Sosise și ultima zi din excursie. Era vineri iar toți elevii își făceau bagajele pentru a se întoarce acasă.

"Bun elevi!... Astăzi fiind ultima zi, iar noi nu mai avem alte activități în program, am decis împreună cu directorul să vă lăsăm în aceste ore care ne-au mai rămas să faceți ce vreți voi! Puteți să vă plimbați, să faceți poze, tot ceea ce vă poftește inima. La ora 18 vreau să vă adunați cu toții la autocar!" (spuse profesorul)

După ce auziră acestea, toți elevii o luară la goană pentru a se distra și pentru a profita la maximum de această libertate! Ji-Sung merse împreună cu prietenii săi la un local din apropiere pentru a mânca ramen proaspăt. Intrară înăuntru și se așezară la o masă de lemn pătrată unde așteptau să li-se aducă ceea ce comandară între timp! Ramenul era gata de servit. Arăta foarte atrăgător papilelor gustative! În timp ce mâncau începură să povestească:

"Știți? Chiar îmi plac genul acesta de excursii! A fost foarte interesant. Aș vrea să se organizeze mai des!" (spuse Ji-Sung încântat)
"Da... Păcat că s-a terminat! Era chiar distractiv!" (aprobă și Yong-Hwa)
"Eu sincer, am venit doar pentru că ați venit voi! Dar acum mă bucur că am decis să vin după voi! M-am simțit bine!" (completă Woo-Joo)
"Ce vreți să facem în aceste ore libere?... Căci eu nu am nici-o idee!" (spuse Ji-Sung)
"Nici eu nu am!" (spuse Yong-Hwa, care părea deja extrem de plictisit)
"Eu nu știu ce faceți voi, dar eu nu mi-am împachetat lucrurile așa că voi fi în tabără pentru a-mi face bagajele!" (spuse Woo-Joo oftând plictisit)
"Măcar tu ai ce face!... Dacă mi-aș despacheta și eu lucrurile ca mai apoi să le pun din nou pentru a pierde vremea? Sunt chiar deștept!" (spuse Yong-Hwa parcă mândru de planul său copilăresc)
"Câteodată chiar îmi depășești așteptările!... Când ai de gând să te maturizezi?" (spuse Ji-Sung râzând)
"Când vă veți maturiza și voi!" (continuă Yong-Hwa)
"Vrei să spui că și noi ne purtăm ca tine?" (îl întrerupse Woo-Joo)
"Dacă te vei uita la tricoul tău vei vedea!" (spuse Yong-Hwa)
"Ce e cu el?"
"E pe dos... La ce oră te-ai culcat de ești atât de somnoros încât nu te ști nici îmbrăca?"
"La aceeași oră ca tine prostule!... Nu tu m-ai ținut până târziu cu jocurile tale de cărți și poveștile despre fostele tale de care eu nici nu știam că există?"
"Acum te iei de mine nu?"
"Nu... Tu te luai de mine!"
"Stooooppp!... Ce naiba v-a apucat?... (îi întrerupse dintr-o dată Ji-Sung)... Mai bine mergeți și vă împachetați lucrurile! Îmi urlați aici în cap fără motiv!"
"Cred că are dreptate... Hai să ne împachetăm, în cazul meu, reâmpachetăm lucrurile!" (spuse Yong-Hwa)

După ce plecară prietenii săi, Ji-Sung continuă să mănânce ramen... Dar... La un moment dat, o fată sexy și drăguță, cu părul lung și brunet, cu buzele roșii și îmbrăcată într-o rochie roz, se așeză la masă cu Ji-Sung, pe scaun, stând față în față cu acesta! Ji-Sung își ridică privirea din bolul cu ramen, iar când o văzu aproape că se înecase cu tăieței dar fu plăcut surprins de frumusețea fetei! Se opri din a mai mânca pentru a o putea privi pe fata misterioasă care se așeză la masa sa dintr-un motiv necunoscut!

"Te pot ajuta cu ceva?" (întrebă Ji-Sung orbit de frumusețea ei)
"Da... Ai putea să îmi spui cum te cheamă?... Vreau să știu mai multe despre tine... Stăteam la o masă când mi-ai stârnit curiozitatea!"
"Numele meu este Park Ji-Sung!" (spuse acesta încercând să nu piardă contactul vizual)
"Ce nume drăguț! Eu sunt Kang Hye-Won!..."
"Și tu ai un nume foarte frumos!"
"Mulțumesc! (spuse fata puțin rușinată)... Ești un băiat foarte frumos și atrăgător! Ai vreo iubită?"
"Nu... Nu am avut nici o relație serioasă până acum!"
"Serios?... Un tip atât de drăguț nu are o iubită? Înseamnă că fetele care te cunosc nu au ochi buni!"

