Capitolul XXVII
A venit și seara, eu și cu prietenii mei strângându-ne în fața plajei, unde Emma își pune barca gonflabilă în apă unde:eu, Lia, Lyna, Emma și Nicholas intrăm în aceasta, Melody intrând și ea în barcă la scurt timp după.
- Spre Insula Rock! porni Nicholas barca, aceasta mergând cu mare viteză înnainte cu toții fiind stropiți violent de picăturile de apă.
- Mergi mai încet, îi spuse Melody. Abea mi-am făcut manichiura!
- Ție de manichiură îți arde?! se răsti Lyna puțin la ea.
- Poate, îi răspunse Melody zâmbind.
- Eu tot nu înțeleg de ce nu zburăm, întrebă Emma, ar fi mai simplu!
- De parcă ar și fi normal să vezi șase adolescenți cum zboară pe cer spre o insulă! îi zise Lyna ironic, fata brunetă cu ochii albaștrii aprobând-o din cap.
- Uhm Jhon...întrebă Melody. Încă suntem prieteni, nu?
- Încă suntem prieteni Melody, dar nu vom fi niciodată un cuplu. Tu ți-ai făcut singură asta, îmi pare rău dar chiar mi-am pierdut orice atracție față de tine.
- E în regulă, spuse tristă Melody. Ai dreptate...nu trebuia să reacționez așa.
- Bun venit în lumea mea, îi zise Lia. Având în vedere că suntem ambele fostele lui.
- Recunosc, ți-am și zis adevărul și din cauză că-l plăceam pe Jhon și-l vroiam pentru mine. Am fost egoistă...dar doar o singură dată am greșit apoi poc, sunt pedepsită.
- Nu e vina ta că asta e personalitatea lui Jhon, îi spuse Lyna. Așa a fost mereu, crede-mă. Poate eu sunt agresivă, dar iert repede. Dar băiat dificil ca ăsta n-am mai văzut în viața mea.
- Aproape am ajuns! spuse Nicholas manevrând barca gomflabilă cu motor, putând vedea insula din depărtare.
La scurt timp după, ajungem în fața insulei unde oprim barca, și apăsăm toți șase pe medalioanele noastre apărând costumele de element pe noi.
- Eu mă duc undeva unde să nu mă vadă. Spuse Melody dispărând în secunda următoare, cel mai probabil transformându-se în vibrații.
- Păi..să nu pierdem timp! spun eu ridicându-mă spre ceruri, fiind urmărit de Lia, Lyna, Emma și Nicholas de parcă ne-am îndrepta spre lună, nu spre cel mai înnalt punct al insulei.
- Am un mic déjà-vu! spuse Nicholas zâmbind, ajungând toți cinci spre cel mai înnalt punct al insulei.
- Mă mir cum putem zbura, spuse Lyna. Chiar dacă unii dintre noi nu suntem elemente de aer ca cineva anume, se uită roșcata spre Emma.
- Asta pentru că toate elementele au anumite abilități comune, cum ar fi zborul și regenerarea. Așa mi-a zis Xanilia, îi zic eu.
- Văd că ați venit! spuse Emilly venind spre noi cu mâinile ridicate. Cum am spus...mă predau!
- Fie...spun eu așteptând ca Melody să lovească în orice moment, doar ca cinci spini negri să răsară din pământ prinzându-ne pe fiecare.
- Melody, acum! o strig eu pe aceasta, o undă sonoră apărând ce o lovește pe Emilly, dar nu pățește nimic.
- Cum de? întreb eu bulversat la care o a doua Emilly apare lângă prima distrugând-o. Iluzii! țip eu. A folosit iluzii și ne-a atacat de la spate! zic eu indignat în timp ce spinii încep să sugă enerfia vitală din mine.
- Chiar sunteți proști! spuse Emillt doar să-l aud pe Nicholas cum strigă:
- Talisman al Pămâmtului! Dă-mi puterea ta! Talismamul său activându-se acesta eliberându-ne și pe noi și pe el din capcana ei înnainte să cadă în genunchi.
