O săptămână a trecut de când Lyna a fost vrăjită de Nicholas cu poțiunea aia, o săptămână în care pot spune că au fost fericiți. Doar că în ultimul timp nu am mai primit nici un semn de viață de la Nick, de parcă a intrat în pământ... Ironic aș putea spune, tot mă gândesc la visul pe care l-am avut, și dacă asta e cu adevărat o premoniție sau e doar de la faptul că știu că Lyna a fost vrăjită să fie atrasă de el.

     ― Oh, bună Jhon! Nu mă așteptam să te văd aici, ce faci? Mă salută Emma zâmbitoare, care aparent era și ea prin parc de una singură.

     ― Sunt bine, doar mă gândeam la Nick. Nu a mai dat nici un semn de ceva timp. Poate e ocupat să petreacă timp cu Lyna.

     ― Adică să petreacă timp cu Lyna? Întrebă Emma confuză.

     ― Nu știai că cei doi au o relație? Îi spun arătându-i eu pozele fetei blonde la care ea le privește șocată. Odată ce le vede îmi smulge telefonul din mână plimbându-și degetul pe ecran într-un mod foarte rapid, uitându-se la fiecare poză în parte.

     ― De ce nimeni nu mi-a spus despre asta?! Parcă Lyna zicea că Nicholas nu e genul ei și nu ar fi vreodată împreună cu el! Și acum?!

     ― A zis ea asta? Întreb neînțelegând de ce Emma e așa revoltată.

     ― Așa am interpretat eu. Cei doi nu se potrivesc după mine. Spune ea dându-mi înapoi telefonul.

     ― Oricum Jhon, mă bucur că te-am văzut, trebuie să plec. Pa! Spunea ea îndepărtându-se încet eu salutând-o cu mâna.

     Asta a fost foarte ciudat, abeea ce am văzut-o și deja a plecat. Ce o pune la cale fata asta?

    După câteva ore acasă încerc să mai dau de Nicholas, dar acesta are telefonul închis, iar asta mă îngrijorează foarte tare, el nu și-l închide niciodată. Deodată telefonul meu începe să sune în buzunarul meu, inițial am crezut că ar putea fi Nick, dar pe ecran era numele "Emma" .

     — Alo? Emma? o-ntreb eu pe fată.

     — Jhon! Avem o problemă uriașă, mare! Vin-o la casa lui Nick în momentul ăsta!spuse Emma bâlbâindu-se în timp ce râsetele sadice unei fete se aud pe fundal.

     — Ce se aude acolo?! întreb eu.

     — Shhh...șopti Emma în telefon. Poate mă aude...doar vin-o la casa lui Nick în momentul ăsta...te rog mult. Oh nu...e aici! spuse ea inchizându-mi telefonul în nas.

     Ce s-a-ntâmplat? Să fie oare o farsă? Nu are cum...trebuie să fie ceva serios dacă Emma era atât de înspăimântată. Așa că ies pe ușă și fug spre casa lui Nicholas cât de repede pot eu, ajungând într-un final în aproximativ cinci minute.

     Ajung în fața ușii și sun la sonerie, sperând ca Nick să iasă și să deschidă ușa. Dar mare îmi e mirarea când o văd pe Lyna că deschide ușa în locul său, privindu-mă cu un zâmbet ciudat alături de niște ochi nebuni, parcă ai unui psihopat.

     — Oh Jhon! Nu mă așteptam să vi aici, ce te-aduce?

     — Am venit să văd ce face Nicholas, spun eu înnaintând să intru în casa lui ea punându-se în fața mea.

     — Este plecat la magazin, i-am dat o listă de cumpărături.

     — Ok, pe Emma ai văzut-o? o-ntreb eu pe Lyna, Emma apărând în spatele ei făcându-mi semn să nu zic nimic despre ea și să o țin de vorbă cât mai mult, devenimd înnapoi invizibilă.

     Lyna dă din umeri, zicând că nu a văzut-o deloc pe Emma.

