Câteva zile mai târziu, la școală se anunță organizarea unei săptămâni cu activități în aer liber (un fel de școala altfel). Aceste activități nu erau obligatorii. Cei care doreau să participe trebuiau să își treacă numele pe o listă! Ji-Sung fu primul care se înscrise! Era foarte entuziasmat de aceste activități. După el se înscriseră și prietenii săi, urmați de alți elevi și eleve ale școlii cât și de prietenii lui Dong-Soo. Aproape toată școala se înscrise, mai lipseau doar unii care nu doreau să vină deoarece nu le plăcea ideea de natură sau erau alergici la unele insecte. Printre cei care nu doreau să meargă se număra și Dong-Soo. Nu era ciudat că acesta decise să nu se înscrie! Ci era ciudat că el nu avea niciun motiv care să îl împiedice să vină, nu era nici alergic, nici nu ura natura, era prieten și cu frigul și cu pericolele, dar totuși decise să nu ia parte la aceste activități! De ce?

("Oare nu vine deoarece trebuie să muncească?") se gândi Ji-Sung uitându-se curios la Dong-Soo.

Dong-Soo își întoarse capul observându-l pe Ji-Sung care se uita la el! Făcu o față ciudată ca și cum l-ar fi întrebat: ("Ce te holbezi așa... Ți-e dor de-o cafteală"). După care Ji-Sung își îndreptă privirea spre prietenii săi puțin speriat.

"Hey... Vor fi concursuri în care se for forma echipe de câte 4!... Asta înseamnă că ne mai trebuie un membru!" (spuse Yong-Hwa)
"Așa e... Pe cine să chemăm oare?" (se gândi Ji-Sung)
"Dacă am chema-o pe Ye-Rin? (dacă nu vă mai amintiți de ea, este prietena lor, apare la început!)... Nu e cu noi în școală dar cred că ar putea participa" (interveni Woo-Joo)
"Ar fi tare să vină cu noi! Așa am avea echipa completă!" (spuse Ji-Sung aprobator)

Lista cu elevii doritori de a merge în această tabără de activități ajunse la director. Acesta semnă în dreptul fiecăruia... Dar... Era surprins de ceva!

"Dong-Soo nu e aici! De ce?"

Directorul îl chemă pe secretar la el.

"Bună ziua Domn Director! De ce m-ați chemat?"
"Vreau să te duci în clasa celor de gradul 12E și să îl chemi pe elevul Kim Dong-Soo la mine!"
"Sigur... Imediat!"

Secretarul merse pentru a-l chema pe acesta la director. Bătu la ușă și îl ceru pe Dong-Soo pentru câteva minute. Profesorul îl lăsă. Nu era ca și cum această întrebare ar fi nouă și nemai-auzită. În ușa de la biroul directorului se auzi o bătaie scurtă și apăsată!

"Intră!" (spuse directorul din scaunul său)
"Bună ziua!"
"Bună ziua!"
"De ce m-ați chemat?... Am mai făcut ceva?"
"Da... De ce nu apare numele tău pe lista de înscriere la activitatea organizată de mine?"
"Pentru că nu vreau să vin!"
"De ce?... Ști... Dong-Soo... Câteodată chiar nu te pot înțelege!"
"Nu e nimic greu de înțeles, doar că nu vreau să vin!"
"Ba o să vi! Eu te vreau acolo!"
"Dar nu pot!"
"De ce?... Pentru că e și acel elev acolo? Ji-Sung?... Ți-e frică să dai ochii cu el?"
"Nu e asta!"
"Atunci ce e?"
"Eu trebuie să muncesc! O săptămână pierdută înseamnă bani pierduți!... Și nu îmi pot dezamăgii șeful din nou! Data trecută era să mă dea afară!"
"Aaa... Doar atât?... Poi putem rezolva! Spune-mi unde lucrezi!"
"La restaurantul Jungsik!"
"Aa ... Nu e atât de departe!... Ok atunci... Facem așa! Eu vorbesc cu șefii tăi să îți dea liber o săptămână și îți și plătesc banii pierduți iar tu vi în tabără!"
"Nu pot să fac asta!"
"De ce nu?"
"Ar fi nedrept!"
"Nedrept ar fi să nu vi tu și să nu apuci și tu să te distrezi puțin! Uite, prietenii tăi vin! Puteți să vă distrați împreună!"
"Dar..."
"Niciun dar! Vi și punct! Acum poți să te întorci la ore!"

