După încă un coșmar cu uraganul distrugător, mă trezesc în camera mea dându-mi seama că astăzi este ultima zi. Ultima zi până la la sfârșitul lumii...voi face tot posibilul astăzi să mă distrez cât pot de mult alături de prietenii mei.

     După ce-mi iau hainele pe mine, cobor scăriile unde o văd pe Katerina citind spunându-i:

     — Bună dimineața, cum mai ești? aceasta nerăspunzându-mi, ignorându-mă complet. Bună dimineața...o mai salut eu încă odată la care ea continuă să citească. Bună dimineața! îi țip eu în ureche aceasta scăpând cartea din mână ținăndu-se cu mâna la inimă.

     — Doamne ce m-ai speriat! Bună dimineața și ție! Iartă-mă...eram prea captivată de carte încât nu știam cum să reacționez.

     — E în regulă, vrei să petreci puțin timp împreună cu mine și prietenii mei?

    — Prefer să nu...mi-ar plăcea mai mult să fiu singură citind o carte în timp ce beau ceai. Asta ar fi plăcerea mea cea mai mare.

     — Înțeleg, am o întrebare, știi unde e Xanilia?

     — Aici! spuse ea apărând după ușă cu o ceașcă de cafea roz asortându-se cu halatul și cu papucii ei. Ai nevoie de ceva? mă-ntrebă ea bând din ceașcă, la care eu o iau în brațe.

     — Te iubesc foarte mult...

     — Și eu te iubesc nepoate, dar ce te-a apucat așa?

     — În caz că e ultima dată. Îi spun eu la care aceasta îmi aruncă o privire urâtă. Adică, nu mai contează. Katerina...hai și tu în brațele mele.

     — Prefer să nu, spuse ea timidă plecând din bucătărie.

     — E cam timidă, nu-i așa? o-ntreb eu pe Xanilia.

     — Asta? Timidă? Asta e introvertită doar, mereu e cu nasul în cărți și stă in casă cu zilele. Și ce ai de gând să faci astăzi?

     — Merg la prietenii mei, te pup, bine? Ai grijă...pa! îi spun eu acesteia plecâmd din casă spre cofetărie.

     Odată ajuns acolo deja îmi văd prietenii așezați la masă, având în vedere faptul că am vorbit de ieri să ne întâlnim aici.

     — Neața, le spun eu acestora pe un ton sec.

     — Bună dimineața, îmi răspunse Lyna odată cu ceilalți.

     — Astăzi e ultima zi, știiți asta, nu? le reamintesc eu la care toți patru încuvințează din cap. Deci, le spun eu așezându-mă la masă, ce e de făcut?

     — Avem două variante zise Lyna. Varianta întâi, și cea preferată:Ne luăm după plan...varianta a doua: nu facem nimic. Deși nu putem sta degeaba...clar nu.

     — Ai dreptate, este Lia de acord comun cu fata roșcată. Este o tornadă care va distruge totul în cale, și nu e una normală, ci una magică.

     — Priviți partea bună, spuse Emma zâmbind fericită bătând din palme.

     — Alo, încercă Nicholas să o trezească. Tu te auzi? Care e partea bună în faptul că o tornadă va distruge întreg universul.

     — Asta e partea bună. Partea bună e că deja știim partea rea și ce trebuie să facem.

     — Mda...aici, ai dreptate. Îi răspunse Nicholas masându-și tâmplele. N-am cum să te contrazic.

     — Un punct pentru mine! Haide acum...spune-o!

      — Fie...Emma a câștigat, zise acesta ținându-se cu mâna de cap.

     — Fată tu realizezi în ce situație suntem? Realizezi asta?! o-ntrebă Lia pe Emma, aceasta întorcându-și capul zâmbind spre fata brunetă care-și pune mâinile la gât încercând să respire. Aer...n-n-am aer...spuse ea având fața total albastră.

      — Te avertizez: Nu-mi strica buna dispoziție, încerc să fiu cât se poate de optimistă. Chiar crezi că sunt atât de proastă și atât de naivă încât să nu-mi dau seama că suntem într-o situație de criză?! spuse fata blondă mimând un zâmbet fals pe buzele ei.

     — Aer...nu...pot...res...respira...

     — Fie, te las. Îi spuse Emma fetei cu ochii albaștrii care ia o gură zdravănă de aer.

     — Aer! Doamne ferească sfântul. Emma tu ești zdravănă la cap?! Cum mă poți sufoca în halul ăsta?! Sunt prietena ta doar!

     — Îmi cer iertare, chiar sunt stresată în legătură cu sfârșitul lumii. Dar uitați altă parte bună!

     — Care?! o-ntrebă Lyna nervoasă. Ce parte bună mai poți vedea în teroarea ce va urma mâine?!

     — Asta...un nou sfârșit e un nou început! Vezi? Vezi că sunt și părți bune?!

     — Da...aici ai dreptate. Părți bune...nou început. Da, nou început. Nou început pentru distrugere intergalactică și universală! Pentru aia e un început nou!

     — Eu cred că o să dorm, nu mă treziți până nu terminați să vă certați. Zise Nicholas având fruntea pe masă.

     — Uite, altă parte bună! zise Emma ridicând un deget.