     — Și...ce jocuri te-ai mai jucat?o-ntreb eu încercând să o țin cât mai mult de vorbă, fata uitându-se la mine ciudat.

     — Scuze dar eu nu am timp de așa ceva, nu-mi mai poate capul de treabă! Mai ales că mă căsătoresc în curând...

     — Poftim?! Ce căsătorie?! De unde până unde?!

     — Păi am de gând să-l cer pe Nick în seara asta. Nu e așa romantic?

     — Sunteți ambii adolescenți, nu aveți încă optsprezece ani...și sunteți împreună de doar o săptămână.

     — Și ce dacă?! E treaba noastră ce facem, deja mă enervezi tare. Spuse ea închizându-mi ușa în nas, auzindu-se cum o încuie.

     La câteva secunde după acest incident apare Emma în fața mea explicându-mi tot ce s-a-ntâmplat. Aparent a mers inițial la casa lui Nick să vadă ce face doar că el nu i-a răspuns, așa că a intrat neinvitată in casă dar nu era nicăieri. Asta până când a auzit râsetele nebune ale Lynei și l-a văzut pe băiat fără colier legat de un scaun încercând să țipe după ajutor în timp ce Lyna îl forța să se căsătorească cu ea. Emma mi-a spus că Lyna a văzut-o și s-a ascuns repede sub pat timp în care Lyna o căuta prin toată casa plănuind să o lege și pe ea de un scaun, sau poate mai rău de atât.

     — Noroc că am reușit să mă transform în aer, altfel nu scăpam de ea. Este total nebună. Ce a determinat-o să-l lege pe prietenul nostru de scaun?

     — Poțiunea aia...

     — Poftim?

     — Mătușa mea i-a dat o poțiune lui Nicholas ca Lyna să-l iubească. Aparent după ce a băut-o, fata a devenit cu totul obsedată de el. Fiind capabilă de orice să-l țină pentru ea și doar pentru ea. Oh nu...are de gând să se căsătorească cu el seara asta. Trebuie să oprim asta!

     — Nu acum...spuse Emma. Deseară..

     — Poftim? La ce te referi? o-ntreb eu la care fata-mi șoptește la ureche.

     — Este capabilă de orice, e destul de paranoică să creadă că-l vrem pe Nick doar pentru noi. Deseară vom opri nunta, atunci se va aștepta cel mai puțin.

     — Deșteaptă, îi spunem și Liei și mătușii mele. Trebuie neapărat să știe asta. Avem nevoie de mult ajutor, nu putem face asta singuri.

     Zis și făcut, eu și Emma planificasem deja tot ce să facem pentru seara asta. Le-am informat până și Lia și mătușa mea, având în vedere că ea a făcut antidotul în caz de se întâmplă ceva.

     — Chiar vreau să îi spun "Ți-am zis eu!" prietenului tău, îmi spuse Xanilia uitându-se la mine. Sper să fie și tort, dacă nu fac eu unul că nu-mi e greu.

     — Femeie, noi trebuie să oprim nunta! îi explic eu acesteia uitându-mă serios la ea.

     — Eu tot mănânc tort, nu mă interesează!

     — Fie, toată lumea pe poziții?

     — Sunt pregătită, îmi răspunse Emma.

     — Și eu, zise fata cu ochii albaștrii aprobându-ne.

     — Să trăiască mirii! Casă de piatră! spuse mătușa mea ridicând un pahar de vin alb ce a apărut de nicăieri în mâna ei, tornându-l imediat pe gât.

     Au trecut câteva minute timp în care ne ascundem în curtea din spate după mesele puse acolo de Lyna, timp in care mătușa mea incepe să taie o felie de tort la care eu o opresc imediat.

     — Vrei să te vadă nebuna?! Sau să vadă că a dispărut o felie de tort?! Vrei să ne dai de gol?!