Directorul făcu așa cum zise... A doua zi după școală se duse la restaurantul Jungsik din capitală (Seoul). Intră și începu să vorbească cu angajatorii de acolo pentru ai da lui Dong-Soo o săptămână liberă! Aceștia nu acceptară la început dar după lunga insistență a directorului îi dădură drumul să meargă! După sfârșitul weekend-ului, lunea, toți elevii care se înscriseră pe listă se aliniară pentru a urca în autocar! Dong-Soo era și el prezent! Autocarul porni la 14:00 și ajunse la destinație destul de târziu, cam pe la 19:30
Cu toții se debarcară și își așezară tabăra. Aprinseră un mic foc și își montată corturile și sacii de dormit! Avea să fie o săptămână lungă!
De dimineață, profesorul organizator îi trezi pe toți la ora 7.
Era un chin să fi trezit până și în excursie la o asemenea oră! Toți ieșiră din corturi și se strânseră în jurul profesorului și al directorului.

"OK... Astăzi vom stabilii regulile și activitățile" (spuse directorul)
"Exact elevi!... Am să vă explic acum! În primul rând pentru prima activitate vom intra în pădure!" (continuă profesorul)

Toți elevii erau extrem de entuziasmați! Vorbeau despre cât de palpitant va fi!

"Activitatea din pădure se va desfășura în felul următor! (spuse directorul)... Se vor forma echipe a câte doi, iar cei care reușesc să aducă mai multe lemne de foc în 30 de minute câștigă!"
"Doar două persoane? (întrebă Yong-Hwa nedumerit)...parcă erau 4 persoane într-o echipă!"
"Am vrut să schimbăm puțin regulile!.. Echipele se vor alege în felul următor! Fiecare dintre voi va extrage din această cutie un număr... Cei care au același număr vor forma o echipă!" (spuse profesorul)

Elevii se aliniară pentru a extrage din acea cutie un bilețel numerotat de la 1 la 15.

"Hey, Ye-Rin! Tu ce număr ai extras?" (spuse Yong-Hwa entuziasmat)
"6"
"Și eu la fel!... Asta înseamnă că suntem o echipă! Yes!!!"
"Woo-Joo! Tu ce ai extras?..." (spuse Ji-Sung)
"2...tu?"
"Eu am extras 7"(spuse Ji-Sung puțin dezamăgit că nu era în echipă cu prietenul său)
"Dacă ai extras 2 atunci ești în echipă cu mine Woo-Joo!" (spuse Na-Ra_o colegă de clasă cu ei)

În cealaltă parte Tae-Oh extrase același număr ca și un coleg de-al său, iar Jong-Hwa făcu echipă cu un băiat de gradul 10!
Dong-Soo ajunse și el la cutia cu bilețele și extrase un număr!... Ji-Sung începu să meargă pe la fiecare pentru a găsi persoana care a extras același număr ca și el.

"Yaaaa.... Cine a extras numărul 7? Cine face parte din echipa mea?" (strigă Ji-Sung)
"Eu am extras 7!"

Se auzi o voce groasă pe fundal. Ji-Sung se întoarse în direcția sunetului și observă că persoana cu același număr era Dong-Soo! Acum chiar că avea să fie o săptămână lungă!

"OK copii!... Acum că v-ați găsit coechipierii să înceapă concursul!" (spuse profesorul)
"Și care e premiul?" (întrebă un elev mai curios din fire)
"Dacă vreți un premiu... Atunci... Hai să facem așa... Cine câștigă primește un punctaj cu 5 puncte mai mare la următorul examen!" (spuse directorul)

După ce auziseră, toți elevii o luară la goană prin pădure pentru a aduna cât mai multe lemne. Singurul care nu se grăbea era Dong-Soo.

"Yaaa... Dong-Soo! Vrei să pierdem?" (spuse Ji-Sung iritat de nepăsarea acestuia)
"Eu oricum nu pierd nimic! Tot 100 de puncte iau și cu punctele în plus și fără ele! Dar tu se pare că pierzi ceva mult mai important decât punctele!"
"Ce?"
"Mințile!"
"Poți să reziști un minut fără să te iei de mine?"
"Dacă nu ai merita să mă iau de tine nu aș face-o... Fi sigur!"
"Uite! Nu au trecut nici două secunde!"
"Vezi ce prost ești! Stai și îți usuci gura pe mine înloc să te duci să strângi lemne!"
"Cred că ai dreptate!"
"Mereu am dreptate!"