Ji-Sung zâmbii larg la vorbele fetei. Era ca prins într-o transă! La un moment dat fata își puse mâna peste cea a lui Ji-Sung. Acesta se roșii imediat! Dar nu își trase mâna, ca și cum i-ar fi surâs ideea!

"Ai putea să îmi dai numărul tău de telefon! Poate vei vrea să îmi scrii sau să mă suni din când în când... Eu sunt disponibilă la orice oră! Nici iubit nu am..." (spuse Hye-Won insinuând parcă ceva)
"Sigur!" (spuse Ji-Sung fără să stea pe gânduri măcar o clipă ținându-i mâna frumoasei domnișoare)

Dar cineva sparse această atmosferă romantică într-o manieră agresivă! De la intrare se putea auzi un glas gros și furios care se apropia în ritm alert de cei doi "îndrăgostiți".

"Ce faci aici? Cine naiba e ăsta?... Încerci cumva să mă înșeli?" (spuse tipul furios uitându-se mai mult la Ji-Sung)
"Nu... Nu încercăm să fac asta!..." (spuse ea)
"Stai.... Nu ai spus tu că nu ai iubit?" (spuse Ji-Sung confuz)
"Nu... El e iubitul meu... Acest băiat încerca să se dea la mine! Mi-a cerut numărul de telefon ca să îmi poată scrie! Eu i-am spus că nu iar el m-a apucat de mână... De aceea ne-ai văzut ținându-ne de mână... Jur că eu nu am făcut nimic! (spuse frumoasa fată)
"Ceee am făcut eu?... De ce îl minți?" (spuse Ji-Sung speriat știind că dacă nu va remedia situația va fi rău de el)
"Acum îmi faci iubita mincinoasă?... Cum îndrăznești să vorbești așa de ea când tu ești cel care a început totul?"
"Nu.... Eu chiar nu i-am făcut nimic... Doar mâncam niște ramen și ea s-a așezat lângă mine!" (spuse ridicându-se de pe scaun)
"Nu e adevărat... Chiar nu aș face așa ceva iubitule!" (spuse fata cu ochi de cățeluș pentru a ieși din această situație)
"Cum ai curajul să minți așa?... Ar trebui să te învăț minte pentru a nu te mai agața de ce nu e al tău!"

Băiatul respectiv își strânse pumnul și se lansă pentru a-l lovi pe Ji-Sung, care din reflex își acoperii fața cu mâinile. Dar exact în acel moment Dong-Soo intervenii prinzând-i pumnul și lovindu-l tare, astfel încât pășii un metru în spate.

"Tu cine mai ești?" (se uită nervos acesta la Dong-Soo)
"Nu e nevoie să ști tu asta!" (spuse Dong-Soo fixându-și o privire sfidătoare)
"Dong-Soo?... Tu ce faci aici?" (întrebă Ji-Sung)
"Nimic!" (răspunse acesta neinteresat)
"Așa te cheamă?... Și cum de ai curajul să dai în mine? Nu ști cine sunt eu?" (spuse băiatul tot mai furios)
"Dacă nu am auzit de tine înseamnă că nu exiști!"
"Tu chiar nu știi cu cine te pui!"
"Și tu nu ști cum să taci!"
"De ce îl aperi? Ști ce a făcut?"
"Nu și nici nu îmi pasă! Singurul lucru pe care îl știu aici e că numai eu am dreptul să îl bat măr! Așa că nu îți încerca norocul!"
"Ăsta ar trebui să fie un compliment?" (întrebă Ji-Sung liniștit deoarece odată cu apariția lui Dong-Soo parcă totul era mai sigur)
"Taci și nu mai pune întrebări stupide altfel te las singur!... Defapt nici nu știu de ce te apăr... Trebuia să îl las să îți dea una!"
"Nu... Nu pleca!... Te rog!" (spuse Ji-Sung speriat de gândul că Dong-Soo chiar ar putea pleca lăsându-l fără apărare)
"Dă-te!" (intervenii din nou băiatul)
"Nu am de gând!"
"Atunci vei fi și tu lovit!"
"Dacă poți să dai măcar!"