     — Stai calm, nu vine ea așa repede!zise Xanilia, doar să o vedem pe Lyna cum vine îmbrăcată în rochie de mireasă târând scaunul de care era legat Nick după ea.

     Din fericire reușim să ne ascundem la timp, fără să fim observați. După ce Lyna pune scaunul în fața altarului Nick îi răspunde:

     — Și cum o să faci asta oficial? Nu avem preot!

     — Stai calm dragule, am învățat tot discursul pe derost. Ne voi căsători chiar eu însămi. Deja sunt o fire religioasă, deci pot spune că am deja harul Domnului. Acum așteaptă aici, trebuie să plec și să mă-ntorc din nou după ce pun muzica de fundal! Revin! spuse fata roșcată intrând în casă.

     — L-am putea elibera pe Nick acum, le spun eu fetelor de lângă mine. Dar dacă observă că a plecat va face o criză enormă și nu putem risca asta. Nu-i așa fetelor?le-ntreb eu la care cele două mă aprobă. Stai...unde este Xanilia?! mă uit eu la ele, Lia arătândumi-o cu degetul pe Xanilia.

     Îmi pică fața instant în momemtul în care o văd turnând în ea la băutură de parcă ar fi sfârșitul lumii.

     — La mulți ani revelion...trei mii...șase sute cincizeci! Hic...sughiță ea. Să nu-nșepeți...hic...botezu'...fără mine!

     — Matușă tu ai înnebunit?! merg eu la ea ținând-o de umeri.

      — Care...Nebunit? Nu cunosc..hic, pe nimeni..hic...numit Nebunit...

     — Vorbește mai încet că ne dai naiba de gol!

     — Au dat gol?! Trăiască fotbaliștii! O dat gol, o dat gol! spuse mătușa mea cu voce tare. Rhaaaaa! țipă ea deodată asurzitor în timp ce-i pun mâna la gură.

     — Lia ține-o potolită pe asta că ne aude tot orașul! o arunc eu pe mătușa mea Liei timp în care fata își pune mâna la gura ei.

     Imediat după ce fac asta aud muzica de fundal cum se pornește, eu ascunzându-mă cu fetele după masă timp în care Lyna iese din casă cu un buchet de flori în mână, pășind pe covorul roșu fiind una dintre cele mai fericite zile ale ei.

     — La mulți ani de zîua mea! spuse Xanilia, Lia înghețându-i gura instant. Fata roșcată întorcându-și capul suspect spre masa noastră dar doar ridică o sprânceană și nu zice nimic; ajungând intr-un final în dreptul lui Nick.

     — În această seară superbă, când luna strălucește deasupra noastră...două suflete se unesc, începu fata să vorbească timp în care mă uit spre Lia doar să văd cum a scăpat-o pe Xanilia din vizor scăpând din brațele ei.

     Din fericire Emma manipulează aerul fin jurul ei să o țină cât de cât potolită, eu mergând ușor spre cele două, în timp ce fără să vreau dau un mop pe jos.

     Cum mătușa mea vede mopul, aceasta sparge gheața ce îi ține gura și începe să urle din toți plămânii ei.

     — Ajutor! Un..hic...mop a venit după mine! Hic...e malefic!leșină mătușa mea deodată.

     Încerc să îi pun mâna la gură dar era deja prea târziu, Lyna nu doar că a auzit totul, dar ne-a și văzut.

     — Voi...voi patru! Ați venit aici să-mi distrugeți nunta, nu-i așa? ne-ntrebă pe noi cu o privire nebună. Nu vă voi lăsa să mi-l luați pe Nick de lângă mine! țipă fata roșcată dintr-o dată în timp ce flăcări apar în mâiniile ei aruncând cu ele spre noi. Nu vă voi lăsa să-mi distrugeți nunta! iar apoi iși focusă puteriile aruncând o bilă de foc mare spre noi, cu diametrul de aproximativ un metru.

     Lia și Emma incearcă să oprească bila de foc cu puteriile lor, trimițând vânturi puternice și jeturi de apă, dar mingea nu pare să fie afectată, doar încetinită.