Ji-Sung coborâ în pădure pentru a strânge cât mai multe lemne și făcu asta! Găsise foarte multe... Dar acestea fiind grele nu reuși să care numai un sfert din cât strânse!

"Yaa... Dong-Soo... Nici aici nu mă poți ajuta? Lemnele asta nu trebuiesc plătite dacă le stricăm cumva!" (spuse Ji-Sung râzând)
"Nu"
"De ce? (acum deveni serios, răspunsul lui chiar îl enervă)
"Pentru că eu nici măcar nu am vrut să vin... Și faptul că sunt în echipă cu tine mă face să mă simt penibil!"
"Și eu am același sentiment, dar ai putea măcar, te rog să cari și tu câteva lemne?... Totuși suntem o echipă... Și trebuie să recunosc că tu ești mai tare fiind în clubul de Taekwondo și le poți căra mai bine decât mine!"
"Și de asta ar trebui să le car eu? Că sunt mai tare?"
"Hai acum! Te rogggg!"
"Ok!" (spuse Dong-Soo, după lunga insistență a lui Ji-Sung)

Dong-Soo se aplecă și luă restul de lemne de pe jos pe care le legă cu o sfoară și le puse pe spate.

"Eu de ce nu m-am gândit la asta... Cum de nu mi-a venit ideea să leg și eu lemnele și să le car pe spate?" (spuse Ji-Sung șoptind)
"Hey... Vi sau ce naiba faci acolo? Te-au apucat visările cu ochii deschiși? Nu tu erai ăla care vroia să se grăbească?"
"Ba da... Vin acum!"
"Ce nebun!" (spuse Dong-Soo șoptind)

După 25 de minute Dong-Soo și Ji-Sung se întoarseră la tabără cu lemnele. Se pare că ei chiar ajunseră primii!

"Felicitări! Sunteți primii. Acum mai trebuie doar să numărăm lemnele după sosirea celorlalți și vom vedea cine e echipa câștigătoare!" (spuse profesorul)
"Da... Suntem aproape de câștig!... Nu-mi vine să cred că spun asta der... Mulțumesc!" (spuse Ji-Sung cu ochii în pământ dar cu un zâmbet pe față)
"Nu a fost mare lucru!" (continuă Dong-Soo cu un glas gros și moale)

Directorul zâmbi! Planul său de ai face pe cei doi să se împrietenească prin intermediul acestei excursii dădu roade... Sau poate așa credea el.
Seara, înainte de culcare, după un foc de tabără bine meritat, Ji-Sung decoji o banană pe care o mâncă rapid, și, cum nu aveau un coș de gunoi, și coaja de banană fiind un deșeu nepoluabil și chiar benefic solului, o aruncă pe iarbă. Dong-Soo trecu pe acolo cu prietenii săi pentru a merge la culcare dar dintr-o dată dădu de coaja de banană și alunecă căzând și într-un mic râu. Acum era ud și nervos!

"Cine a aruncat coaja de banană acolo?" (spuse Dong-Soo extrem de nervos, ieșind din râu)

Ji-Sung se uită în altă parte ceea ce îl făcu să se dea singur de gol. Dong-Soo se uită la el cu niște ochi roșii de parcă ardeau! Punctul culminant fh Yong-Hwa care venise la Ji-Sung intrebandul:

"Ji!... Mai vrei o banană?"

Asta îl demască total pe Ji-Sung, a cărui inimă începu să bată într-un ritm alert!

"Acum ești mort!" (Dong-Soo se apropiă de el fiind gata să îl lovească)

Dar fu oprit de profesor și de câțiva colegi!
Directorul văzând totul începu să nu mai priceapă nimic! După sfârșirea atmosferei tensionate profesorul se apropiă de director punându-i o mână pe umăr!

"Degeaba încerci!... Ei sunt exact ca șoarecele și pisica! Nu vor înceta niciodată din a te surprinde!" (spuse profesorul)
"Dar totul mergea perfect ca în filme!"
"Exact! Ca în filme!... Dar viața reală nu e atât de ușoară! Nu ai cum să clădești singur un întreg scenariu!"
"Eu tot nu mă dau bătut!"

PS: Scuzați de întârziere... Acest capitol are 2000 de cuvinte pentru a mă revanșa! 🙏😢💕