Sfidarea lui Dong-Soo îl scoase din sărite! Cu tentativa lui de al lovii pe Dong-Soo, se iscă lupta! Acesta lovi cu putere încât pumnul său despică aerul dar Dong-Soo se feri la timp observând că nu se bătea cu un simplu om! Observându-i tehnicile de luptă, Dong-Soo își putea da seama că avea de-a face cu un luptător bun! Poate chiar mai bun decât el!
Acesta mai lovii odată, reușind să îl atingă pe Dong-Soo care dădu înapoi puțin. Ji-Sung nu îl mai văzu pe Dong-Soo luând bătaie vreodată, ceea ce îl făcu să creadă că nici acesta nu îl putea salva! Dar Dong-Soo nu se dădu bătut. Făcu un salt în aer urmat de o învârtire, lovindu-l cu piciorul încât îl făcu să își piardă echilibrul. De nicăieri apărură prietenii băiatului. Dong-Soo știa că nu are cum să se pună cu toți trei! Așa că îl luă pe Ji-Sung de mână și îl trase din local începând să alerge. Era prima dată când Dong-Soo se dădu bătut și fugea de o luptă! La marginea pădurii fură încolțiți de cei trei.

"Crezi că poți fugii așa de o luptă? Am văzut că ai experiență... Nu ești nici tu simplu! Îți mai dau o șansă... Lasă-mă să îl învăț minte pe prietenul tău și te las în pace!" (spuse băiatul)
"Dacă provii dintr-un club de Taekwondo ar trebui să ști că cea mai importantă regulă e "Nu îți lăsa niciodată prietenii la ananghie!" (spuse Dong-Soo)
"Ghinion pentru tine că eu nu țin cont de reguli!"

După ce spuse asta se apropiară încet de cei doi iar Dong-Soo își reluă poziția de luptă.

"Yaa... Dong-Soo... Ar trebui să pleci! Nu cred că mă vor afecta câteva lovituri! Nu e lupta ta!" (spuse Ji-Sung îngrijorat)
"Nu te ajut pentru că vreau sau îmi pasă, ci pentru că trebuie!... (spuse Dong-Soo atent la cei din fața sa)
Treci după pom!... Acum!" (dădu Dong-Soo semnalul)

Începu o luptă crâncenă, în care singurul care fusese lovit până acum era Dong-Soo. Ji-Sung privea totul speriat, dorea să intervină dar nu îi stătea în puteri! Dong-Soo reușii și el să îl doboare pe unul dintre ei la pământ dar fu lovit în abdomen din altă parte. Cum de se mai ținea pe picioare chiar dacă fu lovit din toate părțile numai el știa! Dar salvarea veni odată cu apariția unui echipaj de poliție care patrula în fiecare după-amiază terenul. Aceștia opriră lupta și le dădu o atenționare fiecăruia! Cum cei trei iscară scandalul îi prinse pe aceștia și îi duse la secție, unul dintre ei șoptind pe drum "Nu s-a încheiat aici!"
Ji-Sung se apropiă de Dong-Soo care se așeză jos pe iarba umedă.

"Eeştti ook?" (spuse Ji-Sung evitând să îl privească)
"Nu am nimic! Nu e prima oară... Sunt obișnuit!"
"Tu vorbești serios? Te-ai mai bătut așa până acum?"
"Nu... Dar am mai primit și eu câteva.... Doar nu credeai că sunt invincibil?"
Spuse Dong-Soo râzând, dar din cauza râsului puternic loviturile sale pulsară toate deodată creând o durere puternică, pe care Dong-Soo o resimții imediat, dar încerca pe cât posibil să nu o arate! Ji-Sung îl ridică de jos și îl sprijinii de umărul său începând să meargă spre tabără. Ajunși în tabără, prietenii lui Soo, veniră imediat la acesta.

"Ce ai pățit?... Te lasă omul singur câteva ore și tu vi bătut măr?" (spuse Tae-Oh)
"Vino să te bandajăm!" (spuse Jong-Hwa mai serios ca niciodată)
"Nu... Am să o fac eu!" (spuse Ji-Sung din senin)
"De ce?... Eu nu vreau să fiu bandajat de tine... Oricum din vina ta am ajuns așa!" (spuse Dong-Soo derutat)
"Din cauza lui ai ajuns așa?... Cum?" (spuse Tae-Oh)
"E o poveste lungă!... Dar nu vreau să fiu bandajat de tine!" (spuse Dong-Soo)
"Îți amintești când tu m-ai lovit pe mine și m-ai dus acasă la tine să mă bandajezi?... Acum e rândul meu! Așa că lasă-mă să o fac!" (spuse Ji-Sung simțindu-se vinovat pentru tot)