Act 1

     Aerul curat îmi intră adânc în plămâni. Emoțile mă cuprind, iar pajiștea mare și deasă din fața ochilor mei pare extraordinar de mare. Trebuie să recunosc, era un loc retras pe undeva pe la marginea Las Vegasului. Unul din rarele locuri în care verdeața se putea observa fără prezența și gălăgia oamenilor. Sunt trei ținte

     Simt cum adrenalina cuprinde fiecare centimetru din corpul meu. Inspir adânc și expir ușurat în timp ce țin arcul în mâini și dau drumul săgeții care lovește ținta. Odată ce văd că am reușit această performanță, simt cum sunt lovit prietenește în umăr de către amicul meu Nicholas.

     — Văd ai reușit să tragi la țintă pentru prima dată! Sunt impresionat!Chiar observ că ai evoluat foarte mult în antrenamentele tale cu mine!

     — Mulțumesc Nick, chiar ești un prieten bun!îi zic eu acestuia privindu-l în ochi.

     — Privește partea bună, Jhon!Acum nu mai ești slăbitura care erai înnainte! își încordă băiatul bicepsul, putând vedea o venă pe acesta.

     — Mulțumesc mult, ce să zic. Și când te gândești că voiam să-mi angajez un antrenor.

     — Ei haide! Cu mine faci gratis, sunt amicul tău doar! și acesta mă ia în brațele sale frecându-și pumnul tare de creștetul meu.

     — Hei! Oprește-te! Mă doare!râd eu în timp ce el continuă.

     — Dacă te doare de ce nu te poți opri din râs? continuă el să-și frece pumnul de capul meu în timp ce râde jucăuș. Hai că te las! Ai scăpat...de data asta!și-mi dă drumul în timp ce continuă să râdă.

     — Și, când ai de gând să-i spui? îl întreb eu.

     — Poftim? La ce te referi? zise el roșu la față.

     — Știi tu, Lynei. Îți cam fug ochii după ea în ultima vreme.

     — Nu, nu pot să-i spun. Mă spânzură dacă-i zic!

     — Nu poate fi așa rău, poate și ea te place!

     — Slabe șanse, ea nu place pe nimeni.  Ea nu s-ar combina cu nimeni, dar cu mine?

     — Nu poți știi niciodată...până la urmă, chiar ești un băiat atrăgător.

     — Da sigur, nu mai poate. Am fost prost când am mințit că am fost cu mai multe fete doar pentru atenție, acum toată școala crede acest lucru. Și la cum o știu eu pe Lyna, mai sunt eu împreună cu ea poimarți.

     Îmi este oarecum milă de săracul băiat, a trecut prin multe și de-asta a fost nevoit să recurgă la minciuni, crezând că asta e singura soluție la care putea ar putea apela la momentul respectiv. Mă uit adânc în ochii lui și-mi dau seama de toată suferința pe care el o îndură pentru fata roșcată cu ochii chihlimbar.

     — Cred...cred că o să mai aștept până o să-i zic adevărul, câțiva ani poate.

     — Cât? îl întreb eu. O eternitate?

     — Este o obțiune. În fine, cred că am terminat antrenamentul pe ziua de azi. Ne vedem peste o oră la cafenea?

     — Da, de ce nu? Ar fi o idee bună!

     — Bun!spuse acesta bătând pumnul cu mine. Ne mai vedem! iar apoi pleacă salutându-mă din mers cu degetele la tâmplă.

     Mă așez pe bancă puțin obosit, și ostenit după atâtea exerciții fizice încât îmi închid ochii și mă relaxez rezemat de spătarul băncii.

     — Aici erai! Te-am căutat peste tot! Dar peste tot! Și tu unde ai fost tot timpul ăsta?! se aude o voce femină pe un ton agresiv.

     — Ce vrei Lia? o-ntreb eu obosit pe fata brunetă cu ochii albaștrii precum oceanul. Nu am chef de absolut nimic, sunt prea obosit, te rog lasă-mă-n pace.

     — Sunt prietena ta cea mai bună! Te știu de când aveam șase ani. Ai chef de mine indiferent, să fie clar!

     — Lia, măcar lasă-mă să mă relaxez cinci minute apoi discutăm.

     — Fie, te las să te relaxezi cinci minute, să nu zici că sunt rea! Dar voiam să-ți zic ceva important.

     — Ce voiai să-mi zici mai exact?

     — Faptul că ți-ai uitat telefonul acasă și că mama ta m-a trimis după tine să văd unde ești. Dacă ești bine, dacă ai pățit ceva, chestii din astea!

     — Sunt bine, nu am pățit nimic. Eram la antrenament cu Nick, atâta tot.

     — Chiar ești obosit, de când te antrenezi cu el?mă-ntreabă ea curioasă.

     — De vreo șase sau șapte luni, de ce?

     — Mă refeream azi, de când te antrenezi cu el.

     — De la șase dimineața, îi răspund eu Liei cu un ton obosit. Lasă-mă puțin să mă relaxez, iar apoi îmi închid ochii plini de oboseală după trei ore lungi de antrement.

     — Gata! Au trecut cinci minute! Ești gata să aflii ce mi s-a-ntâmplat?

     — Ia, ce s-a-ntâmplat?o-ntreb eu pe ea cu ochii închiși.

     — Deschide-ți ochii că nu mă auzi! Fii atent la mine!

     Habar n-am cum a făcut asocierea dintre ochi și auz, dar nu te pui cu ea, face ea cumva să obțină ce vrea, așa că îmi deschid ochii și încep să-i ascult poveștiile de parcă m-aș uita la o telenovelă turcească. Cum stau eu acolo și mă prefac că ascult în timp ce moțăi iar ea vorbește, neobservând că vorbește singură, a trecut și ora asta.

     — Și așa s-a-ntâmplat!termină ea de vorbit. Întrebări?

     — Nu...trebuie să mă duc la cafenea, mă așteaptă Nick.

     — Vin cu tine! Ai înțeles?

     — De ce? Vorbim chestii de băieți, nu o să înțelegi nimic.

     — Eh lasă...ce dacă nu înțeleg nimic? Vin cu tine! îmi spuse ea în timp ce eu o privesc în ochi putând observa o mică tentă de disperare.

     — Ești în regulă? Ai nevoie de ceva?

     — Ah nu! Sunt bine! Sunt total bine!zise ea fluturându-și mâiniile prin aer. De ce ai crede că nu sunt bine?

     — Nu știu, păreai puțin agitată, poate chiar disperată.

     — Oh nu! Ți se pare! Haide acum la cafenea! schimbă ea subiectul deodată, trăgându-mă de mână după ea.

     În timp ce merg pe trotuar alături de amica mea, nu pot să nu observ felul în care zâmbește, părând foarte fericită fără vreun motiv. Expresia de pe fața ei arată de parcă tocmai a câștigat la lotto, chiar dacă discuta acum cinci minute despre ceva rău ce tocmai i s-a-ntâmplat.

     Într-un fel mă îngrijorează, în ultima perioadă nu prea a fost ea însași. Se enervează din cinci în cimci minute, mult mai des decât de obicei: țipă, zbiară este agresivă iar apoi se comportă de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.

     Recunosc, sunt unele momente în care nu vreau să o ascult deoarece mă enervează felul în care se vaită din orice și uneori face totul să pară de parcă ar fi vina mea. Și sincer comportamentul ăsta chiar mă îngrijorează având în vedere că nu este genul ei.

     Dar poate sunt eu prea paranoic, poate este vina mea, dar intuiția mea îmi zice altceva.