- Talisman al Apei! Dă-mi puterea ta! își invocă Lia puterea talismamului creând un vârtej ascuțit de apă ce se-nvârte la la viteze enorme înjunghind-o pe fetiță în inimă și trecând prin ea. Rana acesteia regenerându-se aproape instant, având înnaonte o gaură în piept din care curgea un lichid negru.
- O să plătiți pentru asta! țipă Emilly la noi încărcând în mâini energia unui fulger negru gata să ne lovească, în fața noastră apărând o barieră sonoră, Melody făcându-și apariția. Tu din nou! De data asta nu mai scapi! rânji mica psihopată începând să cânte, un fum verde începând să o înfășoare pe Melody ochii ei rozalii devenind verzi.
- Melody nu! țip eu la aceasta.
- Vin-o aici...îi făcu Emilly vu degetul Melody ducându-se lângă ea. Atacă-i! îi ordonă Emilly acesteia la care Melody se uită la noi, ne zâmbește, și o ia pe Emilly în brațe aruncând-o spre cer lovind-o tare cu mai multe note sonore.
- Melody! îi strigăm noi fericiți numele.
- Ce parte din "spre deosebire de tine sunt un element adevărat și nu mă poți hipnotiza" n-ai înțeles?
- Tu...nenorocită ce ești! strigă Emilly.
- Eu aș vorbi frumos în locul tău. Ph stai...tu nu ești o domnișoară.
- Hei, mai ține-ți minte tornada de data trecută? întrebă Emma. Am o idee...Talisman al Vântului! Dă-mi puterea ta! își ridică fata blondă mâiniile, o tornadă...nu, un uragan apărând pe insulă învârtind-o pe Emilly în aer la viteze enorme, până când Emma cade în genunchi și tornada se oprește. Fetița căzând în genunchi de la o înnălțime foarte mare.
- Talisman al Focului! Dă-mi puterea ta! strigă Lyna dând din mână apărând un dragon de foc ce vrea să o-nghită pe Emilly, aceasta încercând să-l distrugă eventual eșuând. O explozie mare de foc apărând când aceasta este înghițită, părul Lynei bătând în vânt, praf și cenușă ca mai târziu să fie lovită de un fulger căzând pe spate.
- Sunt slăbită...dar nu e problemă! Am doar nevoie de puțin ajutor! zise fetița începând să cânte, prietenii mei fiind învăluiți de fumul verde, aceștia ridicându-se de jos și mergând de partea lui Emilly. Ochii lor strălucind într-o nuanță puternică de verde.
- Lia...Lyna...Nicholas...Emma? îi întreb eu pe aceștia la care fetița îmi răspunde.
- Acum lucrează pentru mine, îți trezește niște amintiri Jhonathan? mă-ntrebă aceasta amintindu-mi exact momemtul când am fost atacat pe plan psihic de iluziile ei. Hey, dragilor! Vă dau o nouă putere...acum puteți folosii puterea talismanelor voastre non-stop!
Mă uit cu teroare la cei patru cum sar în aer focusând întreaga putere a talismanelor lor.
- Vortex Ecliptic! strigă aceștia formând un atac combinat ce se învârte spre mine și Melody gata să ne ucidă, doar ca Melody să mă tragă de mână la timp din raza atacului.
- Suntem morți! îmi zise Melody uitându-se cu frică la mine.
- Îi pot vindeca! îmi scpt eu cristalul de la gât ridicându-l în aer. Cristal al Haosului, te rog, purifică-mi prietenii! din acesta ieșind mii de fascicule de lumină purpurii, dar nu se întâmplă nimic.
- Oh da...acum nu îi mai poți purifica din cauză că sunt mult mai puternică decât tine. Am uitat să spun asta, iartă-mă! îmi zâmbii Emilly înnainte să arate cu degetul spre mine și Melody. Singura cale prin care poți să-i salvezi ar fi să-i ucizi cu mâinile tale, e alegerea ta.
Nu...nu pot face asta. Cum pot să-i ucid?! Nu...nu pot face asta, sunt prietenii mei.
- Nu ataci? Bine...ucideți-i pe ambii! le ordonă Emilly, Nicholas trântindu-și pumnul în pământ, roci mari din acesta ieșind la suprafață gata să mă lovească până când Melody mă trage de braț și fuge departe cu mine.
Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top