Un nou an școlar înseamnă un nou început. O nouă oportunitate de a te îndrăgostii de vreo fată și a începe o frumoasă poveste de iubire... Sau cel puțin, așa pare... Căci în realitate reprezintă doar stres, teme și... Conflicte!
O zi obișnuită de școală ar începe în clasă, alături de colegi și profesori care fac prezența... Dar... Nu și pentru toată lumea!
Da... Ați auzit bine... Eu fac parte din acea lume a persoanelor care nu pot să aibă o zi obișnuită... Scuzați... Am uitat să mă prezint... Numele meu este Park Ji-Sung. Sunt clasa a 11-a. Școala reprezintă pentru mine un calvar. Nu din cauza orelor, ci mai degrabă din cauza lui! Kim Dong-Soo, clasa a 12-a. Un elev chiulangiu. A fost de 3 ori la director, toate în aceeași zi, un record în această școală. Nu numai atât, dar mai e și în clubul de taekwondo al școlii. M-am încurcat cu el la începutul anului trecut. L-am făcut să alunece pe scări cu o coajă de banană din greșeală și apoi a vrut să mă lovească dar a fost dus la director. De atunci îmi face zile fripte!... Destul despre trecut... Revenind în prezent, profesorul din clasa mea face prezența acum... Dar presimt că voi întârzia puțin. Ghiciți de ce!... Da... Din cauza lui!

"Hey... Park Ji-Sung!"
"Da!"
"Unde mergi așa de grăbit!... Să nu-mi spui că fugi de mine!"
"Nu... Sigur că nu!"
"Presimt că anul acesta va fi foarte interesant!... Tu nu?"
"Eu..."
"OK... Las-o baltă!... După școală ne vedem lângă cireș!... Să nu întârzi! Ai priceput?"
"Da..."
"OK... Du-te la ore acum... Să nu uiți!"

Ji-Sung intră în clasă. Întârziase 10 minute. Profesoara, care îi știa cauzele întârzierii îl pofti înăuntru și îi spuse să se așeze!... Normal, cei care întârzie sunt pedepsiți... Dar, cum profesoara știa despre tot încă de anul trecut, îl trecu cu vederea și îi acordă numai o mustrare verbală! În pauză Ji-Sung fu întrebat de colegii săi de ce a lipsit chiar din prima zi de școală dar el nu răspundea niciodată. La terminarea orelor, Ji-Sung plecă spre cireș! Dong-Soo îl aștepta deja:

"Ai întârziat!... Ai venit cu 3 minute mai târziu!... Ce să fac eu cu tine acum?... Niciodată nu asculți!"
"Îmi pare rău... Profesorul ne-a ținut mai mult și de aceea..."
"Te-am întrebat cauza?... Eu nu prea cred! Dar știu că trebuie să primești o pedeapsă!... Mâine la prânz, faci cinste cu mâncarea de la cantină!"
"Am... Am înțeles!"
"Mereu te bâlbâi!..."

Și îi dădu un dos de palmă peste cap după care dispăru. Ji-Sung plecă acasă. Nu era bogat, dar poți să spui că avea mulți bani. Familia lui deținea o mică firmă de transporturi! Avea o casă frumoasă, destul de luxoasă. Cu o piscină în curte și o grădină spațioasă. Acasă trăia un vis, dar la școală experimenta un coșmar. Această contradicție între două lumi total diferite reprezenta viața pe care o trăia Ji-Sung! Un elev silitor care visa să ajungă la o facultate bună. Păcat că a devenit ținta acestui grup faimos de băieți din școală. Dacă ar putea da timpul înapoi ca să evite acel incident ar fi făcut-o demult... Dar e imposibil... Totuși acum se simțea mai bine știind că e ultimul an în care îl mai vede pe Dong-Soo. La finalul anului va scăpa de el odată pentru totdeauna! Trebuia să mai reziste încă 9 luni... Dar parcă timpul trecea mai greu anul acesta, ținând cu Dong-Soo, care abia aștepta să îl revadă pentru al mai tachina o dată. A doua zi de școală începu cu o alarmă... Cel mai rău lucru pe care îl poți auzi dimineața. Ji-Sung se pregăti de școală... Își făcu un sandviș, pe care îl băgă într-o caserolă și plecă spre școală... De dimineață, la intrarea în curtea școlii, Dong-Soo nu își arătă fața ca de obicei!... Era ciudat...
Orele începură, profesoara intră în clasă și făcu prezența. Nimeni nu lipsea. La pauza de prânz, Ji-Sung cumpără prânzul pentru Dong-Soo așa cum i se spuse. O puse la masa la care se așeza mereu Dong-Soo și se întoarse la prietenii săi. După câteva minute, intră și acesta în sala de mese. Observă farfuria cu mâncare pe care o lăsase Ji-Sung dar nu mâncă din ea. Se uita la Ji-Sung care își desfăcea propria cutie de prânz pe care o pregătise de acasă. Dong-Soo se ridică de la masă cu farfuria în mână și se apropie de masa unde erau Ji-Sung cu prietenii săi și trânti farfuria în fața acestuia. După, îi luă cutia de prânz și spuse:

"Asta e a mea... Tu poți mânca asta... Eu îți voi savura prânzul de acasă... Mulțumesc pentru sandviș!"

Ji-Sung nu avu curajul să comenteze... Era prea speriat de Dong-Soo, așa că mâncă ce se află în farfurie (în acea zi la cantină se dădea o mâncare mai rea la gust de acea Ji-Sung își aduse un sandviș de acasă) . După prânz, se întoarseră la ore. Aceasta a fost o parte din rutina zilnică a lui Ji-Sung... Ceea ce va urma, numai ziua de mâine știe!...

Ps: Sper să vă placă acest prim capitol din noua mea carte!... Mulțumesc! 😉