar doar atât!" (spuse Dong-Soo iritat)
"OK... Atunci ne vedem diseară la 19:30 în parc! Să nu întârzii!" (spuse Ji-Sung în timp ce mergea)

La 19:15, Dong-Soo își luă foile cu replicile și porni spre parc.

["De ce trebuie să fac eu asta? Care e scopul... O să fie atât de.... Nici nu vreau să mă gândesc... Prima mea scenă romantică va fi cu un băiat... Reputația mea s-a dus..."] se gândi Dong-Soo în timp ce mergea.

În parc, Ji-Sung îl aștepta pe o bancă. Se ridică când îl văzu pe Dong-Soo apărând însfârșit!

"Yaa.. Dong-Soo! Ai ajuns... Credeam că nu mai ai de gând să vi!"
"Nu aveam!" (spuse Dong-Soo total plictisit așteptând să treacă cele 15 minute)
"Ți-ai adus foile?"
"Da..."
"Atunci hai să începem"

Amândoi se poziționaseră unul în fața celuilalt și începură să își spună replicile:

(F=fata_Ji-Sung și B=băiatul_Dong-Soo)

F- Relația noastră e una imposibilă! Părinții mei sunt împotriva iubirii dintre noi!

"Replica ta! Citește de pe foaie!" (spuse Ji-Sung care observase că Dong-Soo nu prea acorda atenție scenariului)
"AA... Replica mea!... Unde am rămas?" (spuse Dong-Soo total pierdut printre rânduri)
"Rândul al doilea!" (spuse Ji-Sung dându-și o palmă peste frunte)
"Numai acolo?"
"Poți să citești odată?"
"OK!"

B- Știam de la început că așa va fi! Dar totuși am nesocotit cuvintele lor iar acum suntem împreună! O să trecem peste toate obstacolele atâta timp cât nu vom renunța unul la celălalt!
F- Dar...
B- Vreau să știu doar atât!... Tu... Mă iubești?

"Iuuu... Mi-e scârbă... Hai să ne oprim aici!" (spuse Dong-Soo total dezgustat de scenariu)
"Nu ne putem opri! Așa greu îți e să citești?"
"Nu mi-e greu să citesc... Mi-e greu să respir când văd asemenea cuvinte... Ce a fost în capul profesoarei?"

Ji-Sung respiră adânc și încercă să îl convingă pe Dong-Soo să continue dar acesta nu se lăsa. La un moment dat, după lungi minute de insistări, Dong-Soo acceptă.

B- Vreau să știu doar atât!... Tu... Mă iubești?
F- Da...
B- Atunci fugi cu mine!

"Ce om sănătos la cap ar fugi de acasă numai pentru atât?" (întrerupse din nou Dong-Soo)
"O să fie o seară lungă!" (spuse Ji-Sung lovindu-se din nou cu o palmă peste frunte)