     Până la urmă trimit o energie violet din mâna mea care stinge imediat bila gigantică de foc. Dar nu pare să fie îndeajuns, căci roșcata trimite un jet uriaș de foc din mâna ei ce se-ndreaptă spre noi cu o putere incredibilă, doar să le văd pe Emma și Lia cum se țin de mâini, colierele lor strălicind extrem de tare.

     — Apă! strigă fata brunetă.

     — Vânt! o urmă Emma, un laser puternic din energia apei și a vântului lovind jetul de foc al Lynei.

     Combinația dintre puteriile Emmei și a Liei par să oprească jetul de foc pe care Lyna la făcut, moment în care eu fug spre Nicholas și îl eliberez din scaun.

     Când Lyna vede asta se enervează atât de tare încât jetul ei de foc învinge convergența lor. Roșcata își întoarce privirea odată spre mine, ochii ei eliminând unde de foc ce ard iarba, decorațouniile, mesele și absolut totul.

     Aceasta își ridică mâna zâmbind nebunesc in timp ce pământul crapă si geysere întregi de lavă ies din pământ, râsetul ei sadic auzindu-se în ecou în timp ce începe să leviteze fiind înconjurată de flăcări. Cu viteză, Lyna se apropie de mine dându-mi un bobârnac in frunte eu căzând pe spate uitându-mă la ea în timp ce râde sadic.

     Este oare acesta sfărșitul? Nu...nu are cum să fie...nu renunț așa ușor! Mă ridic eu în picioare în timp ce Xanilia, acum trează după toate cele întâmplate se uită în jur disperată văzăndu-mi prietenii leșinați, cu excepția Lynei. În mai puțin de câteva secunde Xanilia se puse în fața mea, scoate antidotul din geantă și se duce cu viteză spre Lyna băgându-il pe gât, fata leșinând la scurt timp după.

     — Doamne ferește, apără și păzește...ce s-a-ntâmplat aici?!întrebă mătușa mea uitându-se în curtea arsă plină de bălți de lavă.

     — Ai leșinat de beată ce erai...

     — Ngh...își deschise ochii Lyna, odată cu ceilalți care se ridică în picioare. Ce s-a-ntâmplat aici? Oh vai...îmi pare așa rău! Nicholas! se repezii ea la băiatul care abeea se ține pe picioare.

     — Stai departe de mine nebuno! o înpinse el.

     — I-am dat antidotul tâmpitule, îi spuse mătușa mea. Cu plăcere...

     — Ce antidot? întrebă Lyna.

     — Ți-a dat o poțiune să te îndrăgostești de el...și s-a-ntâmplat asta.

     — De-asta reacționam eu așa! Eram conștientă de fiecare acțiune pe care o făceam, dar n-am putut să controlez asta mai deloc. Cât despre tine...spuse Lyna uitându-se spre Nicholas dându-i o palmă zdravănă. M-ai făcut să-mi rănesc prietenii! Nu poți forța pe cineva să te iubească! Știi...eu chiar te plăceam, dar acum am văzut ce fel de persoană ești cu adevărat! Uite-ți colierul înnapoi apropo, îi aruncă Lyna colierul în scârbă apoi dă să plece.

     — Lyna...stai!

      — Să nu te aud! Uite ce am făcut din cauza ta! Totul este un dezastru! țipă fata la el într-una. Știi ceva, cred că ar fi mai bine să mergem pe căi separate, nu pot fi amică cu cineva ca tine. Zise fata cu ochii chihlimbar părăsind curtea din spate timp în care Xanilia le ajută pe Emma și Lia să se ridice.

     — Ți-ai făcut-o cu mâna ta Nick...îi spun eu lui.

     — Nu e atât de rău! spuse Xanilia, doar șansele tale au scăzut de la unu la sută la minus sută la sută. Sper că te-ai învățat minte totuși!

     — Lyna...îi rosti băiatul numele fetei.