— Melody...i-ai salvat viața nepotului meu! Îți mulțumesc din suflet! o luă mătușa mea în brațe plângând în hohote.

     — Pentru puțin...nu a fost mare lucru.

      — Ce vorbești?! Ai fost o eroină! I-ai salvat viața!

      — Știu. Apropo, îmi cer iertare dacă v-am speriat și pe voi. Făcea parte din planul meu...

      — Melody...îi spun eu acesteia.

      — Da? întrebă fata curioasă.

      — Te iert...nu ești o egoistă mincinoasă. Tu chiar mi-ai salvat viața...și-ți mulțumesc.

      — Pentru puțin, a fost datoria mea doar. În câte misiuni am fost, crede-mă că știu ce fac. Nu m-am ocupat doar de venirea acelei tornade, chicoti ea.  Și mulțumesc...

     — Cu mare plăcere.

    — Apropo Jhon, chiar crezi că am putea fi împreună?

     — Îmi pare rău dar, nu. Nu pot...încă nu pot trece peste ce mi-ai făcut. Te-am iertat dar nu pot trece peste, și nu vreau să fac aceeași greșeală pe care i-am făcut-o Liei. Îmi pare rău dar din acest punct de vedere mi-am pierdut încrederea în tine, și mi-am pierdut toate sentimentele pe care le aveam.

     — Înțeleg, e perfect normal. O zi bună. Plecă fata din camera mea, prietenii mei și mătușa mea uitându-se ciudat la mine.

     — Ce? E alegerea mea, doar nu era să fiu împreună cu ea din milă. Nu mai fac aceeași greșeală.

      — Apropo Jhon, zise Xanilia. Îmi cer iertare că nu ți-am spus mai devreme că ai fost ucis de Emilly, alături de prietenii tăi.

      — E în regulă, am învățat să nu mă mai supăr așa tare. Te iert...

     — Doamne ce mă doare capul! se trezi sora mea deodată. Jhonathan! Ești viu! exclamă ea. Ce bucurie! mă luă în brațe.

     — De când ai devenit așa iubitoare?

     — De azi...? întrebă ea deodată.

     — Eu zic să mergem la cafenea! sugeră Emma la care cu toții dăm din cap afirmativ.

     Odată ce ne strângem acolo toți cinci, începem să discutăm despre ce s-a mai întâmplat în viețiile noastre cât timp nu am mai vorbit.

     — Păi, știi deja că sunt împreună cu Nicholas, zise Lyna. E prostu' meu! Și dacă cineva se atinge de prostu' meu îl mănânc! Să fie clar!

      — Am învățat să cânt la clarinet alături de Melody! zise Emma foarte fericită.

      — Lyna m-a legat de pat la bustul gol, zise Nicholas. Credeam că facem și noi niște prostii...dar nebuna vine îmbrăcată într-un costum negru foarte sexy alături de un bici mare. Mi-a stat inima în loc în momentul ăla...

     — Ei haide! A fost doar o farsă! îi spuse Lyna. Dar nu mi-ar strica o relație mai BDSM, hai că am umor! râse Lyna alături de Nicholas, acesta râzând mai mult cu jumătate de gură.

     — M-am reapucat de balet alături de mătușa ta, zise Lia. Da, am aflat că ea era profesoara mea de balet până la urmă.

      — Păi...eu și Melody m-am apropiat m-ai mult. Mă îndrăgostisem de ea dar mi-am pierdut orice atracție în momentul în care m-a hipnotizat. Și sincer își merită soarta.

      — Ei haide! Nici eu nu am fost așa rea cu Nicholas, zise Lyna. El m-a vrăjit câteva săptămâni, și pe tine cât? Două trei zile? Să fim serioși, hai că deja exagerezi.

     — Huh...arăt eu spre un fluture negru ce tocmai intră pe geam, acesta punându-se pe masă transformându-se într-o scrisoare.

     — Ce e asta? întrebă Nicholas la care eu o citesc.

     — E de la Emilly, spun eu. Zice așa: "Dragi elemente, îmi cer iertare din sufletul...pe care nu-l am, dar în fine înțelege-ți voi. Vroiam să vă zic că-mi cer iertare pentru tot ce am făcut, mai ales ție Jhon pentru că am încercat să te omor de două ori. Aș fi foarte fericită să mă predau în fața voastră drept dovadă că vorbele mele sunt adevărate. Ne întâlnim mâine pe Insula Rock la ora...uhm...undeva seara că nu știu ceasul încă, unde o să mă predau în fața voastră. Cu ură, sau cu drag...sau cum naiba s-o scrie, a voastră Emilly

     P.S N-o chemați pe nebuna aia cu ochii rozalii, că mă bagă-n sperieți"

     — Minte!! țipă Lyna. Minte, minte și iar minte! Minciuni! Crede-ți voi că nebuna aia s-a schimbat după tot ce a făcut?!

     — Mai încet...îi spuse Emma Lynei, ne aude lumea.

      — Uh da! Ă...legat de..uh..serial! Da! Nebuna din...ă...serial! Ce spunea-ți că a făcut în serial?! încercă Lyna să mintă.

      — Zisă că-și cere iertare, o ajută Emma să-și "reamintească".

      — Ah da! Mulțumesc! încercă roșcata să zâmbească fals.

     — Deci, șopti Lia. Chiar credeți că s-a schimbat?

     — Asta...să se schimbe?! o-ntrebă Nicholas. Lia tu ești sănătoasă la cap?! Ne-a păcălit de atâtea ori, asta clar e o capcană.

     — Cu atât mai bine că e o capcană, zic eu. Am un plan, fiți atenți...o luăm și pe Melody cu noi, se ascunde ea cumva pe acolo. Mergem acolo la ea, vorbim cu ea și Melody o ia prin surprindere de la spate. Trebuie doar să-i spunem planul.

      — Da dar...ar vrea Melody să lucreze cu noi? A zis că lucrează pe cont propiu. Spuse Emma

     — Nu știu, o să vorbim cu ea despre asta. Până atunci să ne gândim și noi logic, bine? Îi întreb eu

     — Înțeles, aprobă Nicholas odată cu ceilalți.

     — Momentan mergem cu toții la casele noastre, o să vorbesc cu mătușa mea despre asta în regulă?

     — Bine, aprobă ceilalți la care eu mă-ndrept spre casa mea.

     Pe drum din fericire dau de Melody, care se uită la mine cu o privire caldă.

      — Bună Melody, vroiam să vorbesc despre Emilly...aparent vrea să se predea.

     — Oh, serios? se miră aceasta deodată. Vrea să se predea, cum așa?

     — Aparent...posibil e o capcană. Dar ce-i drept e că avem nevoie de tine, noi o ținem de vorbă iar tu o iei de la spate. Clar?

      — Da, am înțeles. Așa o să fac.

     — Bun, deci vei veni cu noi pe insula Rock, în regulă?

     — Desigur! spuse aceasta zâmbitoare. Abeea aștept.