Dis de dimineață, mă dau jos din pat și mă-ndrept somnoros spre bucătarie, uitând să merg la toaletă.

- Cam somnoros, nu crezi? mă-ntrebă Xanilia îmbrăcată in halatul albastru pastel alături de un coc dezordonat în cap. Zici că n-ai mai dormit de zece ani.

- Da...azi trebuie să mă întâlnesc cu Emilly.

- Baftă, aș vrea să ajut dar mai mult voi încurca. Nu sunt destul de puternică pe Pământ cum sunt în Iad, iar tu clar mă-ntreci pe mine cu mult. Emilly a devenit mult mai puternică decând a vorbit cu tata.

- Știu...

- Hei, am încredere în tine. Dacă ai învins-o odată, poți și a doua oară. Apropo, a trecut Melody pe aici de dimineață. M-am oferit să-i dau un talisman dar nu că cică ea nu are nevoie...lasă, vine ea la mine. Ai să vezi. Vine ea la mine. Eu deja l-am făcut, și chiar repede.

- Eu nu am încredere sincer, îi mărturisesc eu acesteia.

- Dacă nu ai încredere în tine nu o vei putea învinge. Fi atent, Emilly e parșivă...cine știe de câte poate fi capabilă?

- Are doar șapte ani, îi spun eu acesteia.

- Și totuși e un inamic puternic, nu ai ce să faci decât să ai încredere în tine. Aș vrea să te ajut dar o să încurc lucrurile, eu am creat-o și totuși e cu mult mai puternică decât mine. Pentru că am creat-o special să poată să-l ucidă pe Evan.

- Înțeleg, îi spun eu acesteia luând-o în brațe. Îți mulțumesc mult Xanilia. Te iubesc

- Și eu te iubesc foarte mult. Hey, vreau să-ți arăt ceva.

- Da? o-ntreb eu la care aceasta îmi dă o casetă.

- Am găsit-o în pod, era a tatălui tău și vroia să ți-o dea ție.

- Mulțumesc, iau eu caseta și mă duc în living să o pun în televizor.

Apare o imagine cu pureci, la scurt timp după apărând și tatăl meu cu al său păr blond, ochi violet, bărbatul purtând o cămașă desfăcută arătându-și puținul păr ce-l avea pe pieptul său bine definit.

- Așa se pornește? întrebase acesta.

- Vezi că o ții invers, se auzi vocea necunoscută a unei fete care râdea de el.

- Oh Avery! De ce nu mi-ai spus?! întoarse acesta camera, dar de data asta o vedeam pe această Avery, o fată brunetă cu ochii albaștrii de o frumusețe rară.

- Nu așa! îi lua ea camera din mână întorcând-o spre el. Uite așa! Hai că te filmez eu!

Cine e femeia asta? Și cum de îl cunoaște pe tata? Și de ce mama mea nu mi-a zis de ea?

- În regulă, zise bărbatul. Jhonathan, dacă vezi caseta asta înseamnă că tu trebuie să ai treisprezece ani. Vârsta la care am vrut ca tu să afli adevărul. Vezi tu...eu sunt un demon venit din iad, iar tu vei fi fiul meu. Vezi tu...dintotdeauna am fost mai diferit față de alți demoni.

- Mă faci să râd! râse fata de el. Vobești de parcă e pe cale să mori! Ben, vin-o aici! Uită-te la Evan cum își dă ultima suflare!

- Cine își dă ultima suflare? Imaginea se întoarce către un băiat, cam de aceeași vârstă cu fata.

- Nu vrei să-i lași un mesaj nepotului tău? Sunteți nașii lui doar! Spune tatăl meu luând camera și o întoarce din nou spre fata brunetă. Sunt încă surprins că vă văd pe înregistrări.

- Păi, ce pot să zic, eu ți-am ales numele și vreau să știi că, poate dacă nu ne vom putea cunoște, vreau să știi că te salut și își îți urez succes.

- Și cică eu vorbesc de parcă mi-aș da ultima suflare... Se aude vocea lui. Ben, tu ce zici?

- Salutare! Spune el făcând salutul cu două degete la tâmplă. Dă-mi să filmez eu. Luă Ben camera și o îndreptă spre tatăl meu.

- Jhonathan, vezi tu...noi doi nu putem coexista în același timp. Eu voi deveni o parte din tine! Voi putea vedea și simții viața exact cum o simți tu în momentul ăsta, și este minunat să poți...crește. E minunat să poți trăi de la zero o viață fericită alături de o familie iubitoare ca asta. Avery și Ben vor avea mare grijă de tine...am încredere în ei. Și de fiecare dată când tu te iubești pe tine sau ești fericit, acela sunt eu! Iubindu-te pe tine și iubind să fac parte din tine! Pentru că tu în momentul ăsta ai inima mea, inima care bate acum în pieptul tău este inima mea. Și este minunat acest lucru. Totuși...trebuie să te avertizez de ceva. Stai departe de Aradia! Aradia va face orice să obțină ceea ce vrea, nu se va lăsa până nu ne va ucide.

Aradia? Cine e femeia asta? Întâi Avery și Ben, apoi Aradia? Cine e ea?

- Dacă o vezi stai departe de ea. Va face orice îi stă în putință să ne despartă, inclusiv să se dea drept de partea ta. Ai grijă fiule! Te iubesc! spuse acesta înnainte să se închidă camera.

Aradia....cine e ea?!

- Xanilia! Xanilia vin-o aici! o strig eu pe aceasta, matusa mea aparand langa mine.

- Da dragule, ce e?

- Cine e Aradia? o-ntreb eu pe aceasta, ea devenind palidă la față.

- Nu mai rosti numele ăla în viața ta.

- Mătușă, ești bine?

- Am zis doar să nu mai rostești numele ăla. Punct. Aradia a fost o vrăjitoare foarte rea...atâta zic. Dar am reușit să o ucid, nu mai reprezintă o problemă pentru noi.

- Dar...

- Discuția noastră despre vrăjitoarea aia se încheie aici și acum Jonathan! E un capitol încheiat de mult timp de care m-am ocupat eu personal. Am fost suficient de clară?! întrebă femeia răstindu-se la mine.

- Da...da mătușă.

- Mă bucur. Oftă aceasta imediat după.

De ce se comportă așa ciudat? Xanilia...ce ascunzi?

- Am zis că am încheiat capitolul! Ai interdicție și să te și gândești la acea femeie rea, să uiți numele ăla! Clar?!

- Da, Xanilia....