36
Sunt alergica la lumea in care traiesc!
Nu-mi mai pot declesta dintii si nici ridica colturile buzelor spre a zambi, aproape niciodata cand ies din casa.
Nu mai vad frumosul! Vad numai chin..mizerie..tristete, fete incruntate , oameni privind numai in jos si tacand, calcati in picioare fiind, copii ce cresc deformati de-o societate bolnava, adulti cu pretentii pana la cer , si care nu au fost si nu vor fi niciodata capabili de vreun gest nobil/ caritabil/ civilizat...
Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top