     — Care mai e?! Cum poți găsi tu trei părți bune în sfârșitul lumii?! Cum?! Cum poți găsi părți bune în asta, în apocalipsă?! Zi-mi și mie cum!

     — Simplu, a treia parte bună e că avem deja două părți bune! Știim ce trebuie să facem, și în caz că planul nostru pică ne va aștepta un alt început într-o nouă viață.

     — Emma! Tu nu înțelegi că furtuna aia va distruge rai, iad, pământ, univers, tot?! Tot ce există și tot ce știim noi, totul! Toate cunoștiințele noastre, se alege praful de ele!

     — Aici vine a patra parte bună. Vezi tu, când Eva a mușcat din fructul interzis a obținut cunoaștere care a dus-o spre păcat. Deci, dacă furtuna șterge orice inclusiv cunoașterea atunci va șterge și păcatul! Vezi că se găsesc și părți bune?!

     — Uite dacă găsești și a cincea parte bună, jur pe ce vrei că îmi torn sucul ăsta-n cap!

     — A cincea parte bună, este o tornadă!

     — Și cum e asta o parte bună?! Nu înțeleg!

     — Eu sunt Elementul Vântului, îi spuse Emma zâmbind fericită.

     — Hai că m-ai prins...zise Lyna luând sticla de suc turnânduși-o-n cap.

     — Aveți de gând să terminați cu tâmpenile? Sparse Lia gheața....dacă-nțelegeți ce vreau să insinuez cu asta.

     — Nu am intervenit deoarece: unu la mâna era prea amuzant să văd asta, râd eu la cele două fete, și doi la mâna dacă interveneam ne certam și mai rău. Nicholas te poți trezi acum! strig eu băiatul la care acesta nu răspunde. Nicholas!

     — Da! Ce? Cum? Unde?

     — Tu chiar ai ațipit pe bune.

     — Da, ce-am pierdut?

     — Emma...a găsit niște părți bune la furtună, îi explic eu acestuia.

     — E normal, găsește mereu două părți bune...dă el să continuie dar eu îl întrerup.

     — Cinci. Cinci părți bune a găsit la sfârșitul lumii, îi explic eu acestuia la care el rămâne mască timp în care Emma chicotește pe la spatele lui.

     — Știm ce se va întâmpla, sfârșitul e un nou început, cele două părți bune menționate anterior sunt și ele o parte bună, scăpăm de păcat și nu în ultimul rând sunt elementul vântului.

     — Cred și eu că scăpăm de păcat, spuse Nicholas cu gura căscată. Dar dacă nu mai există păcatul nu mai există oamenii.

     — Poftim, fauna și flora sunt salvate! Încă un punct! Defapt două!

     — Șapte...se dă Lia cu capul de masă. Șapte părți bune....cum?! Cum ai reușit Emma?! Cum?!

     — Fauna și flora nu o să mai fie....întoarce-o pe asta Emma, te provoc. Îi zise Lyna.

     — Păi...dacă fauna și flora nu mai există...atunci, hm...se chinui ea puțintel frecându-și degetul de bărbie.

     — Hai să te văd acum!

     — Atunci e loc pentru noi forme de viață prin intermediul lui Dumnezeu! Care sigur nu va fi șters de furtună! spuse Emma la care Lyna se dă cu capul de masă de câteva ori.

      — Demisionez. Mai da-ții un punct...nu se poate. Nici eu nu găseam atâtea părți bune.

     — Revenind la lucruri serioase, spuse Emma. Voi ce ați vrut să facem pe viitor? Eu vreau să fac toată lumea fericită.

      — Ceva ce cu siguranță vei obține...îi spun eu Emmei.

      — Eu voiam să fiu profesoară, sau polițistă. Îi explică Lyna fetei blonde. Mereu am vrut să învăț copiii anumite lucruri dar și să fiu capabilă să-i protejez pe cei inocenți.

     — Eu vreau să devin speaker motivational, spuse Lia. Mereu am vrut să inspir persoane, măcar atât să fac dacă viața a fost crudă cu mine. Nu pot permite ca viața să fie așa și pentru restul. Aș vrea să fiu acolo, să pot inspira lumea...dar nu o să ajung așa niciodată, nu după ce va urma mâine.

     — Aș vrea să devin bucătar, spuse Nicholas. Pasiunea mea a fost mereu gătitul deoarece asta mă definește cel mai bine din punctul meu de vedere, și îmi place asta. Dacă aș devenii faimos pentru gătit, ar fi cel mai nare vis împlinit al meu. Tu Jhon, tu ce-ți dorești?

     — Eu? Ce-mi doresc? Oh...nu contează. Trece-ți peste!

      — De ce nu? întrebă Lia, poate nu contează pentru tine dar contează pentru noi. Ce-ți dorești?

      — Nimic...

      — Cum adică nimic? La ce te referi?! întrebă Lyna.

      — Vreau doar o viață simplă și fericită, nimic mai mult. Am deja tot ce-mi trebuie...ăsta e visul meu. Să am o viață normală, să pot fi o persoană normală. Nimic mai mult. Dar..cel mai mult îmi doresc, să fiu alături de voi. Asta e dorința mea cea mai mare.